Crossfit, motivatii si alte crize! :-)
Aparent nu exista nicio legatura intre cele trei. In momentul in care m-am decis asupra temei aricolului m-am gandit sa scriu despre Crossfit si despre cat de important este pentru un alergator sa combine aceste activitati fizice.
Am incercat pe pielea mea, m-am documentat, am discutat si cu alti alergatori. Chiar am descoperit un site care are asociat si un canal Youtube cu exercitii complementare pe care le poti face acasa. Va recomand sa aruncati o privire la Passion4Profession. In zilele in care nu alerg, dau play si “prestez” exercitii pentru cresterea masei musculare.
Later edit: Mentionez ca exercitiile, in mare parte calistenice, din materialele postate pe site-ul mentionat mai sus sunt doar parte din Crossfit. Crossfit-ul combina exercitii de intensitate, care angreneaza toate grupele de muschi si despre care, colegul meu care are in grija rubrica “Fitness” va face un articol separat.
In momentul in care m-am apucat serios de alergat, am observat ca am “ars” grasime dar si masa musculara, ceea ce nu era foarte ok. Slabisem, insa incepusem sa arat ca un subnutrit. :-). De cand am inceput sa fiu mai atent si la aceste exercitii, masa musculara a crescut si, spre disperarea Irinei, 🙂 folosesc oglinda din ce in ce mai des 🙂 🙂
De aceea este foarte important ca, impreuna cu alergarea, sa va ganditi si la un program pentru cresterea masei musculare.
Mie imi plac exercitiile de mai sus pentru ca nu ma forteaza sa ma duc la sala.
By the way: urasc mersul la sala pentru ca acolo aud:
– Cate repetari faci boss?
sau
– Vezi ca nu faci bine fratzioare! Nu-ti intra bine bratele asa!
sau
– Ai niste creatina? ca am ramas fara 🙂
Si culmea e ca toti arata ca niste pachete de muschi si nu le pot spune sa se duca in……..treaba lor 🙂
Exagerez, desigur, si cu siguranta Ionut, colegul meu care se ocupa de fitness, ma va contrazice 🙂
Revenind la titlul articolului si la legatura aparent inexistenta intre crossfit, motivatie si criza, haideti sa va explic ce am avut in minte.
M-am apucat relativ tarziu de alergat. Mai exact la 36 ani, aparent fara niciun motiv. Nu stiu ce mi-a venit si de ce am inceput sa alerg, sa fiu atent la ce mananc, sa nu mai bag tone de zahar si toate cacaturile in mine si sa ma las de fumat. Asta pana intr-o zi, cand o colega (intr-o discutie fara nicio legatura cu subiectul de mai sus) mi-a spus:
– ……bine ma ca te-a apucat pe tine criza de 40 ani si ai inceput sa slabesti!
Si m-am gandit ca poate are dreptate. De cativa ani ma gandesc cum o sa reactionez la “middle age”. Din cate am auzit, la barbati, e inevitabil.
Poate ar fi fost placut sa-mi “iau” o gagica pe la vreo 23 ani cu care sa cheltuiesc banii economisiti din renuntarea la fumat 🙂 🙂 🙂 .
Nu neg! (sper ca Irina nu citeste sau daca, din intamplare o face…….ii transmit ca e pura fictiune 🙂 🙂
Insa schimbarea stilului de viata poate fi o consecinta a acestei crize. Si ca, de fapt, criza de 40 ani nu este neaparat ceva rau.
Iar aceasta schimbare radicala aduce cu sine si un alt “mojo” 🙂
Mi-am dat seama ca nu este foarte important cum arati ci cum te simti.
Daca te simti bine in pielea ta poti face absolut orice iti propui……si culmea…..iti iese!
De exemplu eu ma simt misto! Stilul asta nou, de a avea grija de corpul meu, imi da energie, imi hraneste “ego-ul” si imi da “aripi” sa cred ca pot muta muntii din loc.
Si se pare ca imi iese atat profesional, unde ma simt pe val, cat si personal unde ma simt implinit si nu vad ce as putea sa imi doresc in plus.
Am sentimentul ca sunt “centrul universului” si totul se invarte in jurul meu.
Arat bine, ma simt bine, sunt invidiat si “farmecul” personal lucreaza la capacitate maxima!!!
Asa ca…………alergare, crossfit, sala, bicicleta, amanta 🙂 , cluburi, pacanele 🙂 etc……nu conteaza!
Concluzia la care am ajuns este ca trebuie sa te simti excelent in pielea ta si sa crezi despre tine ca esti Zeus!
Restul……vine de la sine!