smartcasual.ro Web analytics

Alergatorul gras: mit sau realitate?

Alergatorul gras: mit sau realitate?

image

In procesul de pregatire al primului meu maraton, pe care il am programat in prima jumatate a anului viitor, pe langa pregatirea fizica, in ultima vreme am inceput sa urmaresc la tv si concursurile importante desfasurate in lume(maratoanele de la Berlin, New York). Cum e si normal, mare parte din imaginile difuzate sunt cele cu liderii cursei, care de obicei, nu mai este o surpriza pentru nimeni, sunt reprezentantii tarilor africane, in special kenyeni. Atleti impresionanti, supli, aproape nepamanteni, care parca nu alearga, pur si simplu plutesc. In tot acest spectacol, pe langa atletii profesionisti, alergatorii obisnuiti, mai este si o alta categorie pe care am observat-o, cea a competitorilor supraponderali, un termen chiar destul de bland pentru unii din ei. Daca stau bine si ma gandesc, am observat alergatori de cursa lunga cu o greutate peste medie si la putinele competitii la care am participat pana acum.

Curios din fire, am investigat putin subiectul si am gasit cateva explicatii ce ar putea sta in picioare:

1. E o diferenta intre a termina un maraton si a alerga un maraton. Mai concret, maratonul il poti termina si in 6-7 ore, combinand alergatul cu mersul, astfel incat si cei care nu sunt foarte pregatiti din punct de vedere fizic pot trece linia de finish. Totusi, chiar si asa, distanta de 42+ km nu poate fi chiar la indemana oricui, indiferent de viteza de deplasare. Imi aduc aminte ca in urma cu doar un an si cateva luni in urma, cand aveam cu peste 20 de kg mai mult ca in momentul de fata, chiar si o tura de parc de IOR mi se parea o provocare supraomeneasca iar la partidele de fotbal cu prietenii eram renumit pentru rapiditatea cu care ma ofeream voluntar in poarta 🙂

2. Fiecare individ este diferit si exista posibilitatea ca un alergator supraponderal sa aiba, prin prisma unor gene mai bune, ingrediente superioare unui alergator mai bine proportionat fizic

3. Pentru a scadea in greutate, alergatul este un element important, dar nu o conditie suficienta. Mai exact, degeaba pierdem calorii prin alergat, daca punem mai multe la loc, printr-o dieta necontrolata. Astfel, prin antrenament sustinut, un alergator poate dezvolta rezistenta necesara alergarii unui maraton, fara sa renunte la tentatii culinare si implicit fara sa aiba o alura de kenyan. Ar fi totusi de mentionat ca recuperarea post cursa a unui alergator supraponderal este de obicei mai mare, spun specialistii, ca urmare a presiunii mai mari la care sunt supuse articulatiile in timpul alergarii.

Voi ce parere aveti? Putem avea o conditie fizica buna chiar daca la prima vedere am putea fi etichetati drept participanti la concursuri de infulecat viteza in loc de alergatori de cursa lunga?

Photo credit: http://www.worldrecordacademy.com

 

 

7 Replies to “Alergatorul gras: mit sau realitate?”

  1. Pe blogul meu am un articol despre de ce mai intend si mai scurt este mai bine metabolic decat mai mult si mai lelea. In efortul de joasa sau medie intensitate ardem grasimi nu calorii. Iar in cel intens intram in ciclul Cori. Fara efort intens practicat regulat, se poate deveni chiar mai gras in ciuda faptului ca alergatorul in discutie poate termina maratoane.

          1. Nu sunt de acord deoarece colegul meu nu se refera la sportivii de performanta in articolul lui. Este vorba strict de alergatorii amatori. In cazul nostru, al alergatorilor amatori, al corporatistilor ce tanjesc dupa miscare, al sportivilor trecuti de primele tinereti….nu cred ca poate exista notiunea de prea mult sport.
            Ass ca un alergator plinut nu poate face “overdose” de alergare :-).
            In schimb, foarte interesante articolele de pe blogul tau. Ma bucur ca ai comentat la articol si astfel ti-am descoperit blogul. 🙂

          2. Multumesc pentru aprecieri! Si sunt de acord ca este foarte sanatos sa faci miscare doar ca asta nu inseamna neaparat slabit. In functie de corectitudinea modului de a face sport + adaptarea alimentatiei se poate slabi.

            Asa cum scrii si tu, prin practicarea sportului fara alimentatie si metoda corecta doar ne imbunatatim capacitatea cardio-respiratorie de a sustine un efort eventual din ce in ce mai indelungat, ne crestem rezistenta la oboseala si stres, ne crestem imunitatea si ne scadem frecventa crizelor de colon iritabil si LDL colesterolul – scopuri extrem de importante. In functie de motivatia personala a fiecaruia, aceste beneficii pot sau nu sa fie de ajuns pentru a mentine practicarea sportului pe termen lung.

            Unii sunt incantati de rezultate, altii renunta, iar altii invata sa practice corect sportul dorit paralel cu focus pe alimentatie obtinand rezultatele la care viseaza toti: nivel de performanta imbunatatit + % de grasime si % de masa musculara activa optime.

            Iar daca este practicat corect, sportul per se nu slabeste, ci mentine rezultatele slabitului obtinut prin alimentatie corecta (pentru multi, partea cu mentinutul fiind de fapt cea mai grea din procesul de slabit).

Leave a Reply

%d bloggers like this: