smartcasual.ro Web analytics

Tag: blog alergare

Did Not Finish

Did Not Finish

Athletes try very hard to avoid receiving a DNF, and many associate it with a negative stigma

Wikipedia

 

Cu siguranta o sa-mi atrag multe cuvinte «frumoase» dupa acest articol. Dar, dupa o vara linistita, in care am lasat blog-ul sa respire, revin cu un subiect care pare a fi de actualitate.

In ultimul timp, si aici vorbesc despre postarile in social media,  vad o multime de DNF-uri.

Pentru cine nu stie ce inseamna DNF, il invit sa dea un click aici pentru definitia «fenomenului»

Ultrabalaton, campionate mondiale de atletism, ultramaratoane celebre sau simple competitii internationale.

 

Cu gandirea mea, de alergator amator, nu pot sa inteleg de unde vine valul asta de abandonuri. Si nu sunt deloc intamplatoare, avand in vedere frecventa lor. Si bineinteles ca la scuze toti suntem campioni:

 

M-am simtit rau, vremea a fost capricioasa, arbitrul a tinut cu adversarul sau Dumnezeu, astazi, nu a fost roman.

 

Si, anticipand reactia unora, va scutesc sa postati astfel de comentarii:

 

«e usor sa comentezi de pe margine», «e o performanta imensa sa faci chiar si jumatate din cursa aia infernala», «tu ai idee cat se pregatesc oamenii aia», «as vrea sa te vad pe tine acolo, daca macar poti»   etc.

 

De ce nu isi au locul? Pentru ca nu sunt alergator profesionist si nu am pretentia ca altii sa ma urmeze. Nu dau sfaturi si nici nu ii invat pe altii cum sa alerge. Nu am pretentia sa fiu sponsorizat de diverse brand-uri. Nu ma erijez, pe facebook, in reprezentantul tarii mele.

 

Adica, concret, nu asta e «serviciul» meu!

 

Am vazut comentarii ale unor oameni, pe care ii respect, care sincer m-au mirat. Nu conteaza cine. Nu e ok ca, in cazul in care cineva are curajul sa nu felicite “performanta” de a nu termina cursa si de a considera DNF-ul un esec, sa fie admonestati.

Nu e ok sa faceti comparatii de acest fel.

 

Nu e ok ca singurul argument sa fie : «ia sa te vad pe tine cum alergi».

 

S-ar putea ca nici voi, alergatorii profesionisti sa nu faceti fata in domeniile noastre principale de activitate. Asa ca, la «job-ul»  vostru, daca vreti sa fiti modele si formatori de activitati sportive, trebuie sa excelati.

 

Asa functioneaza lucrurile.

 

La mine, in corporatie, daca as abandona proiectele pe banda rulanta, m-ar da afara. Si nu m-as lauda cu asta pe facebook. Si nu as avea pretentia sa ma laude altii si sa aprecieze doar participarea.

 

“Dom`le, n-am fost in stare sa-mi indeplinesc task-urile, dar, ma mandresc cu faptul ca am lucrat in Floreasca, am avut un badge de gat, masina de serviciu si am fost intr-un team building. Stiti la cate interviuri am fost pana m-au acceptat? Asa ca, nu mai comentati ca n-am fost in stare sa fac ce aveam de facut. Sa va vad pe voi daca faceati fata»

 

 

Indiferent ca vrei sa fii un sportiv sponsorizat, cu mii de like-uri pe fb, laudat si admirat de toata lumea, «reprezentantul» Romaniei la diverse competii sau daca  vrei sa se inscrie lumea la scoala ta de alergare si la cursurile tale,  crede-ma ca DNF-urile nu ajuta. Si nu ajuta nici sa te superi cand nu esti laudat doar pentru prezenta la concursuri.

 

Oameni ca mine se pot  lauda cu participarea. Eu pot sa particip la concursuri doar dintr-un capriciu. Eu imi permit sa nu termin. Dar pe extrasul de cont, o data pe luna, banii vin din alta activitate. Dintr-o activitate in care nu  abandonez «curse»

Dintr-o activitate in care termin “bataliile” cu succes.

 

Spun asta, fara niciun pic de rautate. Nu mi-as alege ca antrenor un tip care nu termina curse. Nu mi-as alege ca model un alergator care nu stie sa-si evalueze corect fortele. Nu as urma sfaturile unui alergator care isi alege gresit “bataliile”

 

Poate ca rezultatele slabe pe plan international si mai nou, pe plan local, se datoreaza lipsei unor lideri in aceasta zona. Formatori de opinie si sportivi care pot “educa” aceasta “industrie”. Oameni care sa se implice, de la cel mai jos nivel, de la copii, in formarea pepinierei de viitori sportivi. Oameni cu viziune care sa nu caute succesul peste noapte si notorietate instanta. Stele care sa lumineze “noaptea” din atletismul romanesc si nu doar stele cazatoare care stralucesc o ora. Bloggeri corecti, care nu “mint” fenomenul si care scriu fara niciun interes financiar. Alergatori amatori care sa “traga” dupa ei comunitatea de alergatori de ocazie si care sa dezvolte fenomenul, nu doar “postaci” de poze cu ceasuri de alergare si laude artificiale, care dispar brusc la prima accidentare pentru ca alearga ca disperatii imbatati de sutele de like-uri venite peste noapte.

 

Si cu siguranta nu o sa mai vedem DNF-uri in viitorul apropiat.

 

 

 

Si cu asta, declar deschis  sezonul de toamna pe www.smartcasual.ro 🙂

 

Iubesc sportul cand apare adrenalina!

Iubesc sportul cand apare adrenalina!

Asemanarea cu persoane reale este pur intamplatoare iar titlul este doar e enumerare de cuvinte fara niciun sens 🙂 .

In ultimul timp, pe grupul Alergare, unde sunt peste 8000 de iubitori ai acestui sport, apar din ce in ce mai des articole, care au drept scop narcisismul si eventual cresterea traficului pe site-urile respective.

Aflam ca pentru a fi sanatosi trebuie sa mancam sanatos si pentru a fi in forma trebuie sa facem miscare.
Aflam ca s-a tinut o conferinta de presa care sa anunte datele unor evenimente, la care inscrierile s-au deschis in urma cu mai mult de o luna iar ziua startului era hotarata si comunicata inca de anul trecut.
Aflam povesti de succes si vedem tone de selfie-uri insotite de pozele ceasurilor care hranesc ego-uri cat casa.
Aflam ca apa e uda si ca noaptea e intuneric.

Nu vreau sa vorbesc in numele tuturor, dar, cel putin eu, astept altceva de la “bloggerii de specialitate”.
Nu caut modele (ne ajunge unul care ne povesteste cum s-a ridicat de pe canapea) asa ca n-am nevoie sa va admir ceasurile si pozele, in oglinda, de la sala.
As aprecia informatii utile, povestiri (reale) despre concursuri si competitii, noutati in domeniu, idei de antrenamente etc.

Insa, in primul rand, simt lipsa obiectivitatii. Simt multa ipocrizie si ma simt manipulat.
Scriem articole doar de dragul de a scrie, in care vorbim vorbe si le postam pe grupuri cu audienta, pentru trafic. Aratam grafice de trafic pentru comenzi de bannere si articole “partinitoare”.

Pe termen lung nu e sanatos. Dupa ce va trece euforia asta cu alergarea ce facem? Dupa ce se vor cerne concursurile, si vor ramane doar cele cu adevarat serioase, vom vedea cat de artificiale sunt aceste bloguri.

Pentru ca vedeti voi?

Nu e de porc (sau de goji ca asa mananca sportivii) sa te invite la masa o doamna si, dupa, sa scrii nasol de concursul ei?
Nu esti fara obraz ca dupa o conferinta de presa “intre prieteni” si dupa ce primesti participare gratuita, plus cateva invitatii pentru a le folosi la concursuri care sa-ti creasca traficul, sa faci un review in care sa vezi si partile mai putin bune?
Nu e lipsa de respect pentru un sponsor al concursului, care are banner pe site-ul tau, sa spui ca traseul acestuia a fost praf?
Si uite asa, cei care citesc, isi seteaza anumite asteptari de la niste concursuri si sunt total dezamagiti cand participa.

Cate articole ati vazut in care cineva sa zica ca, de doi ani, traseul de la Maratonul International Brasov e groaznic?
Unde ati citit ca la Izvorani a fost bataie de joc traseul de bicla?
Cine a scris ca in IOR, la MRNR, s-au dat geluri expirate?

Doar articole “publicitare” cu poze frumoase si povestiri de cat de minunat a fost.
Si stiti care e faza tare? Ce de multe ori autorii nici nu participa.

 

Isi fac articolele cu copy/paste din comunicatele de presa si gata.

 

Pentru un banner de la sponsori si niste banuti inchideti ochii si va prefaceti ca totul e bine. Va orbeste propria imagine de antreprenori “wanna be” si de asa zisi formatori de opinie.
Faptul ca apari la tv si prin presa nu inseamna ca ai ales drumul corect catre succes.
Si Floricica Dansatoarea apare la tv.

Toata lumea e fericita, va pupati pe la conferinte de presa inutile si uitati ca existati doar datorita cititorilor. Ei va aduc traficul mult dorit.
Faceti “gale” in care va premiati intre voi si nu suflati o vorba despre faptul ca FRA este inexistenta si invizibila.

Insa, la un moment dat, se vor satura sa citeasca articole artificiale si fara niciun subiect concret.
V-ati creat o lume a voastra in care alergatorul amator nu exista.
Daca nu ai antrenor si nu faci sub 4 pe mie, esti nimeni.
Daca nu iesi in fiecare zi la antrenamente nu existi.
Daca nu te-ai alaturat unei “trupe”, “gasti”, “grup” esti un proscris si nu ai ce comenta.

Iar daca cineva “indrazneste” sa va contrazica adoptati o atitudine refractara.
Asa ca , hai sa lasam ipocrizia si sa scriem doar cand avem ceva important de spus, da?

…si nu considerati cele de mai sus un atac ci un feedback, chiar daca in industria asta, feedback-ul nu prea se regaseste in vocabularul de specialitate.

 

 

%d bloggers like this: