Chiar asa! Care-i faza cu Gerar?!?

S-a dat startul inscrierilor la Semimaratonul Gerar din Politehnica.
Acest start a fost asteptat mai ceva ca lansarea Iphone 6. Cu siguranta daca se faceau fizic inscrierile, si nu online, am fi vazut corturi instalate, in fata intrarii, cu 3 zile inainte.

Zilele acestea este un intreg scandal legat de modalitatea de inscriere. Se scot calupuri de 20-30 locuri care se epuizeaza in 20-30 secunde. Da, da!! Secunde!!!
Toata lumea vrea sa se inscrie si reusesc doar cativa norocosi.
Acuzatiile de blat, plangerile, scandalurile, injuraturile curg garla pe pagina lor de facebook.

Toata lumea cauta un loc pentru a participa. Ma mir ca nu exista inca o piata neagra unde sa se tranzactioneze participari la suprapret. 🙂

Daca e o manevra de marketing….le-a reusit proiectul. Au creat dependenta, lasa senzatia de inaccesibil si gloata se ingramadeste, face scandal, brandul e vehiculat in toate mediile….reteta perfecta.

Organizatorii, afectati, declara ca se gandesc la solutii alternative, dau vina pe servere si vor sa multumeasca pe toata lumea. Vai, vai ….ce sa faca ei cand atat de multa lume isi doreste produsul lor?
Ce vina au ei daca au o competitie asa “perfecta” si “minunata”?

Buuuun! Si acum sa facem un pas in spate, sa vedem poza reala.

Dragi prieteni alergatori!
Daca vedeti ca-si bat joc de voi, de ce vreti sa mergeti?
De ce le dati apa la moara?
De ce va inghesuiti si va expuneti riscului de a va vedea cu usa trantita in nas?

E o alergare intr-un parc alaturi de prieteni. Ce va impiedica sa faceti asta in alta zi? Sau la alt concurs?

Dupa cum spuneam, daca e PR, le-a reusit strategia dar ar trebui sa inceteze.
Daca e proasta organizare……e urat si ar trebui sa fie taxati prin ignoranta. Sa nu ii mai bagam in seama.

Eu deseara voi alerga tot intr-un parc. IOR. Alaturi de prieteni. Fara taxa, fite, strategii de marketing si alte bullshit-uri.
Daca vreti….feel free! 🙂

In cazul in care mai aveati nevoie si de alte motive pentru a va apuca de alergare, iata mai jos cateva beneficii putin inedite.

Alergarea iti va imbunatatii cariera 🙂

Se pare ca increderea in tine, acel “self confidence” pe care ti-o confera alergarea, te ajuta enorm si in viata profesionala! Avand incredere in fortele tale rezolvi mai usor task-urile.

Alergarea te vindeca de insomnie!

E clar ca atunci cand esti obosit dormi mai bine sau mai repede :-).
Relaxarea musculara de dupa alergare te ajuta sa scapi de insomnie.
Bine……nu imediat dupa alergare. Da-i un ragaz corpului de vreo 2 ore. Nu vei putea adormi niciodata, imediat dupa, din cauza adrenalinei.

Boost your sex life! 🙂

Pe langa increderea in tine, despre care am vorbit mai sus, daca alergi, arati mai bine si iti cresc sansele de succes in randul persoanelor de sex opus :-).
Fiind antrenat, fizic, nu vei ceda niciodata! 🙂
In plus, faptul ca sangele transporta mai mult oxigen….nu poate avea decat beneficii “strong” ……daca ma-ntelegeti 🙂

Va las! Ies la alergat 🙂

Maratonul Reintregirii din 1 decembrie a reprezentat pentru mine a doua participare la o competitie de alergare.
Prima experienta a fost stafeta de la Pleven , amintita si de Vali in articolul lui , unde am avut o experienta foarte placuta.
Am simtit pentru prima data cat de motivanta este competitia , cate bucurii si emotii iti poate oferi un astfel de concurs organizat.
Asadar , cu experienta si increderea in fortele proprii dobandite la Pleven am decis sa particip alaturi de ceilalti colegi la MRNR din 1 decembrie.
Initial m-am gandit sa ma inscriu la semimaraton dar am ales proba de 10 km deoarece inca nu am facut “ update-ul “ la capitolul pantofi de alergare 🙂 (poate Mos Craciun o sa citeasca acest articol 🙂 )si imi era teama de o accidentare .
Obiectivul fixat pentru crosul de 10 km a fost acela de a avea un pace/km sub 5 min.

La start am avut o strategie diferita fata de prietenii mei si anume am ales sa plec printre primii deoarece doream sa fortez in primul km si nu voiam sa fiu impiedicat de concurentii care aveau alte strategii, planuri pentru cursa.
Acest lucru l-am reusit pe jumatate deoarece la portiunile cu gheata am intampinat mari probleme , imi era pur si simplu teama sa nu alunec si sa cad ; asa cum bine spunea Sorin in articolul lui “ parca alergam prin strachini “ :-).
Totusi , am incheiat primul km cu un timp bun ( 4.25 min/km ) reusind sa scap de zona aglomerata si sa ma obisnuiesc cu “ suprafata de joc” :-).

Imediat dupa primul km am fost parasit de “prietenul” endomondo , care datorita conditiilor meteo, cred eu, a pierdut semnalul GPS.
In urmatorii doi km am fost un pic stresat deoarece nu stiam cum alerg… prea tare , prea incet .M-am linistit dupa prima tura cand am vazut cronometrul oficial care arata 15 min , un timp bun pentru mine .
Cu ajutorul incurajarilor venite dinspre zona de start , atat de la MC-ul evenimentului dar mai ales de la fiul meu ,ajuns intre timp pentru a ma incuraja strigandu-mi “ Hai campionul meu! ” 🙂 am reusit sa mentin acelasi ritm bun si pentru celelalte doua ture ramase.

Am terminat al 16-lea din 99 de participanti la proba de cros 10km cu un timp de 46’13” ( la doar o secunda de locul 15) 🙂
Oricum ,un rezultat foarte bun pentru mine .

Vreau sa-i felicit si pe colegii mei pentru rezultatele obtinute , in special pe Vali pentru rezultatul foarte bun de la semimaraton.
Bineinteles felicitari si RO Club Maraton pentru organizarea evenimentului , o atmosfera foarte frumoasa , de sarbatoare .

De asemenea , vreau sa multumesc colegilor care mi-au insuflat dorinta de a participa la astfel de evenimente

Manusa fiind aruncata, nu pot decat sa accept provocarea lansata de fondatorul micului nostru club fictiv si sa-mi impartasesc si eu experienta avuta la acest concurs. La fel ca si ceilalti colegi, sunt ceea ce se numeste un incepator in materie de concursuri de alergare. Placerea alergarii am descoperit-o in urma cu aproximativ 10 luni, avand ca scop initial pierderea in greutate (cu succes btw, de la 97 kg la 75 kg in 6 luni), dar care usor-usor s-a transformat in pasiune. Primul concurs a fost in toamna, la Pleven Bulgaria, proba de stafeta, unde, impreuna cu Ionut, am obtinut un meritoriu, zicem noi, loc 4. La concursul organizat de Ro Club Maraton pe 1 decembrie m-am inscris la primul meu semimaraton, profitand de locatia pe care o cunosteam foarte bine si unde in ultimele luni am “petrecut” cateva sute de km, inclusiv o alergare de 21 de km, finalizata in putin peste 2 ore. Fiind primul semimaraton, evident, scopul principal a fost acela de a-l termina, dar mi-am propus totusi sa scot si un timp decent, pe care, tinand cont de vremea potrivnica, il stabilisem undeva la sub 2 ore. Cu emotiile de rigoare, m-am prezentat regulamentar in dimineata zilei de 1 decembrie la locul de start, unde deja se stransesera destul de multi alergatori, desi conditiile meteo nu erau foarte imbietoare. Atmosfera era una de sarbatoare, lume vesela, steaguri tricolore, cantece traditionale romanesti rasunand de la statia de amplificare. Un moment foarte frumos a fost intonarea imnului inainte de startul cursei de catre participanti. Oricum, in toata agitatia de acolo, atat eu, cat si colegii mei, nu cred ca am acordat atentia cuvenita partii de incalzire si cred ca asta ne-a afectat performanta. La ora 09:00 s-a dat startul cursei. Impreuna cu Sorin si Florin, am incercat sa evitam aglomeratia de la start, asa ca ne-am plasat cat mai in spate. Totusi, nu am alergat impreuna mai mult de 500 de m, deoarece am simtit ca pot duce un ritm mai rapid si am accelerat. Primii 10 km i-am alergat destul de rapid, avand si perioade cu pace/km sub 5 minute. In ideea de a nu abandona din cauza suprasolicitarii am incercat sa temperez ritmul de mai multe ori, dar de fiecare data ma lipeam de cate un grup de alergatori cu ritm mai alert, astfel incat, fara sa imi dau seama, am ajuns la 15 km cu un timp excelent pentru mine : 1 ora si 21 de minute. M-a ajutat destul de mult si un gel energizant pe care l-am luat pe la km 12. De la km 15 a inceput perioada mai dificila, ultimele 2 ture fiind, asa cum ma asteptam, cele mai grele, resimtind destul de mult dureri musculare si ale articulatiilor. In plus, vremea se inrautatea vizibil. In schimb, m-au ajutat foarte mult incurajarile colegilor, celorlati participanti, ale MC-ului cursei, voluntarilor si a oamenilor din parc ce aplaudau efortul unor oameni care au ales sa sarbatoreasca Ziua Nationala intr-un mod diferit. Cu ultimele eforturi am trecut linia se sosire in 1:54:26, o distanta totusi mai mare decat distanta clasica de semimaraton. Ulterior, aplicatia de monitorizare folosita, endomondo, mi- a indicat un timp pentru distanta de semimaraton de 1:51:47, un timp de care sunt foarte multumit, tinand cont ca este primul meu concurs pe aceasta distanta. In clasament, asta a insemnat locul 49 din 199 la general si locul 18 la categoria mea de varsta.
Nu vreau sa omit organizarea foarte buna a celor de la Ro Club Maraton, pe care ii felicit pe aceasta cale si nu in ultimul rand, sarmalele de la final care au fost dementiale 🙂
Pentru mine urmeaza concursul Baneasa Trail de peste o saptamana, unde va fi primul meu concurs de trail in proba de semimaraton si marele obiectiv, examenul de maturitate al oricarui alergator, participarea la Maratonul International de la Cluj, proba Maraton.

A fost frig! Ger chiar.
Dupa cum am scris cu o zi inainte de concurs , eram pregatit pentru a alerga in zapada. Ma gandeam ca o sa fie greu sa fac fata zapezii afanate de pe aleile din parc.
Insa nu m-am gandit ca o sa alerg pe polei. Am fost efectiv ca o barza. Senzatia era extrem de ciudata, parca alergam prin strachini. Nu stiu daca ati alergat vreodata pe polei si daca exista vreo tehnica pentru o astfel de suprafata. Eu nu m-am priceput iar portiunile cu gheata au reprezentat pentru mine adevarate obstacole.
Pe langa gheata de pe jos, gerul de afara a contribuit din plin la cresterea gradului de dificultate.
Initial ma gandeam sa scot 1h50.
Poate in visele cele mai frumoase 🙂
Am scos 2h10 si mi s-a parut ca am tras de mine.

Insa atmosfera de sarbatoare, muzica de la start (treceam pe acolo din 3 in 3 km), baiatul de la microfon, voluntarul de la zona cu bucla care avea textele la el, oamenii din parc, cei care curatau parcul si scoteau niste dume…..cand ne vedeau si tot ce a tinut de organizare, au facut sa nu simt frigul si sa ma bucur de eveniment.

Nu am participat singur.

Am fost alaturi de colegii mei de alergare cu care imi impart serile din IOR 🙂 si cu care am pus bazele unui club sportiv fictiv 🙂 (deocamdata)

Am fost la noi acasa. Cel putin eu, anul acesta, am alergat peste 500 km pe aleile parcului.

Mie unul mi-a placut! Cu siguranta o sa particip si anul viitor.

De asemenea ii provoc si pe colegii mei sa-si impartaseasca experientele aici.

Smartcasual.ro le sta la dispozitie!

Ce spuneti baieti? Daca nu, trebuie sa dati explicatii in fata consiliului de administratie al clubului de alergare 🙂

Dupa cum spuneam si in articolul anterior, de Craciun imi doream un ceas cu care sa alerg. Dintre toate alesesem un Garmin Forerunner 220.
Pretul este unul destul de piperat. In jur de 900 lei.
Intr-adevar, pentru bugetul meu, este putin cam mult pentru un ceas pe care il voi purta de 2-3 ori pe saptamana, doar cand alerg.
Fiind nevoit sa port costum la serviciu, deh…corporatia :-), ziua, ceasul ar fi zacut pe o polita, acasa.

Cu toate astea, mi-l doresc.

Dar, dupa cum am scris si in titlu, lucrurile se potrivesc in asa fel incat ramai masca :-).

Zappand printre anunturile de vanzari ceasuri pentru alergare postate pe net mi-au picat ochii pe un ceas care, in esenta, face cam aceleasi lucruri ca si Garminul meu mult visat.

Design ok, ergonomic, simplu de utilizat.

Am luat legatura cu vanzatorul si, acum cand scriu, deja il port la mana 🙂

Lucrurile s-au intamplat cu asa o repeziciune incat nici nu mi-am dat seama.

Am alergat deja o tura cu el. Am descarcat “work out-ul” in aplicatie si nu-mi vine sa cred ca am un ceas de alergare frumos, util, aproape nou (a fost purtat de doua ori doar pe post de ceas clasic) la un pret de….atentie…..250 lei!!! ( am avut noroc pentru ca l-am luat de la cineva care nu ii intelegea si aprecia functionalitatea si ajunsese in posesia lui pur intamplator).

Nu ii fac eu review deoarece DC Rainmaker se pricepe mai bine.

Pai cum sa nu fiu bucuros? Pentru mine Craciunul a venit mai devreme 🙂