smartcasual.ro Web analytics

Month: February 2016

100 FOR CHILDREN. Alergam pentru normalitate!

100 FOR CHILDREN. Alergam pentru normalitate!

Dimineata!

E frig, bate vantul si nici tipenie de om prin preajma. Stropii reci de ploaie biciuie fara mila obrazul iar noroiul parca tine cu dintii de cizmulitele care se incapataneaza sa faca pas dupa pas.
Inca nu s-a facut lumina dar micul grup de copii, zgribuliti de frig, o ia incet, incet spre scoala. Nu le pasa ca au de mers mult, poate mult prea mult pentru puterile lor, pana sa intre in clasa
.

 

Nu este niciun exercitiu de imaginatie si niciun citat dintr-o opera literara.
Este pur si simplu realitatea in care traiesc niste copii pe care viata grea ii maturizeaza mult prea devreme.
Sunt tata si am doi copii care au avut norocul sa se nasca intr-o familie care ii iubeste si care ii rasfata. Pentru ca asa e normal cand esti copil. Sa nu ai nicio grija si sa stii ca cineva vegheaza sa-ti fie bine. Sa te duca cu masina pana la scoala daca ploua, sa iti cumpere o geaca calduroasa si sa mearga cu tine in parc la joaca. Sa te protejeze si sa te inveleasca in fiecare seara.

Insa sunt copii care nu au parte de normalitatea asta si nu e deloc drept. Nu au absolut nicio vina, pentru ca nu ei au ales sa fie asa.

Copiii din Tabara de la Valea Plopului merg, pe jos, in fiecare zi, 13 km pentru a ajunge la scoala. Dupa scoala, in loc sa-i astepte o farfurie cu mancare calda, ii asteapta inca 13 km de mers pana in tabara.
Parintele Tanase, cel care a initiat acest proiect unic, acest sat al copiilor abandonati, nu se da batut. A inceput constructia unui centru chiar in Valenii de Munte, aproape de scoala. Astfel copiii vor fi mai aproape de educatie si vor avea parte de o masa calda dupa scoala.
Vor dormi poate o ora in plus. Vor sta in frig mai putin si nu vor ajunge la scoala inghetati iarna.
Aveti mai jos un film cu poveste acestui sat minunat:


Ultramaratonul 100 FOR CHILDREN ii ajuta sa fie mai aprope de scoala. Sa aduca mai aproape de ei normalitatea de care au parte copiii nostri.
Noi, cei care participam, alergam pentru ei si incercam sa convingem cat mai multi oameni sa ne sprijine in demersul nostru de a strange o suma de bani (mica in comparatie cu cat au nevoie) care sa ajute la constructia centrului.
Sa alergam 100 km (2×50) poate sa para greu. Dar cred ca e al naibii de usor in comparatie cu greutatile pe care le suporta cei mici.

Voi participa la stafeta (2×50 km) impreuna cu prietenul meu Vali.

image

Ne puteti  sprijini in demersul nostru, “alergand” alaturi de noi. Fiecare leu pe care il veti dona ne va motiva pe parcursul celor 100 km.

Este foarte simplu sa donati. Accesati link-urile iar Galantom face toata treaba.

Toate sumele donate vor merge exclusiv in sprijinul acestui proiect.

Pe 4 iunie vom alerga, poate, cea mai grea cursa din mica noastra “cariera” de alergatori amatori.
Dar abia astept sa ma intalnesc cu curajosii din Valea Plopului sa le strang mana si sa le spun ca ii admir pentru curajul cu care infrunta greutatile.

Ei sunt adevaratii eroi!

 

 

Mai dati-o in pasiunea noastra!

Mai dati-o in pasiunea noastra!

 

De vreo doua zile se discuta despre Alba Iulia City Race.
Nu am participat la nicio editie insa am auzit cuvinte frumoase despre acest concurs.
Iulia din Alba Iulia ii interpeleaza pe organizatori cu privire la decizia de a nu mai organiza concursul anul acesta. Puteti citi articolul aici.
Pe de alta parte, organizatorii ii raspund pe facebook.
Va lasam pe voi sa decideti cine are dreptate.

Noi avem alta problema si ii multumim Iuliei din Alba Iulia ca ne-a deschis ochii asupra faptului ca autoritatile locale sprijina, financiar, aceste evenimente. Foarte bine si laudam aceasta initiativa.
Insa noi, cei de la smartcasual.ro, vrem sa transmitem un mesaj organizatorilor (tuturor, nu doar celor de la Alba):

Dragi organizatori,

Avem rugamintea sa fiti verticali si sa admiteti ca organizarea de concursuri sportive este un business. Este un business ca la carte cu un business plan bine gandit in spate, cu investitii, cheltuieli si cu profit.
Nu este rusinos sa admiteti asta, din contra.
Insa, cand primesti 70.000 lei de la stat, 25.000 ron din taxe de participare (aici ne referim strict la concursul de la Alba) si alte cateva mii de lei de la sponsori, pare deplasata “incadrarea” concursurilor voastre.
Explicatia “o facem din pasiune si nu castigam nimic” are darul de a ne jigni inteligenta.
Nu ne aruncati in fata faptul ca evenimentele sunt organizate de asociatii non profit!
Stim foarte bine cum se pot scoate bani dintr-o organizatie astfel incat, in acte, sa nu existe profit. Nu este locul si nici momentul sa detaliem.
Ganditi-va ca “o faceti din pasiune” pe banii nostri. In primul rand pentru ca va platim o taxa si in al doilea rand pentru ca banii primariei sunt tot ai nostri.
Admiteti ca aveti un “produs” pe care il vindeti si ca este decizia voastra cu ce “pret” il vindeti.
Si ca alegerea este la noi daca il cumparam sau nu.
Simplu.
In conditiile in care “o faceti din pasiune” si va mai da si primaria bani…..parca nu ne place sa va sponsorizam pasiunea.
Lasati sa functioneze economia de piata cu toate parghiile ei si nu o mai ardeti pe “caritate”.
Nu mai pozati in “bunii samariteni” care isi rup din timpul personal si care, eventual, aduc si bani de acasa, pentru a avea satisfactia ca noi ne simtim bine la un concurs.
V-am admira daca ati fi niste oameni de afaceri onesti si nu niste “pasionati” inchipuiti.

Cu siguranta ca trebuie sa puneti pasiune in ceea ce faceti pentru a iesi bine. Dar pasiunea pe burta goala nu merge.

Nu vrem gratuitati si nici munca patriotica.
Vrem un produs comercial, corect si transparent.
Si vrem parteneri (a se citi organizatori) sinceri. Nu va ascundeti in spatele “pasiunii”.
Pe termen lung nu este sanatos.
Iar cand “avem curajul” sa comentam si sa cerem explicatii, nu ne faceti “hateri” si nu ne acuzati ca “daramam” ceea ce voi construiti.
Nu ne aratati cu degetul!
Cum voi aveti dreptul sa puneti ce pret vreti si sa ne cheltuiti banii (taxa o platim de buna voie dar banii de la primarie ne sunt luati fara sa fim intrebati) asa si noi avem dreptul sa comentam si sa taxam ceea ce nu ne convine la “produsul” vostru.

Asa ca “mai dati-o in pasiunea noastra” de treaba si fiti seriosi!”

Echipa smartcasual.ro

 

 

Despre Prima Evadare

Despre Prima Evadare

M-am tot gandit cum sa fac sa fiu mai bine inteles. Si am zis sa ma “leg” de Prima Evadare pentru a zugravi mai bine tabloul asta cu concursurile sportive.

Articolul meu de ieri, desi a fost extrem de sarac in detalii, a starnit iar un val de controverse. Nu intru in detalii pentru ca pana si eu 🙂 m-am saturat de subiectul asta cu taxele.

Insa despre ceea ce vreau sa scriu astazi are o legatura directa cu subiectul in cauza.
Pentru a ma face mai bine inteles am ales sa schimb registrul si sa fiu pozitiv.

Asa ca o sa vorbesc despre…..Prima Evadare pentru ca tot se apropie data concursului.

De la inceput precizez ca ii cunosc pe baietii (si fetele) de la NoMad si nu exista niciun interes in a scrie de bine despre ei si concursul lor. Ba, chiar de cateva ori, pe facebook, Doina mi-a dat cateva replici taioase. 🙂 Nu platesc banner la noi si nici nu suntem “parteneri media” 🙂

Dar sunt un exemplu de “asa da”.

