Acest articol se doreste a fi un indemn, adresat tuturor organizatorilor, si mai ales celor care organizeaza si curse pentru copii.

Suntem direct responsabili de educatia lor sportiva. Si cand spun « suntem » ma refer aici la parinti, antrenori si organizatori.

Vedem peste tot indemnuri ale organizatorilor la fair play si la respect.

Vedem de multe ori comportamente total nesportive ale unor concurenti.

De unde apar?

Dintr-o educatie sportiva inadecvata transmisa de antrenori. Dintr-un spirit competitiv cultivat incorect de parinti in copilarie. Si, nu in ultimul rand, dintr-o lipsa de respect si de interes din partea organizatorilor.

Chiar daca toate cele trei cauze sunt la fel de importante, dupa cum ma stiti, astazi vreau sa ne aplecam asupra celei de-a treia.

Nu poti pretinde respect daca tu nu il oferi. Nu poti pretinde unui concurent sa fie fair play daca tu, ca organizator, nu esti fair play.

Asa functioneaza lucrurile.

Si pentru a ilustra aceasta lipsa de fair play ma voi referi la Trikids 2018, competitie parte din evenimentul Trichallenge.

Istoric, la fiecare editie sunt probleme mari de organizare. De fapt nu pot fi numite probleme ci mai degraba o lipsa de interes. E suficient sa tastati TRIKIDS in campul de search si veti gasi articole scrise de mine pe acest subiect

Cu siguranta evenimentul in sine este unul extraordinar si motivele pentru care este un eveniment bun le puteti afla din toate articolele postate pe blogurile de specialitate.

Revenind la lipsa de fair play si la mesajul gresit pe care il transmitem copiilor.

Copii care maine vor fi concurentii probelor « regina » de la astfel de evenimente. Copii care, educati gresit, vor arata o crasa lipsa de fair play in viitor. O lipsa de fair play pe care organizatorii ne-o vor arunca in fata.

 

Trikids este un eveniment asteptat de majoritatea copiilor care practica un sport. Marea majoritate a participantilor este formata din copii familiarizati cu sportul si sunt destul de putini cei care vin la Aquatlon si Duatlon « pentru a face putina miscare »

In concluzie, copii care au un spirit competitiv.

Rog deontologii care spun ca nu este ok sa existe spirit competitiv la 9-10 ani sa ma scuteasca. Cultivat corect, este bun. In plus, competitie necompetitiva nu exista! Nici macar din punct de vedere gramatical.

 

Buun! Cu doua saptamani inainte de concurs apare informatia ca la categoria 9-10 ani nu exista clasament si nu va fi o cursa competitiva. Adica necronometrata. Se pare ca era o mica fraza care facea trimitere la un regulament international. Cu siguranta era greu de identificat informatia dar asta este o problema de comunicare care nu are nicio relevanta.

Ok. Respectam regulile pentru ca asa este fair play. Si chiar daca copilul vrea sa concureze cronomentrat (am platit si o taxa de concurs) il convingem ca « important este sa faca miscare » si ca trebuie sa fim disciplinati si sa respectam regulamente, chiar daca nu ne convine.

 

Cu o saptamana inainte apare informatia ca, la aceeasi categorie, chiar daca este necompetitiva cursa, nu ai voie cu biciclete de sosea sau cu roti mai mari de 26. Buun! Recapitulam. E o cursa necompetitiva, pentru fun, pe principiul « important este sa facem miscare » dar…restrictii referitoare la bicicleta.

Sesizez organizatorii, comentez acid, in stilul carateristic pe facebook, mi se da o replica ferma, ironica si o lectie de moralitate, aruncandu-mi in fata regulamentul federatiei vietii.

Chiar daca nu sunt confortabil cu asta, accept lectia de moralitate. Asa e corect!

Asta e regulamentul si, daca de mici ii invatam cu exceptii, viitorii sportivi vor cauta de fiecare data portite sa-l evite.

Personal, ma incurca maxim pentru ca tocmai ce am vandut bicla de 26 si i-am luat o cursiera pustiului. Imi ramane doar bicla mica de 24 el fiind o prajina de baiat. Mai mult, e greu cu logistica de transport. Demontez bicicleta, plin de vaselina, il conving ca trebuie sa mearga cu genunchii la piept pentru ca deh, asa e regulamentul si trebuie sa respectam.

Nu conteaza ca in fiecare an a castigat proba. Nu conteaza ca va avea un dezavantaj mergand pe o bicicleta mult prea mica. Astea sunt conditiile.

Nu putem cere respect daca noi nu il aratam.

 

Long story short. Ce gasim la concurs?

 

Cursiere la categoria 8-9 ani,  roti mai mari de 26 la aceeasi categorie, « scurtari » de traseu, lipsa punct de alimentare in conditiile in care se alearga km intregi.

 

Si toate cele de mai sus, tolerate de catre organizatori. Aceeasi organizatori care mi-au « dat cu regulamentul in cap »

Singura explicatie fiind o ridicare penibila din umeri si lamentari de tipul: erau bulgari aia cu biciclete de sosea si nu inteleg regulamentul, nu avem unde sa punem punctul de alimentare si…oricum e o cursa de copii, ce va agitati atat.

Iar privirea senina a lui Lucian, cel care insotea plutonul de mici sportivi la proba de bicicleta, care imi spunea ca el nu vede cursiere, exact in momentul in care, en fanfare, treceau pe langa el astfel de biciclete…m-a convins de respectul avut de organizatori fata de viitorii sportivi si fata de noi, fata de parinti.

Sunt poze, imagini, filmari si pareri, pe facebook si nu numai, care ilustreaza exact ceea ce am relatat. Nu e cazul sa aratam cu degetul catre copii. Ei nu au nicio vina.

Ma agit pentru ca, pe termen lung, indolenta si superficialitatea in organizarea curselor de copii contribuie din plin la modelarea gresita a caracterului unui sportiv. Alaturi de o competitivitate agresiva transmisa de unii parinti si alaturi de dorinta oarba de rezultate, cu orice prêt, a antrenorilor (pentru a justifica taxa de antrenament) aceste derapaje ale organizatorilor afecteaza spiritul de fair play al viitorilor sportivi si reprezentanti ai Romaniei.

Sa nu ne miram cand ne trezim cu « performante » indoielnice ale reprezentantilor loturilor nationale. Daca au ajuns acolo prin « portite » in regulament, asta este rezultatul.

Sa nu ne miram de scandalurile intre sportivi, antrenori, federatii. Acuze, cancan-uri etc. De ce?

Pentru ca asa am fost educati de mici. Sa nu avem respect fata de regulamente, colegi, adversari etc.

Asa ca dragi organizatori, in general, si draga Smartatletic in special. Evenimentele destinate copiilor au un mare rol in educatia viitorilor sportivi. Nu o dati in bara!  Fiti receptivi la feedback, nu refractari! Asumati-va rolul de formatori si de specialisti.

Nu ridicati din umeri! RESPECTATI CONCURENTII INDIFERENT DE VARSTA LOR!!!

 

P.S. De cursele adultilor, ce sa zic? Ca imi e jena de sistemul de cronometrare al celui mai mare triatlon din sud estul Europei? Ca imi este jena de faptul ca responsabilii sistemului de cronometraj negociau timpii cu participantii si intrebau cat le arata ceasul? Ca imi e jena ca la acest nivel nu exista un covor de citire a cipurilor in capetele curselor de alergare? Ca imi e jena ca evidenta se tinea cu pixul pe caiet? Ca imi e jena ca schimbul la stafete s-a facut intr-un spatiu cat o baie de apartament confort 2? Ca imi e jena ca niciun voluntar nu avea habar de ce se intampla acolo? Ca imi e jena ca in clasament am ocupat vreo 4 pozitii pana acum? Ca imi e jena ca inaintea mea in clasament apare o stafeta care a facut 1 ora la inot?

De aia nu zic nimic! Ca imi e jena.