(P) Chiar avem nevoie de ele?
Acesta este un articol publicitar.
M-am ferit cat am putut de mult de articole publicitare dar, pana la urma, m-am convins ca nu poti rezista in online fara sponsori puternici care sa te sustina.
Am avut zilele acestea un long run. Si, pentru a-mi tine minte ocupata, ma gandesc la toate tampeniile din lume si la ce articol as mai putea scrie. Si, il scriu, in gand 🙂
Asadar, alergam, mergem pe bicicleta, ne antrenam pentru concursuri, facem long run-uri si petrecem ore in bazin pentru a ne perfectiona tehnica de inot. Facem intervale pentru a fi mai rapizi in curse si fat burning pentru a mai da jos din colacelul ala enervant de grasime.
Din cand in cand ne bagam si la sala “pentru ca masa musculara” si “pentru ca vara” si pentru ca parca n-ai vrea sa arati ca un subnutrit cand te dezbraci pe la vreo piscina de fite.
Si e greu. E greu pentru ca noi, amatorii, noi cei care avem un job full time de 8 – 10 ore, care poate mai avem si niste omuleti acasa care au nevoie de timp cu noi, de atentie, etc. trebuie sa gasim timp pentru tot ce am scris mai sus. Si e greu pentru ca, poate, nu toata viata am fost sportivi. Pentru ca multi dintre noi au descoperit alergarea, ciclismul, triatlonul dupa prima tinerete. Dupa tineretea aia in care ai pierdut nopti pe la Dumars si Maxx si, singurul record la care tinteai, facea referire la numarul paharelor de cuba libre. Dupa tineretea in care viata adevarata incepea in Regie, dupa 12 noaptea.
Si, uite-asa, pe ocolite, ajung la subiectul articolului de astazi.
In ultima perioada am observat o ofensiva, pe social media, foarte puternica, a producatorilor de diverse suplimente. Si stau si ma intreb, vazand centurile si buzunarele, pline de geluri, ale alergatorilor de pe la concursuri:
Chiar avem nevoie de toate isostarurile, geneceurile si pauarbarurile astea? 🙂
(sper sa nu se prinda nimeni despre cine vorbesc) 🙂
Ok, stiu ca acum, cu ocazia asta, mi-am anulat sansele sa primesc si eu un bidonas, un prosopel, un pachet de pastile minune dar compensez, pe cealalta parte, de la sponsorii acestui articol.
Adica pentru noi, astia de la locul 600 in jos, conteaza un baton sau un prafulete din asta? Oare daca, in mod normal, eram pe locul 806, cu o doza minune ies pe 798. Si merita cele 8 pozitii riscul de a baga in mine toate cacaturile astea?
Daaaa, stiu, sunt naturale. Culese din pom si bagate direct in pliculetele alea frumos colorate, iar micul deranjament in zona digestiva, de fiecare data cand iau geluri, nu reprezinta o mare problema. 🙂
Deja Imodium a devenit nelipsit de la o cursa de maraton. E normal? Nu stiu. Spuneti voi. Vad din ce in ce mai des, la competitii de alergare, la cursele de 10 km, centuri pline de geluri si alte nebunii.
Adica, daca in saptamana premergatoare concursului bag doar 6 ore de somn, pentra ca ala micu are colici si, la pranz, bag o pizza, uitand bineinteles sa mai beau si apa suficient, ma ajuta in cursa o chestie care imi spune ca ma hidrateaza instant? Un baton din asta compenseaza lipsa de somn?
Adica, de ce n-am face carbo loading cu o supa crema de linte sau dovlecei?
De ce nu ne-am hidrata si nu ne-am lua electrolitii din apa cu lamaie, miere si putin ghimbir?
De ce nu ne-am lua proteinele dintr-un ou mancat la micul dejun inainte de cursa?
Credeti ca praful minune de hidratare este mai smecher? Sau boost-ul de energie dat de shot-ul energizant e mai tare decat o manuta de stafide invelite intr-un staniol?
Eu nu cred.
Nu ma acuzati ca sunt impotriva progresului. Pentru ca, eu sunt cel mai bun exemplu de om care face cumparaturi emotionale. Am un ceas care are niste functii, pe care probabil nu le voi folosi niciodata. Folosesc trei lulele din resursele unui laptop, varf de gama, si asa mai departe. Dar stiti ceva? Astea nu imi afecteaza sanatatatea.
E ilogic sa adopti un stil de viata sanataos alimentat de prafuri si geluri, care mai de care chimice.
Pentru ca, cel putin eu, din acest motiv m-am apucat sa alerg. Sa adopt un stil de viata sanatos. Cat mai natural si nu ambalat intr-un tubulet frumos colorat.
Am renuntat la a mai folosi astfel de suplimente de ceva timp. Si am alergat 12 ore folosind doar apa cu lamaie si ghimbir. Si paine cu cascaval si sunca. Ok, am facut 87 km. Poate ca, folosind suplimentele lui peste prajit, faceam 100. Merita?
Sunt convins ca pentru cei care traiesc din sport, fiecare minut in plus sau in minus conteaza, dar nu la ei ma refer. Ma refer la noi, marea majoritate a celor care compun plutonul.
Ati avut curiozitatea sa aruncati un ochi, la maratonul Bucuresti, la sectorul dedicat elitelor? Ii numeri pe degete. In rest, pana la cateva mii, pentru ca asa anunta organizatorii, suntem noi.
Noi cei care nu avem nevoie de prafuri. Noi cei care ne-am schimbat viata si am vrut sa adoptam un stil de viata sanatos. Noi cei care citim de fiecare data eticheta de pe produse, dar inghitim fara niciun regret tot continutul dintr-un plic pentru ca am vazut un instastory cu X-uleasca care, la o alergare banala de 5 km in padurea Baneasa ne zgarie retina cu poze cu j-de mii de geluri, bidoane, prafuri si pastile. Sarate, dulci, cu gust de corcoduse sau prune culese de o fata balaie dupa asfintit. Ne lasam manipulati de povestea frumoasa.
Argumentul suprem este acela ca sunt la indemana. Te duci la supermarket si bagi in cos. Va zic ca, oricat de corporatisti am fi, la mall gasim supa de linte iar de la baietii aia care fac saorma puteti cere una la farfurie, cu carne de vita, orez si salata de varza.
Hai ca poate imi iese de o lipie gratis de la Taksim 🙂
Sfatul meu NU este sa renuntati la aceste produse, asa cum am facut-o eu. Sfatul meu este sa va intrebati daca merita. Daca nu e pacat de tot eforul pe care il faceti, cand iesiti la alergat, dupa 10 seara cand adoarme copilul.
Va las mai jos un articol:
din care citez:
“Daca eficacitatea suplimentelor nutritive pentru sportivi este discutabila, nu acelasi lucru se poate spune despre pericolele asociate cu acestea, acestea fiind cat se poate de reale. Industria suplimentelor alimentare este inca insuficient controlata de autoritati, astfel ca produsele de acest tip pot sa nu contina doar ce se poate citi pe eticheta acestora…
Specialistii sunt de parere ca persoanele care fac efort fizic regulat isi pot prelua fara probleme proteinele si aminoacizii dintr-o dieta echilibrata. Pana si un sportiv de 90 de kg are nevoie de 150 de grame de proteine zilnic, usor de preluat din alimente. Nutritionistul sportiv Dave Ellis, care a lucrat cu numerosi atleti olimpici renumiti la nivel mondial, spune ca suplimentele pentru sportivi ar trebui sa fie utilizate doar in situatii izolate, in cazuri de epuizare sau alte vulnerabilitati fizice importante…
Specialistii spun ca respectarea unui regim alimentar corect si odihna suficienta sunt strategii mult mai eficiente si sigure, decat administrarea suplimentelor nutritive pentru sportivi cu efecte indoielnice.”
Asa ca, data viitoare cand luati startul intr-o cursa, intrebati-va daca aveti nevoie, cu adevarat, de chimicale
Articolul de mai sus face parte dintr-un parteneriat platit cu sera de rosii a lui var-miu George de la Dragalina, gradina de legume din Sarulesti-Sat, plantata si udata de socra-miu si de taraba cu dovlecei si ghimbir din piata Obor. De asemenea a beneficiat de consultanta de specialitate in domeniul nutritiei de doamna cu care impart plata ratelor la banca si cresterea celor doi mostenitori ai imperiului media smartcasual.ro
