smartcasual.ro Web analytics

Month: May 2018

Semimaratonul Bucuresti. Bun, rau…e al nostru

Semimaratonul Bucuresti. Bun, rau…e al nostru

Bun! Acu`ca au fost postate toate articolele cu multumiri si aprecieri la adresa organizatorilor, antrenorilor, familiei, verisorilor din strainatate, divinitatii, nutritionistilor, kinetoterapeutilor si lui Iron Man, putem sa facem un pas in spate si, cu mintea limpede, eliberata de euforia momentului, sa privim obiectiv evenimentul cu pricina.

 

Si cum am luat nota 10 la ora de corporatism, vom schimba putin tonul si, in loc de elemente care nu ne-au placut, vom discuta despre elemente care pot fi imbunatatite. Nu vom critica ci vom oferi un feedback, nu vom fi distructivi ci vom propune solutii.

Pentru ca schimbarea incepe cu noi! Pentru ca inainte de a cere schimbarea de la cineva trebuie sa ne intrebam daca noi am facut tot ce se putea face pentru a fi bine.

Yeah, right! 🙂

 

Booon, daca am stabilit asta, hai sa vedem!

 

Ridicarea kit-urilor de start

 

Babaiatule”, m-am simtit ca in anii 80, cand eram trimis de parinti sa stau la coada la carne (da, da…asa batran sunt, chiar daca nu par, multumesc frumos) 😀

Dar sa fim constructivi si sa vedem partea buna. Era un sir indian asaaaa frumos ! 🙂

In plus, avem ocazia sa ne imprietenim, sa socializam intre noi, etc. Ce Instagram/Facebook/ Tinder…uups!

Bun, serios acum. Ce a generat nebunia?

Pai trebuie sa ne uitam putin peste ceea ce s-a intamplat in trecut. Daca veneai sa ridici kit-ul sambata, riscai sa nu mai gasesti tricou marimea S.

Si cum toti alergatorii sunt slim fit, super extra mother fucker double slim, toti s-au ingramadit la cortul de nunta (ma scuzati, expo sport) vineri.

Care cort (aoleu !) zona expo, pana acum se deschidea la ora 13. Sa plece corporatistul in pauza de masa, sa-si ia un «take away» in loc sa manance la Promenada si sa poata sa ridice desaga cu bunatati.

Acu` au deschis la 15.

Prima coada unde credeti ca era? In zona de unde trebuia sa ridici plicul cu numarul.

Anul acesta au introdus o chestie foarte misto. Ne-am digitalizat si am semnat declaratia online.

Bravo ma! Salvam copaci, ne miscam mai repede, uite Costea, hater ochelarist ce esti, ca se fac si lucruri bune!

Dar, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din cort targ, Caragiale joac-o p-asta! 🙂

Pe sistemul ”declaratia online se depune la ghiseul 3”

Aveti declaratia la dvs?

Pai nu, ca am semnat online. Semnez online pentru a nu fi nevoit sa o printez

Si dai si lupta cu demonstrarea evidentei. Daca e online ramane acolo. S-a imbunat duduia pana la urma, dar ca orice domnisoara greu de cucerit, nu a cedat:

Macar salvata pe telefon o aveti?

Nu don`soara ca nu scria ca tre` sa arhivez. Dar de ce?

Pai, sa introduc in sistem numarul de concurs.

Pai daca introduceti numele nu se poate? 

Intre timp, a apelat la superiorul ierarhic, care, cu o mina serioasa rezolva situatia:

Aaaaa, ba da!

EVRIKA ! Dupa 15 minute am reusit. Si am inteles atunci de ce era coada asa mare. Pai 5 berbeci din astia, ca mine, si uite cum trece ora.

Si acum hai sa fim sinceri! Apreciez faptul ca voluntarii fac munca asta fara a avea niciun interes si ca trebuie sa le fim recunoscatori. Dar totusi. Puneti si voi niste sprintenei la impartit saculeti. Sunt convins ca domnii care imparteau sacoselele puteau fi mai eficienti in alta parte, daca ma intelegeti 🙂

Ia punga, desfa siretul, cauta sub masa cutiuta cu lapte de soia, ia cate un pliant din fiecare teanc pus pe masa. Aaaaa, stai sa nu uit revista Alerg. Sa fie alergatoru` informat.

Si asta la fiecare punguta. Pai dupa ce faci de 3000 ori asa cred ca, acasa, iti ies sandvis-urile ca la master chef 🙂

Tricoul

Ma rog, dupa 45 minute am reusit. Am inteles ca altii au fost mai ghinionisti. Oricum se pierdea timp si la ridicarea tricoului cu toate discutiile referitoare la marime :

Eu am rezervat S!

Da dom`le e S, doar ca scrie M pe el.

Mah, voi vreti sa ma ardeti. Ia sa probez!

Si da-i cu tricoul peste camasa sa verifici daca M, in limba spaniola (sic) insemna S. Ca nimeni nu a auzit de 42km astia si poate na, in lumea buna s-au schimbat literele intre ele 🙂

Tricoul e ca o carte de vizita a competitiei. Cel putin eu, de fiecare data cand alerg in alt oras sau chiar si in concediu in alta tara, port un tricou cu evenimentele din Bucuresti.

Eee, duda asta, credeti-ma ca nu o s-o port. Asa lucios, rozaliu si largut eu nu port! Pai sa zica lumea ca am sutit din recamier camasa de noapte a matusii… 🙂

Glumesc. E o chestiune de gusturi. Nu inseamna ca e nasol daca mie nu imi place. Bai, dar, daca tot a venit vorba, ce s-o fi intamplat de a divortat Adidas? Nimeni? Nu stie nimeni de ce si-a luat jucariile?

Caldura si startul

Glumesc, aici nu e vina cuiva. Sau poate ora nu e cea mai potrivita? Dar atunci cum gestionam aglomeratia de la start daca toata lumea pleaca la 8?

Grea intrebare. Oricum mie nu mi se pare o idee prea isteata sa pui startul in curba. La cursa de 10 km, plutonul din spate a cam facut slow jogging. Niki, niko pace  🙂

Fotografiile

Unde esti tu Radu Cristi? Tu care ne pozai si ne scoteai mai frumosi si mai sportivi decat suntem. Unde sunt vremurile in care eram cel mai tare alergator, de la mine de pe scara, cand aparea poza facuta de el?

Bine, aici suntem si noi de vina de nebunia de poze anapoda de pe facebook. Pai exista o optiune pe aplicatia minune. Daca iti este lene sa te cauti si vrei doar sa introduci numarul de concurs, macar bifeaza « only me » la vizibilitate.

In felul acesta va scutiti prietenii sa vada o poza cu cotul, genunchiul sau jumatate de cap,  6 poze cu multimea de la start si vreo 3 cu personaje total diferite de tine. Pentru ca na, aplicatia e si ea om si mai greseste.

Referitor la calitatea lor, cred ca trebuie sa sterga putin lentila camerei VGA de la Siemens-ul A101 🙂

Cine ma recunoaste in poza de mai jos primeste de la mine o bere. La sticla de 0,5 ca nu ma uit la bani!

Si hai sa aveti totusi o sansa la bere incercati mai jos:

 

Traseul

In mare traseul e misto. As face o singura remarca. Urcarea spre Berzei e inghesuita si plina de noxe (Bucharest city of joy, city of run).

De ce nu se poate devia traficul pe cele doua benzi de pe sensul opus?

Ma gandesc ca ar fi mai aerisit. Dar hai ca nu e o problema asa mare. Mi-a placut atmosfera de pe traseu.

Am avut parte de entertaiment fain si chiar daca harpa aceea de pe victoriei nu prea m-a energizat, am apreciat efortul 😀

 

Ca o concluzie, exact cum spuneam si cu alte ocazii, e greu ca la acest nivel sa o dai in bara grav cu organizarea.

Sunt detalii care ne pot face viata mai frumoasa, daca sunt luate in considerare si daca exista deschidere pentru schimbare. In principal exista aceasta deschidere si drept dovada iata ca, dupa multe critici aduse cursei copiilor, aceasta a devenit necompetitiva si implicit mai frumoasa.

Doar ca, mai exista personaje, precum coordonatorul fotografilor, care, intr-o discutie pe “Alergare” ne invita sa devenim noi fotografi daca nu ne convin fotografiile oficiale.

Pe sistemul: Fa ba tu altele daca nu-ti convin! Eeee cu atitudinea asta nu sunt de acord.

Uita-te bre la poze! Hai sa nu ne dam dupa cires. Da-o-n palaria mea de treaba! Pozele sunt vai de steaua lor!

Sustinand ca sunt ok si ca nu se puteau face mai bine indiferent de aparat… reusesti doar sa te acoperi de penibil si iti faci multi prieteni.

 

Si aici nu mai inteleg eu ceva. Voluntarii fac asta din pasiune si nu sunt platiti, fotografii fac si ei ce pot, fiind manati doar de pasiunea pentru fotografie, pacer-ii ne ajuta sa atingem un timp dorit doar din dorinta de a ajuta la dezvoltarea comunitatii, apa, bananele si ce mai au ei pe masutele alea vin de la sponsori si daca se termina nu trebuie sa ne suparam ca au facut si ei cat au putut, kit-ul de start are 3 pliante si un burete ca nu despre asta e alergarea.

Dar taxa aia pe care o platim pentru ce, pusca mea,  e?!?

Si sa ma scuteasca deontologii care imi spun ca nu alergam pentru tricou, kit, puncte alimentare, poze etc. Ca atunci cand taxa va fi optionala, o sa pot spune si eu ca nu alerg pentru cele enumerate mai sus. Pentru ca daca am bifat tricou S, vreau sa primesc S. Pentru ca daca mi-ai spus ca in taxa intra poze, vreau poze cu mine!

Ca eu nu am dat bani rupti cand am platit taxa 🙂 sau mai putini spunandu-le ”hai ma, ca doar nu pentru bani organizati evenimentul! Ati scris voi 150 lei dar eu am doar 100. Luna asta am avut niste cheltuieli neprevazute”

 

Si pentru a ramane in nota relatarilor despre eveniment, pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, va pot spune despre mine ca n-am facut niciun ”personal best”, ca m-am ”taiat” pe la km 13, ca am suferit de caldura si m-am deshidratat pentru ca ca n-am baut suficienta apa, ca n-am fost in stare sa ma tin de pace-rii de 1:45, ca m-au depasit si aia de 1:50, ca pentru prima data la o cursa de semi, m-am oprit si am mers, ca am facut bataturi de la papucii mei, portocalii abia cumparati si ca m-am certat cu nevasta ca nu mi-a facut si mie un meniu specific, nutritionist fiind.

Si m-a luat si cu ameteli si dureri de burta a doua zi.  Ceea ce nu va doresc dvs si telespectatorilor dvs.

Asa ca multumesc Barbosului Suprem ca s-a oprit doar la atat si nu mi-a facut viata si mai grea 🙂

 

In rest, ce sa zic, sanatosi sa fim pentru ca de alergat, slava domnului, avem unde si cu cine.

 

 

 

 

%d bloggers like this: