Cum a fost la Trikids Challange!

Ne-am trezit dimineata cu bucurie si nerabdare nefiind afectati de ploaia marunta si rece care parca nu vroia sa se mai opreasca. I-am zis lui Andy ca adevaratii sportivi nu se sperie de ploaie si ca e un motiv in plus sa faca performanta.
Eram increzator in fortele lui si ma asteptam sa faca un rezultat bun, avand in vedere performanta de anul trecut de la Trikids.
Ei bine, o sa vedeti, asteptarile mi-au fost indeplinite.
Ne-am suit in masina, cu catel cu purcel, cu tot echipamentul si kit-ul de start.
Apropos: organizarea la distribuirea pachetelor de start a fost exemplara.
Noi ne-am inscris la toate probele: cros, duatlon si family fun run.
Ne-am intalnit acolo cu cativa prieteni si am inceput incalzirea pentru cros. Am facut o mica recunoastere de traseu si au inceput indicatiile: vezi sa pornesti ca din pusca, sa iei curbele pe interior, sa nu te lasi distras de ce este in jur, esti cel mai tare etc.
Eu eram mai agitat si mai emotionat ca el.
Andy pur si simplu se incalzea si era doar nerabdator sa inceapa alergarea.
Mi-a marturisit ca vrea sa fie pe podium si sa ia premiu.
Din punct de vedere sportiv, Andy e foarte bun, insa la capitolul tupeu nu sta foarte bine.
Astfel, la start nu a reusit sa se aseze in prima linie cum i-am recomandat.
In fine, 3, 2,1 start. Dupa primul sfert al cursei era in a doua jumatate a plutonului. Eu alergam pe interior si incercam sa-i dau sfaturi si sa-l incurajez. El savura alergarea si se simtea bine cum de altfel era si normal. I-am adus aminte ca vrea pe podium si l-am vazut cum brusc a devenit serios si a inceput sa accelereze.
Trecea ca fulgerul pe langa ceilalti concurenti depasindu-i pe rand.
Astfel a recuperat incredibil iar finish-ul l-a gasit pe locul 3.
Ce sa mai zic? Am fost extrem de incantat de clasare si de faptul ca s-a simtit excelent.
Am luat medalia, ne-am hidratat la punctul special amenajat de organizatori si am dat fuga la “suporteri” sa ne laudam cu performanta obtinuta.

Dupa ce a adunat laurii victoriei, a trebuit sa ne concentam iarasi.
Urma proba de duathlon.

Am discutat despre cum sa abordeze traseul. I-am spus sa dozeze efortul, sa nu se oboseasca la prima proba si sa dea maximul pe ultima cursa de alergare.
Evident ca eu eram cel concentrat si penibil de serios iar el se bucura de eveniment si abia astept cursa.

De data asta a avut companie toata trupa de soc din parc: Vladutz, Natalia, Luca, Mara, Eric si iar Luca.
Aceeasi lipsa de tupeu l-a facut sa plece din linia a doua.
Eu ii spsesem de 10 ori cred 🙂 sa isi dozeze efortul si sa nu traga tare la prima proba, dar nu ma gandisem ca o sa respecte ad literam :-).
Alerga relaxat fara nuciun stres.
Proba a doua l-a gasit undeva la mijlocul plutonului de 50 de pitici :-).

Bicicleta e punctul lui forte. A recuperat incredibil astfel incat a intrat la ultima proba de alergare al patrulea.

Avand energia “dozata” 🙂 a recuperat pana pe pozitia secunda.

Ce sa mai? A fost o cursa pe cinste. A luat locul 2 iar mie imi venea sa plang de emotie si bucurie 🙂

Cursa de Family Fun Run a incununat ziua excelenta avuta.

Fata de anul trecut, organizarea a fost mult mai buna.
Mi-a placut totul. De la inmanarea pachetelor de start pana la premiere.

Felicitari Smart Athletic!!!