Taxa la concurs este la fel. Undeva in jurul la 100-150 lei si de data asta, eu cred ca este mica in comparatie cu ceea ce ofera.
La ce desfasurare de forte (la start, la finish si pe traseu) exista…eu imi scot palaria in fata lor pentru ca reusesc sa faca acest lucru cu 150 lei/participant. Avand in vedere ca se blocheaza circulatia, se opresc masini pe centura, politie, ATV-uri si motociclete pe traseu, salvari, elicopter si complexul Astoria inchiriat…..ma iertati dar alergarea pe aleile parcului pare “pistol cu apa”.

Multe puncte de alimentare, o armata de voluntari, transport cu autobuze pentru participanti si camioane pentru biciclete sunt doar cateva dintre beneficiile, oferite participantilor, care cu siguranta costa.

Drone, pachet de start ok, paste, tricou, medalii si premii consistente. Nu mai vorbesc despre traseul in sine.
L-as pune pe Daniel Sardan sa le tina un seminar despre cum se organizeaza un concurs si cum se obtin sponsorizari.

Ceea ce imi ofera acest concurs nu pot replica eu cu forte proprii, cum as face, de exemplu, la un concurs in jurul lacului din IOR. Si atunci simt ca merita din plin sa platesc taxa.
Asta am vrut sa zic cu toate articolele mele. La asta ma refer cand spun ca 120 lei/participant e mult pentru o alergare in parc.

Nu am cerut liste de cheltuieli si justificari.
Insa ceea ce ma bucura este ca economia de piata functioneaza si cu siguranta zona asta a concursurilor pentru amatori se va cerne. Cum concursurile de tip Prima Evadare cresc de la an la an, avand din ce in ce mai multi participanti, iar concursurile din parcuri cu taxe supraevaluate au din ce in ce mai putini concurenti (iata ca anul asta nu s-au mai batut concurentii pe locuri la Gerar) cred ca mergem in directia buna.

Chiar daca unii dintre cei implicati in organizare la Prima Evadare imi sunt prieteni si probabil as putea sa fiu invitat si sa nu platesc taxa, nu o voi face.

Vreau sa sprijin un astfel de business si sa pun umarul pentru ca astfel de concursuri sa creasca si sa reziste. Vreau sa “cumpar” acest tip de produs pentru ca eu cred in el.

Si apropos de strans trafic cu articole in care critic. Cel mai citit articol de pe smartcasual.ro este acesta.

 

 

Am fost si la Gerar!

Am fost si la Gerar!

Jur ca nu stiu ce sa scriu! Motivul principal pentru care am participat la Gerar si pentru care am platit cei 120 lei taxa a fost sa vad ce este asa special la acest concurs de se calca lumea in picioare sa prinda loc.
Faptul ca anul acesta au ramas locuri libere pana aproape de ziua cursei mi-a dat raspunsul.
Dar cum deja platisem si echipa era facuta…..am zis sa ma duc sa ma bucur de alergare alaturi de prieteni pentru ca pana la urma la asta se rezuma acest concurs. Sa alergi in echipa, sa te sincronizezi cu colegii tai, sa tragi tare sa poti tine pasul cu ei sau sa incetinesti cand unul nu mai poate.

image

Hai sa spunem ca am platit pentru a avea aceasta experienta!

A fost o alergare normala pe aleile unui parc. Nimic special, nimic deosebit, sa spunem, de Maratonul Reintregirii Neamului din IOR sau de Crosul Padurii din Tineretului.

IDENTIC!
Insa, raman la parerea mea ca pentru o alergare in parc este suficienta o taxa de maxim 50 lei.
Nu ma intereseaza ca am avut in pachet o caciula care costa 100 lei. Poate nu vreau sa dau 100 lei pe o caciula. Mi se pare foarte mult si nu cred ca e asa speciala.
De asemenea nu cred ca este eficient sa ai un tricou in pachetul de concurs. Imi cumpar singur echipamentul, nu am nevoie de tricourile de calitate foarte slaba din pachetele majoritatii concursurilor.
Asa ca….over all a fost o experienta placuta si cu siguranta merg si la anul daca taxa va fi de maxim 50 lei.

Deci stau acasa sau “bandit runner” 🙂

P.S. Nu scriu despre cursa, organizare si alte chestii din astea. Veti gasi cu siguranta review-uri de cursa gramezi scrise de blogarasii de casa pe genul “feeling great @Gerar”

%d bloggers like this: