Gata, oficial sunt in vacanta. Nu mai critic, nu mai comentez si nici nu ma mai bag in seama dandu-mi cu parerea.
Pana in septembrie cand revin cu forte proaspete.
Pana atunci, imi vad de tendinita mea, si am grija sa nu-mi intre prea mult nisip printre degetele de la picioare. Probabil ne mai vedem prin IOR, dimineata pe racoare, la o tura de lac.
Asa ca, AHOY mateloti, sa ne vedem cu bine la toamna!
Scriam acum ceva timp ca voi participa la evenimentul organizat de cei de la MPG. Nu am avut asteptari foarte mari deoarece organizatorii sunt aceeasi care se ocupa si de Riders Club. Am participat in trecut, in calitate de biciclist 🙂 la cateva evenimente si am fost cam dezamagit. Nu are rost sa intram in detalii acum.
Am platit cateva zeci de lei sa alerg in parcul in care alerg in mod constant. M-am alaturat grupului de prieteni care participau la eveniment si am zis “hai sa vedem ce-o sa fie”
De data aceasta am folosit platforma Runfest. Identica cu cea de la Riders Club insa dedicata competitiilor de alergare.
In plus, faptul ca urma sa alerg vineri seara, la ora 21.30, pe aleile parcului IOR, alaturi de inca 600 de participanti m-a dus cu gandul la un fiasco.
Recunosc ca am vrut sa particip deoarece avem nevoie de un nou subiect, acum la intoarcerea din vacanta. Nu participasem niciodata la un concurs Runfest si am vrut sa incerc toata experienta. 🙂
De la inregistrarea pe platforma pana la medalia de la finalul concursului. Deci, aveam toate premisele sa am parte de un nou subiect controversat, de o noua cursa care sa genereze nemultumiri si de pareri pro si contra din toate taberele posibile. Organizatori rigizi si participanti pretentiosi. Reteta perfecta si potrivita pentru un articol, aici, pe smartcasual.ro.
In plus, cu cateva ore inainte de cursa, am primit niste mesaje private, putin ciudate le-as cataloga, de la cineva implicat in eveniment, referitoare la partea de organizare.
PERFECT, mi-am spus 🙂
Dar, dupa cum spune un proverb, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, planurile mi-au fost date peste cap si iata ca sunt nevoit sa scriu un articol in care sa laud organizatorii ……lucru putin neobisnuit pentru mine 🙂
Atmosfera generala a fost una de festival. Cu o ora inainte de inceperea cursei, m-am “plantat” la locul faptei pentru a “fotografia” tot ce se intampla.
Am gasit o atmosfera placuta, face painting, apa, isostar si o gramada de fructe, baieti care bateau ritmic in tobe si te faceau sa dansezi stand pe loc si un prezentator extrem de “catchy”. E prima data cand am vazut un “punct de alimentare” inainte de startul cursei.
Incalzirea a fost extrem de haioasa si antrenanta. Mi-a placut tipul care a prestat pe scena. A stiut sa tina in priza publicul.
Insa, partea spectaculoasa a inceput cand s-a lasat seara. Totul era fosforescent si paream ca o mare de licurici.
Ramanea provocarea traseului. Cum sa inghesui 600 de alergatori pe aleile, si asa aglomerate, din IOR?
De doi ani de cand alerg in IOR stiu ca in weekend, vara, pe la orele 20-21 este practic imposibil sa alergi. Faci slalom si te trezesti cu biciclete peste tine.
Am luat startul in valuri, cu convingerea ca voi alerga cei 9 km intr-o masa compacta de alergatori, avand parte de injuraturile biciclistilor si a pensionarilor iesiti la o gura de aer in IOR.
Am ramas surprins sa vad ca plutonul s-a lungit si am putut alerga liber dupa aprox 1 km. Nicio diferenta fata de un concurs cu startul in Piata Constitutiei. Faptul ca traseul a ocolit zonele aglomerate din jurul lacului, prin introducerea unor pante, a crescut gradul de dificultate si a transformat o alergare seaca, in jurul lacului, intr-una provocatoare.
Voluntarii au fost la inaltime. In intunericul noptii erau ca niste extraterestrii, plini de luminite si extremi de vocali. Nu aveai cum sa te ratacesti absolut deloc.
Inca un lucru foarte tare a fost ca am primit incurajari din partea oamenilor aflati in parc.
IOR-ul este unul dintre parcurile prietenoase cu alergatorii.
Spre deosebire de Brasov, de exemplu, oamenii chiar te aplauda si te incurajeaza cand alergi. M-am temut ca, fiind 600, vom “invada” parcul si vom crea un disconfort. Nu a fost deloc asa. Pe langa incurajarile voluntarilor am avut parte de aplauze si chiote de victorie din partea trecatorilor.
Atmosfera de la finish in aceeasi nota. Veselie, distractie, party.
Exact cum spuneam la inceput. Am gasit un festival. Un festival al alergarii.
Spre deosebire de alte concursuri am simtit ca am primit ceva in schimbul taxei de participare.
Poate, intr-un final, organizatorii vor realiza ca participantii nu platesc taxa pentru un pachet de start generos. Platesc experiente. Platesc senzatii. Nu cani, batoane sau tricouri. Experiente traduse in atmosfera excelenta, traseu frumos, voluntari plini de entuziasm si organizare exemplara.
Felicitari MPG! Mi-am schimbat parerea si voi plati cu placere taxele de la concursurile viitoare. Cu aceasta ocazie, eu cred, ca a fost ridicata stacheta pentru concursurile organizate in parcuri. Aviz Gerar si Maratonul Reintregirii Neamului.
De asemenea am hotarat sa nu public mesajele primite din respect pentru organizatori. Evenimentul a fost excelent si e pacat sa nu ramana asa.
Chiar daca nici mie nu imi vine sa cred, cateodata, las “hatereala” deoparte si sunt pozitiv. 🙂
Stiti vorba aia cu publicitatea? Pozitiva, negativa…nu conteaza! Important e sa vorbeasca lumea de tine 🙂
Nu ma ghidez dupa asta, dar, ce sa fac daca imi vin “servite” subiectele si parca imi sar in fata? 🙂
Mi-am dat seama astazi ca sunt considerat un fel de hater de serviciu. Un carcotas notoriu care cauta nod in papura 🙂
Am realizat asta cand, la coada la cabina selfie, cand Vali si Ionut incercau sa ma convinga sa plecam pt ca era frig si coada mare, cineva i-a spus lui Vali sa ma lase sa fac poza pentru ca altfel o sa scriu de rau 🙂 🙂 🙂
De asemenea, pe traseu, m-a intrebat cineva daca totul e ok sau daca am observat ceva in neregula.
Bine….poate din cauza asta….sau asta….sau poate chiar asta? 😀
Si acum serios. Pot fi si pozitiv si sa scriu de bine.
Uite! De exemplu astazi o sa scriu despre Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc din Parcul IOR, competitie desfasurata de ziua nationala pe 1 decembrie.
Cu toate ca imi mentin parerea ca taxa e mare 😉 pentru o alergare in parc (am platit cat Maratonul International Chisinau si Maratonul Prieteniei Pleven la un loc), a fost un eveniment placut si o modalitate inedita de a incepe o zi de sarbatoare.
Avand in vedere ca alergam de 2 ani in IOR, ne-am intalnit cu multi cunoscuti. Alergatori consacrati sau amatori dornici de afirmare, cu totii ne-am simtit bine. Cam asta a fost “feeling-ul” general.
Tricou frumos, punct de alimentare generos, sarmale calde si bune, bomboane raw vegan interesante si o cabina de selfie (colegii mei nu m-au lasat sa fac poza din cauza de vant puternic si lene de stat la coada 🙂 )
Mi-a placut ca startul a fost dat de Marius Ionescu. Nu ma chinui sa spun cine este. Ma gandesc ca, daca cititi articolul si sunteti aici, stiti cine e.
Chiar daca ne-am cunoscut virtual initial si apoi ne-am vazut pe la cateva alergari, ma incurajeaza ca un prieten vechi. Si de voie, de nevoie, de rusine mai mult 😀 trag tare de fiecare data cand il vad.
Asa ca, uite! Sunt pozitiv! Mi-a placut la MRNR! Bine….putea sa fie taxa mai mica….dar na! Nu poti sa le ai pe toate! 😉
Glumesc! A fost super! Ia uite cate zambete am pus in articol 😀
Felicitari Ro Club Maraton si tuturor voluntarilor care au facut ca evenimentul sa fie unul exemplar.
Urmeaza acu’ Gerar! Tare imi e ca se duce naibii pozitivismul meu 🙂
Dar pana atunci…..sa aveti un sfarsit de an excelent si sa ne vedeam sanatosi in 2016!
Cum unde? Tot aici pe smartcasual.ro 😉
Aaaaa! Si am avut o medie de 5:13! Rezonabil zic eu in conditiile in care trebuie sa scot 5:00 la Gerar sa nu il fac de ras pe Emilian 🙂
UPDATE:
Locul 28 din 103 🙂
Nu prea ma omor cu alergatul. De obicei particip la competitii cu bicicleta.
Dar astazi, am participat alaturi de 2 prieteni mai vechi si unul nou la stafeta Run4freedom
Adica am alergat impotriva traficului de persoane.
ECHIPA
Echipa Biciclistul.ro a fost formata din Emilian Nedelcu, Florin Manole (un sportiv amator bun, chiar foarte bun) si Marius Melinte (concurent, finisher si premiant la Ironman 🙂 ).
Evident ca eu, neantrenat si fara prea mult suflu, am fost veriga slaba a echipei.
Insa, mi-am pus in cap sa alerg cei 3,4 km in 20 min.
Am facut 19:30 iar colegii mei de echipa au alergat extraordinar si over all timpul a fost unul bun.
Se pare ca am iesit in prima jumatate.
Timpul bun scos de mine se datoreaza in mare masura lui Emilian.
A alergat in jurul meu si nu i-a stat gura deloc. A incercat sa ma motiveze permanent. Mi-a adus aminte de performantele piciului meu, mi-a aratat concurenti mai in varsta ca mine si mi-a spus ca daca ei pot, si eu pot, mi-a spus glume, ma tinea la curent cu distanta parcursa. 🙂
Danke Emilian!
M-AM SIMTIT BINE
Chiar daca sunt mai mult biciclist decat alergator, mi-a placut experienta de azi.
Intr-o astfel de competitie senzatiile sunt altele. Esti mai aproape de public, totul este mai intens. In plus faptul ca a fost un concurs de stafeta, mi-a dat senzatia de echipa, de apartenenta la un grup, de efort comun.
Cu bicicleta esti singur, tu cu ea, nu ai cu cine sa impartasesti, nu depinzi de nimeni si nimeni nu depinde de tine.
PROMISIUNE
Sper ca evenimentul de azi sa reprezinte inceputul unei “cariere” in alergare. 🙂
Mi-a placut si gandindu-ma ca am cam 8-9 kg peste cat ar trebui sa am, 🙂 cred ca in felul acesta pot sa rezolv doua lucruri dintr-o lovitura.
ORGANIZARE EXEMPLARA
De obicei comentez la capitolul organizare. Sunt cam carcotas 🙂
De data asta nu am ce sa spun. Mi-a placut. Organizarea a fost ireprosabila.
Traseul a fost curat, startul la fix, am avut chip-uri de cronometrare, am primit medalii iar tricoul tehnic este unul frumos si de calitate.
La finish am avut apa din belsug, energizant, glucoza si lamai.
Si foarte important: nu a existat taxa de participare.
Gandindu-ma la faptul ca voi scrie despre cursa, am incercat sa gasesc “nod in papura”. Aveam nevoie de ceva “juicy” pentru articol. 🙂
Sincer va spun, singurul lucru mai putin placut a fost ploaia si nu am cum sa ii invinuiesc pe organizatori pentru asta :-).
CONCLUZIA
Concluzia: organizare excelenta, traseu frumos, senzatii super si promisiunea ca o sa ma apuc serios de alergat. Nu de alta, dar colegii din echipa din care fac parte ma motiveaza sa ajung la nivelul lor.
