smartcasual.ro Web analytics

Month: November 2015

Taxe!

Taxe!

Later edit:

Iata ca se poate! Semimaratonul “Pe Arges in jos” (puteti gasi detalii pe facebook) a fost organizat pentru al doilea an avand taxa 0 lei.

Si in afara de tricou nu i-a lipsit nimic. Medalii, diplome, numere de concurs, apa, fructe, ciocolata etc.

A fost organizat cu produse obtinute de la sponsori.

Asa ca….hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa admitem ca e un business.

Sa nu se inteleaga gresit: nu ma deranjeaza ca sunt taxe, nu ma deranjeaza ca unii traiesc din asta. Ma deranjeaza ca se dau “Fecioara Maria” si dupa ce pun taxe de peste 100 lei se plang ca ies in pierdere si ca fac doar din pasiune.

Si nu! Nu vorbim de impozite si contributii la stat ๐Ÿ™‚

De fiecare data cand citim despre un concurs, cautam cu nerabdare informatia referitoare la taxa de participare.

Puteti sa ma contraziceti daca nu este asa ๐Ÿ™‚

O sa deschid iar, doar putin, Cutia Pandorei si o sa abordez subiectul legat de acesteย taxe de participare la diverse concursuri de alergare si MTB.
Mi se pare mie sau cresc precum Fat Frumos? An de an sunt din ce in ce mai mari in timp ce beneficiile raman aceleasi.

Vreau sa precizez, din capul locului, ca inteleg necesitatea unor taxe si ca am tot respectul pentru organizatorii unor astfel de competitii.
De asemenea, nu ma obliga nimeni sa le platesc. Nu-mi convin, nu ma duc. E dreptul fiecarui organizator sa stabileasca ce taxa vrea.

Dar nu pot sa nu observ, din postura de participant, ca deja exista o industrie a concursurilor si ca mirosul banilor deja i-a ametit pe organizatori transformand totul intr-un business foarte profitabil.
Inteleg ca trebuie sa existe si un castig care sa compenseze efortul organizatorilor….dar totusi!

image
Pai hai sa vedem si sa intram putin in detaliu.
Nu discutam de competitii de anvergura gen Prima Evadare sau Maratonul International Bucuresti unde este normal sa existe o taxa mare avand in vedere ce resurse sunt mobilizate. Si aici e putin discutabil daca ne uitam la numele sponsorilor, care fie vorba intre noi, nu cred ca pun la dispozitie doar flyerele din pachetul de start ๐Ÿ™‚
Cand companii precum Telekom, Vodafone, Adidas, Petrom sponsorizeaza evenimente, nu cred ca pun la dispozitie un Wi-Fi sau benzina pentru masina ce deschide plutonul ๐Ÿ™‚
Zic si eu!

Stiu ca acum e la moda sa alergi si e cool sa postezi activitatile de pe Endomondo dar nu mi se pare ok sa profiti de acest trend si sa ceri taxe atat de mari de participare fara sa oferi mare lucru.

Scriam acum ceva timp ca voi participa la Maratonul Reintregirii Neamului din parcul IOR.

Da! Exact! In parcul IOR.
Nu e nevoie sa inchizi strazi, sa ai jandarmi, garduri de delimitare, “n-spe” puncte de alimentare, zeci de voluntari, medalii turnate, tricouri clima cool, kit-uri generoase de concurs. Nicidecum! Nu ai nimic din toate acestea. Si totusi taxa este de 90 Ron!
Sa alergi pe aleile unui parc, printre oameni si copii care se joaca avand un numar agatat pe piept si o masa cu apa, banane si isotonic lungit cu apa la start. Bun! O sa-mi spuneti ca mai exista in kit o napolitana si o portie de sarmale la final. ๐Ÿ™‚ Yupiiii! ๐Ÿ™‚

Si totusi eu am platit. Am acceptat pentru ca sunt dependent de atmosfera de concurs. Pentru ca IOR este “casa” mea. Este locul unde alerg in fiecare saptamana si nu puteam sa stau pe margine. Chiar daca am acceptat sa particip, am dreptul sa fiu putin intrigat.

….si continuam cu Gerar. Acelasi tip de concurs. In parc, fara prea multe resurse. Se pare ca taxa va fi o suma de 3 cifre ๐Ÿ™‚

Pe langa asta mai e si circul cu inscrierea. Nu sunt locuri, pica servere, se scot cate 20 de locuri pe zi…..si ai senzatia ca lansarea Iphone 6 in SUA a fost “pistol cu apa” pe langa Gerar.
Si putem continua cu Baneasa Trail, concursurile de biciclete prin padure etc.
Nu zic ca, la Raiders Club, daca vrei sa participi si cu copilul la competitii……

Nu vreau sa fiu iar numit hater sau “underfucker” ๐Ÿ™‚

Departe de mine gandul sa “destabilizez” organizatorii de concursuri.
Smartcasual.ro e prea mic si, pentru moment, nu are o voce care sa conteze foarte mult.

Vreau doar sa trag un semnal de alarma, care sa-i faca sa se gandeasca de doua ori pe organizatori, cand stabilesc taxa. Trebuie sa atragem oamenii catre miscare si catre sport. Cu astfel de taxe ii cam indepartam. Daca aduni taxele de participare la competitiile cunoscute de alergare, intr-un an, s-ar putea sa ai o surpriza si sa poti sa-ti cumperi o bicicleta decenta de Craciun ๐Ÿ™‚

Nu am experienta ca si organizator de astfel de competitii si nu stiu ce presupune o astfel de activitate…..dar totusi, mie, ย mi se par mari taxele.

Alergatorii anonimi

Alergatorii anonimi

“Buna, sunt Sorin si sunt dependent……” se potriveste de minune ca fraza de inceput pentru un astfel de articol.

M-am gandit sa scriu despre “dependente” in momentul in care am ramas fara baterie la Garmin si nu am mai putut sa alerg. Mi-am dat seama ca e ceva in neregula si ca de fapt, la nivel de subconstient, s-au dereglat ceva rulmenti si nu imi mai stau foarte bine tiglele pe casa ๐Ÿ™‚

Am realizat ca sunt dependent, in primul rand, de ceas. Daca nu il am la mana, nu se misca picioarele. Daca nu vad ce ritm am, imi piere cheful de alergare. Si cheful e cel mai important ๐Ÿ™‚ Daca imi da o eroare, ma deprima ๐Ÿ™‚

Apoi am descoperit ca sunt dependent de papucii mei de alergare. Pronatie, talpa, gel, review etc. Nu pot alerga fara pantofii potriviti de parca tenisii Dragasani din copilarie ar fi fost cine stie ce minune a tehnicii ๐Ÿ™‚

Concursuri! Deschid site-urile de specialitate saptamanal sa aflu ce concursuri mai apar.

Alerg in parcul IOR de trei ori pe saptamana. Am facut anul asta mai mult de 1000 km in acest parc. Ii cunosc fiecare crapatura din asfalt. Stiu fiecare pom cate frunze are si mai am putin sa cunosc numele tuturor cainilor care se plimba prin parc. Cu toate astea, pe 1 Decembrie voi plati sa alerg la Maratonulย ย Reintregirii Neamuluiย care se va tine in Parcul IOR. Pe aceleasi alei, in jurul aceluiasi lac, printre aceeasi copaci ๐Ÿ™‚ ย Doar ca voi avea agatat un numar pe tricou ๐Ÿ™‚

Nicio alergare lunga nu se face fara un tricou de compresie! Pai cum altfel? Sa alerg fara a avea sustinere, sa ma frec in zona sfarcurilor si sa sangerez (alergatorii stiu ce zic) ๐Ÿ™‚ sa imi fluture vreo bluza mai larga pe langa corp? Pai ce? Alergam asaaa…. sa ne aflam in treaba?

Si lista poate continua la nesfarsit: ciorapi de compresie, geluri energizante, bauturi isotonice, pantaloni nu stiu de care, buff, centuri, bidoane, heart rate monitor……… ๐Ÿ™‚

Cam asta e cu dependenta de tot ce tine de alergare.

Dar, documentandu-ma pe net pentru acest articol, sa vad ce “rotite dereglate” mai au alergatorii, am dat peste cateva studii al naibii de interesante care m-au luminat. Stiti fazele ale din fim cand se opreste toata actiunea si brusc apare o lumina de sus si o muzica de genul “tanananaaaaaa”? Eeeee cam asa a fost ๐Ÿ™‚

Se pare ca niste baieti, cercetatori, probabil britanici, au descoperit ca in creierul alergatorilor se produc substante ce imita starea de euforie exact ca in cazul dependentilor de droguri.

Devenim dependenti de valul de endorfine eliberat in organism si abia asteptam sa il simtim iar. Si iar. Si iar!!!

Stiti intrebarea aia tampita pe care ti-o pun toti: “Dar……de ce alergi?” Pana azi mi se parea al naibii de greu sa raspund. Pana azi insa. Acu’ stiu. Alerg pentru ca sunt dependent. Junky! Nu pot fara! ๐Ÿ™‚

Dependenta nu se explica: tigari, alocool, droguri, sex……si acum alergare. Nu te lasi pentru ca nu poti. Pur si simplu. Si alergi pentru ca nu poti fara. La fel ca la tigari.

 

Cu ocazia asta mi-am explicat iesirile la alergat la -15 grade, noaptea tarziu ca liliecii sau la 5 dimineata cand un om normal doarme la caldurica. Acum imi explic mia de km in jurul unui lac de 3 km ๐Ÿ™‚

Si acum imi suna extrem de clara si normala explicatia unui prieten cu care alergam (se stie el): “nu prea imi place sa alerg. Alerg doar pentru senzatia de dupa alergare” .

“Drogatule!!!”

 

 

%d bloggers like this: