Mi se pare mie sau in ultimul timp e o moda sa faci concursuri la care sa limitezi numarul de participanti, sa il prezinti ca un eveniment unic la care, daca prinzi un loc este echivalent cu un castig al premiului cel mare de la loto?

De unde atata aroganta? De ce continuam sa le dam apa la moara?

 

Ce-ar fi ca la ora 14.00 sa nu se inscrie nimeni?

Imi aduc aminte ca in alti ani era totul ok. Nu se inghesuia nimeni, nu erau inscrieri cu portia, nu-si facea nimeni griji ca nu prinde loc. Insa daca a functionat la Gerar de ce sa nu facem si la Winter Tri?

Modelul Steve Jobs vad ca prinde. Cu cat iti prezinti produsul ca fiind unul exclusivist si mai greu accesibil cu atat masele o sa-l doreasca mai mult si o sa se bata pentru el.

Daca anuntau frumos acum 1 luna ca dau drumul la inscrieri……si atat, pun pariu ca nu era asa cautat.

Am, asa……., un fel de “deja-vu” si presimt ca se vor epuiza locurile in 7 minute 🙂 . Si vor incepe controversele 🙂  Chiar sunt curios sa vad daca am dreptate.

Asa ca va doresc multa bafta, ceasuri exacte sa intrati chiar la ora 14.00, o conexiune stabila de internet si rugati-va ca organizatorii sa aiba servere puternice 🙂

 

 

Pauza e buna! La vremea ei o pauza poate face minuni.

Asta am facut eu! Am luat o pauza de alergare si de scris. M-a ajutat si gerul taios de la inceputul lunii sa imi iau putin timp sa ma refac.

Dupa un an intens, in care, in principal in a doua lui jumatate am alergat peste 750 km,  pe ploaie, canicula, zapada, ger etc. ma simteam plin.

Pentru un sportiv tomnatic 🙂 cum sunt eu, trecut de prima tinerete si cu o viata extrem de neglijenta pana acum ceva timp, schimbarea asta brusca m-a “uzat” putin.

Nu neaparat fizic cat psihic. Mi-am incarcat bateriile si am stat o saptamana fara sa alerg. De asemenea am mancat pizza si prostii, am pierdut nopti, am cutreierat prin cluburi pana la 5 dimineata…..m-am destrabalat pe scurt 🙂

In acelasi timp mi-am incarcat bateriile. Dorinta de alergare mi-a crescut zilnic si abia am asteptat sa-mi incalt adidasii portocalii cu albastru 🙂 si sa ies in parc la alergat.

Nu mi s-a mai parut plictisitor sa dau aceeasi tura de IOR.  Nu am simtit nevoia de a alerga cu muzica in urechi pentru a-mi distrage atentia. M-am bucurat de fiecare pas, de fiecare kilometru.

Deodata planul meu pentru 2015 ( participare la un maraton si 1000 km alergati) pare floare la ureche.

Asa ca va recomand sa faceti ca mine si sa luati o pauza. Nu trebuie neaparat sa mancati pizza si sa cutreierati cluburile :-). Trebuie doar sa simtiti momentul cand organismul va spune: hey! Prietene! Hold your horses!

Luati totul incet. Nu va grabeste nimeni! Nu va “alearga” nimeni!

Alergarea trebuie sa produca placere nu disconfort si trebuie sa vina ca o completare a zilei si nu ca un chin.

Daca e asa inseamna ca ceva nu faceti bine si ar trebui sa schimbati si sa faceti o PAUZA!