smartcasual.ro Web analytics

Tag: maraton
De ce voi participa la Gerar 2019

De ce voi participa la Gerar 2019

By | | Comments 1 comment

Photo by Mikito Tateisi on Unsplash

 

Daca in urma cu ceva timp am scris cateva articole in care incercam sa imi dau seama de ce ar vrea cineva sa participe, cu bani, la o competitie de alergare intr-un parc (e suficient sa tastati Gerar in campul search), iata ca sunt in situatia in care, nu numai ca sunt convins sa particip, dar imi rapesc o ora din timp sa scriu acest indem si pentru altii.

Ce m-a facut sa-mi schimb radical opinia?

De fiecare data am fost de parere ca nu stim sa incurajam copiii sa faca sport. Si ca pe langa parinti si profesori de sport, organizatorii unor astfel de evenimente sunt responsabili de cresterea viitoarelor talente.

Eu insumi sunt parinte de copil, care face sport de performanta de peste 5 ani si vad, din interiorul fenomenului, cat de neglijati sunt.

Iata ca, incepand cu anul acesta Gerar va acorda, anual, o bursa pentru un tanar sportiv cu varsta intre 10 si 17 ani care practica, în mod constant si cu rezultate promitatoare, în ultimii 2 ani, una din disciplinele de atletism, alergare montana, triatlon, duatlon. 

Fondul bursei se va constitui din sustinerea participantilor si a altor donatori in cadrul evenimentului din urmatoarele surse:

  • Donatii realizate de concurenti în cadrul procesului de inscriere
  • Profitul inregistrat din vanzarea de diverse produse personalizate catre concurenti sau sustinatori
  • Sponsorizare acordata de catre organizatori si/sau partenerii acestora

Puteti gasi toate detaliile acestui program pe pagina dedicata evenimentului.

Asa ca, bravo domnule! Ce sa zic? Acum scot banii din buzunar cu placere.

Despre asta a fost vorba de fiecare data cand am comentat despre nivelul mare al taxelor. Mare in comparatie cu ce primeam sau cu ce se oferea de banii respectivi. Value for money, cum ar zice francezul

Faptul ca o parte din bani sunt redirectionati catre o astfel de bursa ma convinge de utilitatea evenimentului.

Sprijin si business-ul organizatorului mai cu drag cand stiu ca un tanar sportiv va avea parte de o astfel de bursa.

Tine doar de noi ca peste 5-6 ani sa avem sportivi bine pregatiti de la care putem sa luam sfaturi in ale alergarii, triatlonului etc si nu de la diversi vanatori de like-uri pe facebook, deveniti vedete si influenceri peste noapte, fara a avea nimic concret in spate, dar cu pretentii de a reprezenta tara in diverse competitii unde se fac de ras cu prima ocazie.

Dar hai, ca am zis ca termin cu ironiile aici, asa ca, atunci cand va inregistrati la Gerar, poate va scapa mana si pe butonul de donatii.

Evenimentul se desfasoara pe 26 ianuarie 2019 iar inscrierile se vor deschide pe 27 noiembrie, anul acesta.

 

Sanatosi sa fim!

 

P.S. In cazul in care cineva ar putea crede ca sunt direct interesat de aceasta bursa pentru fi-miu, precizez ca el nu se incadreaza in aceste criterii, practicand cu totul alt sport.

Cand mintea spune…STOP!

Cand mintea spune…STOP!

By | | Comments 0 Comment

Cand mintea spune STOP,

 

…si cu acest titlu incep un articol care trateaza aceeasi idee din doua perspective total diferite. Situatii in care mintea iti spune STOP si trebuie sa o asculti si situatii in care trebuie sa o ignori si mergi mai departe pe drumul tau, spre telul tau.

 

Sa incep cu inceputul. S24H. E un fel de eveniment care mie mi-a intrat la suflet. Se intampla pe final de speptembrie. Suntem aproape in noiembrie si abia acum mi-am facut curaj sa scriu despre ceea ce mi s-a intamplat acolo.

Anul trecut am reusit sa « alerg » 87 km fara sa stiu exact ce ma asteapta in cele 12 ore ale concursului, 12 ore petrecute pe o bucla de 1,2 km.

Un fel de « hamster run » uman. Am plecat in cursa cu un sandvis cu sunca si cascaval la mine si un tricou de schimb.

M-am simtit extraordinar de bine si experienta am relatat-o aici.

Anul acesta mi-am propus, ca obiectiv indraznet, sa trec de borna celor 100 km, iar ca obiectiv real mi-am propus sa fac, macar cu 1 km, mai mult decat anul trecut. Pentru ca despre asta este vorba. Despre a fi mai bun ca tine, cel de anul trecut.

M-am pregatit mai bine din punct de vedere fizic, m-am incaltat cu cei mai cei Hoka pe care i-am gasit, am avut logistica cu mine ca pentru 3 curse.

Pachetele etichetate cu orele la care trebuia sa le consum, sticlute cu apa, lamaie, ghimbir si miere umplute doar pe jumatate si tinute la rece in lada frigorifica, suc de portocale cu sare, 5 variante de echipament, 2 perechi de incaltari,  nevasta si copii prezenti pentru motivare….

Long story short, nu mi-am indeplinit obiectivul. Chiar daca fizic, la alte curse,  am experimentat dureri mai mari, de data asta mintea nu a vrut sa treaca peste. A spus STOP si nu am putut sa ma opun. Nu am reusit sa-mi iau gandul de la durere si sa ma gandesc la altceva.

M-am « ingropat » in neputinta si m-am « tarat » 85 km.

De ce? Pentru ca am uitat ce e mai important la o cursa de ultra. Sa-mi « antrenez » mintea. Sa-mi gasesc motivatia necesara a ajunge la obiectivul stabilit. Sa ii tragi doua palme rationalului si sa mergi mai departe, alergand cu inima.

Am esuat relaxandu-ma si bazandu-ma prea tare pe Hoka si pe lada frigorifica.

E clar ca e important antrenamentul fizic insa, fara cel mental, am fost « pa »

Nu sunt prea multe de spus pe subiect.

Dupa S24h am intrat intr-o zona destul de gri. Mi-am pierdut putin motivatia de a alerga si de a incerca diverse nebunii in acest sens.

Nu m-am mai crezut invincibil si super tare mental. Nu am mai considerat ca am ambitia necesara doborarii vreunui obstacol. Dar, dupa mai mult de o luna incep usor-usor sa revin “pe gazon”.

N-am mai scris nimic si am luat cateva decizii.

Bun, din punct de vedere organizare as avea cateva precizari. Lasarea serii a fost o provocare pentru alergatori si pentru “echipele de suport”. Bezna totala sau din loc in loc niste lumini chioare care abia licareau. Deranjant si poate anul viitor se va gasi o solutie decenta.

De asemenea alocarea unui cort pentru 4 persoane pare o idee buna daca alergi 12 ore. La 24 cred ca ar fi oportun 2/cort. Ai nevoie de un loc unde sa te odihnesti putin, unde sa-ti intinzi logistica etc.

Parerea mea!

In rest, mie imi place evenimentul si in ciuda faptului ca a crescut destul de brusc, pastreaza inca aerul acela de « familie » si ai un sentiment placut.

 

Si ca tot a venit vorba de feedback-ul vis-à-vis de organizarea unor concursuri, ajungem la cealalta situatia cand mintea spune STOP!

Si cand trebuie sa o asculti.

 

De prin 2014 fac asta. Imi spun parerea despre experientele mele ca si « client » al acestor concursuri.

Cateodata mai acid, cateodata mai rautacios dar de fiecare data, sper eu, obiectiv.

Din aces motiv mi-am facut multi “prieteni” care m-au etichetat cu diverse apelative, dintre care amintesc: hater, carcotas, capusa, distructiv, dornic de audienta falsa, parinte care da exemple proaste copiilor, frustrat….

Si dupa 5 ani, am decis sa fiu rational si sa ascult mintea care imi spune sa pun STOP acestui mod de a da feedback. Pentru ca nu merita. Pentru ca ma simt singur in toata comunitatea asta de « bloguri sportive ».

Pentru ca « review-urile de cursa », advertorialele, articolele publicitare mai pe fata sau nu, imi acopera vocea.

Pentru ca m-am saturat ca fatuci dornice de afirmare sa ma jigneasca ca la usa cortului.

Tocmai pentru acest lucru, am decis a spune STOP acestui mod de a transmite feedback. No more articole acide si ironice

Am simtit insa, in jurul meu, alergatori si sportivi amatori care au apreciat modul de a critica si de a scoate in evidenta si aspectele care nu functioneaza tocmai bine intr-o cursa. Cred in continuare ca este nevoie de feedback, de comunicare si de constientizarea aspectelor care nu merg bine. Cred ca noi, alergatorii, biciclistii, triatlonistii amatori, avem dreptul la respect si la servicii de calitate.

 

Voi continua sa ma “ocup” de aceasta zona de feedback referitor la organizarea concursurilor pentru sportivii amatori.

Intr-un alt fel, in alta parte, sub o alta forma si cu alte haine.

 

Asadar, pentru cei trei cititori fideli ai mei, 🙂 va anunt ca aventura mea aici, pe smartcasual.ro, se incheie.

Sanatosi sa fim. Ne auzim curand!

 

 
Out of office!

Out of office!

By | | Comments 0 Comment

Gata, oficial sunt in vacanta. Nu mai critic, nu mai comentez si nici nu ma mai bag in seama dandu-mi cu parerea.

Pana in septembrie cand revin cu forte proaspete.

Pana atunci, imi vad de tendinita mea, si am grija sa nu-mi intre prea mult nisip printre degetele de la picioare. Probabil ne mai vedem prin IOR, dimineata pe racoare, la o tura de lac.

Asa ca, AHOY mateloti, sa ne vedem cu bine la toamna!
Jur…

Jur…

By | | Comments 1 comment

In cazul in care participati duminica la Bucharest International 10k si nu ati citit declaratia de participare, aflati ca tocmai ce v-ati vandut sufletul diavolului alergatorilor 🙂

Pentru a ilustra mai bine aceasta “tranzactie” am disecat putin declaratia si am facut o mica analiza pe text. Lasand la o parte greselile de tehnoredactare, aflam ca:

“ACEST ACORD INCLUDE O EXONERARE DE RASPUNDERE SI RENUNTARE LA DREPTURI LEGALE SI VA PRIVEAZA DE DREPTUL DE A ACTIONA IN JUDECATA ORGANIZATORII BUCHAREST INTERNATIONAL 10K SI ALTE PARTI TERTE”

Asa incepe acest document care, va zic sincer, pe mine m-a lasat fara nicio reactie. Tonul asta asa ferm, formularea avocateasca iti cam da fiori pe spinare. Inca de la inceput.

Documentul continua cu:

“Subsemnatul, si in numele meu, al sotului/sotiei, mostenitorilor, rude primare, orice reprezentanti juridici si personali, succesorilor si cesionarilor, prin prezenta sunt de acord cu, si fac urmatoarele atestari contractuale in conformitate cu aceast Acord de Exonerare de raspundere…”

 

Cu alte cuvinte, renuntarea nu este doar a ta ci a urmasilor urmasilor tai, amin! 🙂

Mai mult de atat, ne dam acordul ca, in cazul in care exista o coliziune, cu un vehicul de exemplu, chiar daca acesta se afla acolo dintr-o organizare inadecvata, renunt la dreptul meu de a cere despagubiri.

“Inteleg ca aceste riscuri pot fi cauzate in totalitate sau partial de propriile mele actiuni sau inactiuni, actiunile sau inactiunile altor participanti la eveniment sau la divertisment, inactiunii sau neglijentei Partilor exonerate definite mai jos, si eu prin prezenta in mod voluntar si de buna voie imi asum toate aceste Riscuri si orice alte daune, raspundere, pierderi sau cheltuieli personale sau bunuri personale rezultate ca urmare a participarii mele la Eveniment”

Cu alte cuvinte, daca nu au marcat traseul si nu l-au delimitat corespunzator si vor circula masini pe traseu, care te-au tavalit, ei n-au mancat usturoi si nici gura nu miroase.

EXONERAREA DE RASPUNDERE: prin prezenta Exonerez, Renunt la pretentii, si Jur sa nu dau in judecata: Organizatorii (…)cu privire la orice raspundere, ptretentii, cereri, cauza(cu) de actiune, daune, pierderi sau cheltuieli (inclusiv cheltuieli de judecata si onorarii rezonabile) de orice fel sau natura (“Raspundere”) de utilizare a, prezenta la sau participarea la eveniment, care pot aparea din, rezulta din sau fi legate de neglijena Partilor exonerate”

Asta cu “JUR” pe mine m-a lasat fara reactie 🙂

 

In cazul in care tot acest document, care arata mai dubios decat un contract de credit de la banca, pentru care iti vinzi viata pe 30 ani, nu era suficient de agresiv, la final, vine decisiva:

“Taxele de inscriere nu se restituie, schimba sau transfera (…) Evenimentul poate fi modificat, amanat sau anulat pentru orice motiv, inclusiv dar fara a se limita la: vreme rea, cause naturale, actiuni ale Politiei, acte/amenintari de terorism sau alte motive dincolo de controlul rezonabil al partilor implicate. Daca evenimentul este anulat sau modificat din motivele descrise mai sus, nu vor fi permise restituiri, credite sau transferuri pentru taxele de inscriere”

 

Deci, daca nu se mai tine evenimentul, si nu neaparat din motive de forta majora sau altceva serios (si-au lasat portita cu folosirea expresiei “fara a se limita la…) poti considera banii de taxa pierduti. Really?!?

 

Si daca, totusi, vreodata, cineva, normal la cap va declara acest document ilegal, pentru a pastra banutii de taxa, in cazul in care nu se mai tine evenimentul, baietii isi mai baga o ancora:

“Daca orice prevedere a acestui acord este determinata a fi ilegala, nula, sau pentru orice motiv, inaplicabila, aceasta prevedere se considera separabila de acest acord si nu va afecta valabilitatea si aplicabilitatea celorlalte prevederi”

 

Draga Constantina Dita, ma adresez doamnei pentru ca de la dansa am primit email-ul cu declaratia, nu doriti dumneavostra sa va virez tot salariul meu lunar, sa veniti sa dormiti la mine in casa si sa-mi mancati din frigider sau sa ma scoateti din dus pentru a nu va deranja zgomotul apei cand va uitati la televizorul pentru care v-am semnat ca renunt?

Iar in cazul in care ma supar si va bat obrazul ca nu e frumos sa nu ma lasati si pe mine sa-mi mananc omleta facuta la aragazul meu, din ouale cumparate de mine, promit ca renunt la dreptul de a da in judecata baietii pe care o sa-i puneti sa ma bata! JUR!

Stiu ca e decizia mea sa nu semnez si sa nu particip, dar totusi, dupa ce am dat 25 euro…

 

In cazul in care doriti sa va delectati cu intreaga declaratie, o puteti gasi aici.

 

 

 

 

 

 
Maraton Sevilla 2018

Maraton Sevilla 2018

By | | Comments 0 Comment

 

Cum, pe 24 februarie, din intamplare, am adaugat, in minunatul buchet al vietii, trandafirul cu numarul 40, (sa notez undeva asta cu buchetul) :), am zis sa marchez evenimentul cum se cuvine. Si, cum ramasesem fara carbuni, am renuntat la gratar.

Am primit cadou de la cealalta jumatate (mai buna) a familiei o participare, pe 25 februarie, la Maratonul de la Sevilla.

Eu cred ca auzise ca sunt ceva reduceri si ca, spre deosebire de Bucurestiul inghetat, acolo sunt vreo 23 grade, asa ca,  mi-a impachetat frumos excursia asta 🙂

So, pentru cine vrea sa imbine utilul cu placutul recomand o alergare in capitala Andaluciei. Din pacate, sau din fericire, exista o singura categorie, maraton.

Blue Air zboara pana in Malaga, un oras superb de coasta, cu o plaja lata si foarte frumoasa, si apoi inca 2 ore cu trenul pana in Sevilla. Maratonul este clasificat ca si Gold si se pare ca este cel mai plat din Europa. Premise perfecte pentru un PB 🙂 (not!)

Am ajuns cu cateva zile mai devreme si am profitat de soarele coastei de sud a Spaniei si de berea, ma scuzati, mancarea extraordinara. Tapas, San Miguel si paella. Toate de-a valma sub pretextul de carbo loading 🙂

Tot ca o premiera, pe langa prima mea participare la un maraton international de avergura, am incercat sa surprind, video, cursa astfel incat sa ilustrez cat mai bine experienta mea acolo.

Am zis sa scriu de bine ca poate, cine stie, ma fac oamenii aia partener media si ma umplu de bani like-uri.

Aveti indulgenta fata de un biet incepator in acest domeniu, cu promisiunea ca voi incerca sa ma perfectionez in arta filmarii si a montajului. 🙂

M-am imprietenit cu Carlos, un alergator din Madrid, care, pe langa faptul ca mi-a facut o descriere amanuntita a fiecarui obiectiv turistic, m-a ajutat sa ma descurc si in hatisul de la inceputul cursei, unde, daca nu stii spaniola, e cam nasol 🙂

So, gracias Carlos!

Va las, mai jos, filmuletul cu pricina.

 

Spor la alergat!
“Succes is not a destination, it`s a journey”

“Succes is not a destination, it`s a journey”

By | | Comments 4 comments

 

Stiu cat de mult iti place sportul si cat de mult muncesti si, de asemenea, stiu ca iti doresti ca, la un moment dat, un intreg stadion sa-ti strige numele si sa asculti imnul Romaniei, cantat pentru tine.

Stiu, pentru ca mi-ai spus de nenumarate ori acest lucru.

Stiu ca ai fost in stare sa renunti la telefonul mobil pentru bilete la meciul cu Lazio. Stiu ca, desi ai doar 10 ani, te pregatesti centralizat de 5 si stiu ca 5 zile din 7, cate are saptamana, mergi la antrenamente.

Stiu ca, nici nu ai clipit, când antrenorul te-a rugat sa joci pentru o grupa mai mare de varsta. A venit ca o confirmare a muncii tale.

In acelasi timp nu ai neglijat nici grupa ta de varsta si, timp de doi ani, in fiecare sambata si duminica, din sezon, ai fost la meciuri, jucând pentru ambele grupe de varsta.

Stiu cat de mult ti-ai dorit sa ajungi la o academie de portari (nici nu stiam ca exista asa ceva) pentru ca ai vrut sa te pregatesti pentru a deveni cel mai bun dintre portarii de varsta ta si stiu ca rupi Youtube in doua uitandu-te la clipuri cu antrenamente de portari.

Stiu cat de trist ai fost când nu ai reusit sa-ti intalnesti idolul si stiu cat de suparat erai, la inceput, când nu castigati nici macar un meci.

Dar nu te-ai lasat si acum nimeni nu castiga in fata voastra. Lacrimile de infrangere s-au transformat in tipete de bucurie si in “lantul victoriei” Stiu ca, indiferent de cat timp petreci pe terenul de fotbal, la final, ai un zambet larg si alergi sa-mi spui cat de tare a fost. Si, in acelasi timp, stiu ca joci fotbal pe ploaie, noroi, zapada sau praf cu acelasi entuziasm. Cu o minge buna pe gazon artificial sau cu una, vai de ea, in fata portii, cu baietii.

STIU!

 

Si eu te incurajez sa faci ceea ce iti place si iti confirm ca acesta este drumul spre a realiza ceea ce ti-ai propus. Si iti repet de fiecare data sa te bucuri de fiecare minut petrecut pe teren, la antrenament si in cantonament. Pentru ca nimic nu este mai important decat sa iti ocupti timpul facand ceea ce iti produce placere.

Iti confirm, in acelasi timp, ca, fara efort si fara sacrificiu, nu poti excela in nici un domeniu. Nicaieri!

Nu poti, peste noapte, sa te transformi intr-un sportiv desavarsit. Pentru ca niciodata nu te vei fi antrenat suficient.

Te sprijin si merg cu tine la fiecare meci si te incurajez, din spatele portii, sa te ridici dupa fiecare gol incasat. Pentru ca esecul e bun. Pentru ca esecul te invata cum sa te ridici si cum sa o iei de la capat mai bine, iar si iar.

Sufar langa tine pentru fiecare minge pierduta si topai in tribune, ca un descreierat, la fiecare plonjon reusit. Te incurajez sa mergi pe drumul care iti place chiar daca, la inceput, nu mi-a placut ca ai vrut sa stai in poarta.(deh, reminiscente din copilarie când, in poarta, il bagam pe cel mai slab) 🙂

 

Si, in acelasi timp, stiu ca nu pot sa te feresc de povestile frumoase de pe Facebook.

Povesti ale vedetelor de carton aparute peste noapte. “Vedete” care nu au facut nici 10% din munca depusa de un sportiv adevarat. Care, atunci când, la 10 ani, unii isi rupeau adidasii pe pistele de alergare, nu aveau nicio treaba cu sportul. Care, atunci când un sportiv se culca devreme pentru ca a doua zi avea concurs, ei mergeau la club si se distrau ca orice alt tanar de varsta lor. Fara sacrificii, fara mustrari de constiinta.

Vezi ca, sportivi amatori, reprezinta Romania fara a avea nici o baza in afara de o poveste frumoasa tesuta pe Facebook, asta in timp ce sportivii profesionisti sunt lasati pe margine. Pentru ca, poate astazi, povestea de pe retelele sociale si din presa, poate parea mai importanta decat munca de ani si ani. Stiu ca pare nedrept sa muncesti si sa te pregatesti ani de zile, in timp ce unii duc o viata plina de infractiuni, pentru ca apoi sa acapareze lumina reflectoarelor cu o poveste inimaginabila.

Stiu ca pare nedrept sa-ti construiesti tehnica in ore, zile si saptamani in sala, pe pista, pe teren, in timp ce unii isi fac “selfie” si construiesc doar povesti ambalate frumos, pentru ca apoi sa reprezinte Romania in diverse competitii.

Stiu ca pare frustrant ca, in timp ce unii se distreaza la concerte, “socializand” cu admiratoare prin camere de hotel, turnând gaz pe foc, altii  isi rup pantalonii in genunchi de la atatea sarituri si plonjoane si sprinturi. Si, dupa toate acestea, primii sa scrie carti, sa tina discursuri motivationale despre ridicatul de pe canapea si sa dea lectii despre sport si miscare.

 

Tot ce pot sa-ti spun este ca drumul ales de tine este cel corect, chiar daca acum nu pare. Iti spun ca nu conteaza destinatia ci drumul pana acolo.

 

Iti spun ca fiecare zi petrecuta la antrenament este mult mai valoroasa decat fiecare like cersit cu atata infrigurare. Iti spun ca zambetul unei victorii muncite nu poate fi detronat de un zambet, intr-un selfie, cu un ceas Polar, zambet venit doar din indicatia sponsorului si nu din suflet.

Iti spun ca, lacrima unei infrangeri, când iei in ultimul minut un gol, nu are aceeasi putere de a te ridica de jos, ca o grimasa, facuta pentru o fotografie care, postata pe Facebook va genera mii de like-uri si ii va face, inclusiv pe oamenii din fruntea tarii, sa felicite “performanta”

Pentru ca, dupa ce iei un gol, te ridici, la propriu de la pamant, cu mult mai multa incredere in tine decat dupa un gest teatral de a te ridica din genunchi, gest facut in fata unui fotograf, pe un drum plin de zapada.

Pentru ca nu e loc de teatru la tine. In “cursa” ta nu te poti opri, la un moment dat, pentru o sedinta foto.

Pentru ca tu nu stii sa trisezi. Tu nu stii sa pacalesti sportul si pentru ca tu ai fost crescut altfel. Ai fost crescut sa nu iei nimic din ceea ce nu iti apartine (atat la propriu cat si la figurat).

Pentru ca tu te antrenezi cu mingea la picior, pe teren, si nu pentru a te perfectiona cum sa furi sau sa jefuiesti. Tu lupti pentru a-ti imbunatatii tehnica si nu pentru a creste expunerea paginii tale de Facebook. O lasi sa creasca natural. Pentru ca nu ai timp sa-ti share-uiesti propriile postari in care sa te lauzi ca alergi marton sub 3 ore, performanta care, pentru tatal tau poate fi remarcabila dar care, pentru un sportiv profesionist poate fi hilara.

Iti spun ca toate experientele, acumulate pe acest drum, vor valora de un milion de ori mai mult decat un “program de coaching” menit sa te invete in 4 luni cum sa ajungi un sportiv. Luni da, nu ani, nu zeci de ani. Luni!

Pentru ca nu va fi nevoie sa scrie cineva pentru tine o carte lacrimogena pentru a fi bagat in seama. Pentru ca nu vei avea nevoie de un PR care sa-ti cosmetizeze neîmplinirile si esecurile.

Pentru ca nu vei avea nevoie sa iti motivezi înfrângerile sau DNF-urile. Nu va fi nevoie sa mestesugesti o poveste care sa spuna ca “dumnezeu nu a fost roman azi” sau ca “vremea nu a tinut cu mine” sau ca…

Pentru ca atunci când esti invins, primul lucru nu este sa faci un selfie, cu gura pana la urechi, pe facebook. Pentru ca daca te mandresti ca reprezinti Romania trebuie sa-ti asumi si rusinea faptului ca ai vrut o palarie prea mare care ti-a picat pe ochi la prima purtare.

 

Pentru ca ei pot ramane fara povesti si PR iar tu nu. Nimeni nu iti va putea lua “drumul” parcurs si constiinta curata.

Pentru ca tu traiesti in realitate, alaturi de oameni reali si nu ai ajuns un personaj in povestile tale. Ai prieteni, antrenori, sustinatori reali si nu imaginari, inventati doar pentru a da culoare povestii.

Iar daca vei reprezenta Romania, la un moment dat, te vei putea uita cu mandrie in ochii fiecaruia avand de partea ta încrederea ca “drumul” tau a fost cel corect.

Iar daca nu, vei ramane mereu cu  “drumul” Cu experiente pe care nu ti le va putea contesta sau confisca nimeni.

 

Textul de mai sus nu este un pamflet. Personajele sunt cat se poate de reale iar situatiile descrise nu sunt ipotetice.

Din pacate!

 

P.S. Stiti oare cati sportivi de performanta si-ar fi dorit sa reprezinte Romania in diverse competitii, dar nu o pot face din cauza “vedetelor”?

Stiti oare cati ultramaratonisti pot merge sute de km dar nu au zeci de mii de euro pentru a se inscrie la competitii exotice?

Stiti oare cati profesori de sport si antrenori ar putea sa “predea” alergarea dar nu au loc de coach, mentori si traineri motivationali?

Si, mai important, stiti oare cati copii talentati se pierd pe drum datorita faptului ca federatiile de specialitate, in loc sa-i sprijine, se ocupa doar de actiuni de PR total paguboase?!?
La final de an

La final de an

By | | Comments 0 Comment

Alergam astazi cu un prieten si, in gluma, mi-a spus ca poate in 2018 transform smartcasual.ro intr-un blog cu informatii pozitive. Si asta mi-a dat de gandit.

 

Poate ca ar fi bine ca, in 2018, sa schimb la 180 grade directia blog-ului, sa il populez cu bannere de pe la concursuri, sa dau comunicate de presa, sa fac “race review”, sa devin “partener media” si uite asa poate ma aleg cu participari gratuite si cu bidonase de apa de la diversi sponsori.

Voi primi si eu diplome de la diverse companii si, eventual, un pachetel frumos pentru sprijinul pe care l-am acordat in timpul anului.

Unde mai pui ca, daca ma apuc si de review pentru diverse produse, poate mai scapa si pe la mine cate un ceas, o maslina, o gutuie, o scobitoare straina.

Apoi diverse magazine si brand-uri vor pune cate un banner, eu le cer 50-100 euro si toata lumea e fericita. Spamez toate grupurile de alergare de pe facebook, platesc reclama pentru a ajunge in cat mai multe news feed-uri si apoi ma mandresc cu accesari. Accesari pe care le folosesc atunci cand negociez cat costa un banner la mine pe site.

Voi participa si eu la diverse lansari, conferinte de presa, purtand mandru, un ecuson pe piept. Voi pune umarul la actiunea de PR a diverselor concursuri si voi fi multumit ca am contribuit si eu la dezvoltarea alergarii in Romania. Ma mai recunoaste lumea pe la concursuri, ma mai saluta altii pe traseu si, in felul asta, imi va creste ego-ul direct proportional cu numarul de like-uri de pe facebook. Poate, cu putin noroc, peste cativa ani ma cheama si pe mine cineva, la un eveniment, intr-un panel de vorbitori sa-mi dau si eu cu parerea despre influenta social media in sport.

Si voi rupe facebook si instagram cu 14 randuri de hastaguri cand postez o poza in timp ce ma uit la o pista de alergare, ganditor si profund.

Suna bine, nu? Sounds like a plan, a good plan 🙂

 

Dar nu si nu. Eu Batman, Batman!

Ma incapatanez sa raman in zona mea. Scopul declarat al acestui blog, in 2018, va fi unul clar. Am ajuns la o varsta la care imi permit sa nu fac compromisuri (adica 30 de ani pentru cine nu ma cunoaste)  😉

Vreau ca smartcasual.ro sa ajunga o platforma unde, in momentul in care vrei sa participi la un concurs, si vrei sa afli, pe bune, cum e traseul, cum e organizarea, ce primesti si ce trebuie sa dai, sa gasesti toate aceste informatii. 

Voi incerca sa fiu mai ponderat cu micile rautati, dar nu promit 🙂

Poate voi mai condimenta, pe ici pe colo, in partile esentiale cu cate un comentariu ironic. 🙂

Cam asta imi doresc eu de la smartcasual.ro, blogul pe care il voi pastra doar pentru a-mi alimenta pasiunea pentru miscare. Voi incerca sa ilustrez articolele mele cu imagini astfel incat sa transmit un mesaj cat mai clar si corect.

Asa ca, in 2018, tot ca inainte ca inainte era mai bine 🙂

 

Si daca tot suntem in plina perioada de vacanta si sarbatori, va doresc ca Sf Alergarie sa va aduca un 2018 mai bun ca 2017 dar mai prost ca 2019 🙂

 

Sa aveti spor!

 

 

 
…si de acum voi fi si mai critic! S24H Timisoara

…si de acum voi fi si mai critic! S24H Timisoara

By | | Comments 0 Comment

Am asteptat sa-mi treaca febra musculara, capatata cu ocazia S24H, pentru a putea misca degetele 🙂

Glumesc, dar cu toate acestea, concursul asta te impinge pana la limita si iti arata cat de tare esti, atat fizic cat si mental. Am avut febra la niste muschi pe care nu stiam ca ii am 🙂

12, 24 sau 48 ore te invarti pe o bucla de 1 km si un pic. Chiar daca la 6 ore schimbi sensul, ajungi sa inveti fiecare groapa de pe traseu si ajungi sa dai cate un nume fiecarui copac si sa te intrebi daca ii mai recunosti peste 5 ture 🙂

Nu o sa insist pe trairile mele din timpul celor 12 ore de efort pentru ca, nu-i asa, aici nu facem “race review” 🙂

O sa insist pe organizare si pe faptul ca, daca mai aveam vreo urma de indoiala, concursul asta m-a convins ca nu sunt absolut deloc hater. M-a convins ca se poate, ca organizator, sa construiesti, nu un concurs de alergare ci o intreaga experienta. Stiti fix-ul meu cu taxele de participare?  Eee, de data asta nici macar nu stiu cat am platit insa stiu ca a existat acel “return of investment”. Cu varf si indesat!

Ceea ce vreau sa spun este ca, de cand particip eu la astfel de evenimente, nu m-am simtit nicaieri mai bine. Si nu ma refer strict la amanunte logistice.

Organizatorii concursului construiesc o atmosfera de familie in care participantii, voluntarii, organizatorii si sustinatorii formeaza un tot unitar. Am vazut emotie si am vazut ca, in centrul universului acestui concurs, ne aflam noi, alergatorii. Am vazut preocupare continua de a rezolva fiecare solicitare si am vazut disponibilitate, lacrimi de emotie si zambete de bucurie.

 

Si, pentru a termina cu partea emotionala, am vazut un kit de participare mai mult decat decent, transfer de la aeroport pentru participanti (WTF!!!), pasta party intr-un mediu excelent (nu caserole sleite cu paste, stropite cu sos dubios), sedinta tehnica folositoare, traseu impecabil, voluntari dedicati si nu plictisiti, incurajari permanente, spatii de odihna…si pot continua cu inca doua pagini de lucruri frumoase.

Insa, asa trebuie sa arate normalitatea si nu exceptia. Nu trebuie sa ne miram cand un organizator creioneaza o astfel de experienta si sa nu mai contenim cu laudele, cum se intampla la acest concurs, pentru ca, apropos, nu am vazut niciun feedback negativ.

Din acest motiv spun ca m-am convins pe mine, daca mai  era nevoie, ca nu sunt hater. M-am convins ca trebuie sa fiu din ce in ce mai critic pentru ca exista organizare excelenta. Pentru ca exista grija fata de participanti.

Si cred, cu tarie, ca tine doar de noi, participantii, sa “impingem” organizatorii sa fie mai buni in ceea ce fac.

Doar ca, la majoritatea concursurilor, organizatorii se pun in prim plan pe ei. Pun banii inaintea pasiunii si devin refractari si agresivi cand cineva comenteaza.

Esti admonestat “cu ce drept vorbesti bah?” neintelegand ca, fiind platitorul si beneficiarul serviciului prestat, am tot dreptul. Si ca, pe termen lung, concursurile “arogante” se vor evapora.

Mi-am creat un sistem de evaluare bazat pe experienta de la S24 si sper ca, din ce in ce mai multe evenimente de acest tip, sa ofere aceeasi experienta.

Va recomand, total dezinteresat, acest concurs. Si il recomand si organizatorilor.

Cred ca, la fel ca si in alte domenii, schimbul de experienta trebuie sa fie la ordinea zilei.

La fel cum Federatia Internationala de Atletism pune cate o “eticheta” fiecarui concurs (bronze, silver, gold, etc) asa si noi, alergatorii, ar trebui sa certificam concursurile la care participam, in functie de experienta avuta.

“Recomandat de alergatori” poate reprezenta o recunoastere suplimentara pentru concursurile care au grija de noi.

Felicitari Diana! Sper sa nu se schimbe nimic 🙂

 

Am asa un sentiment ca tot vibe-ul asta pozitiv se va duce pe apa Dambovitei, dupa MIB 🙂

 

Hai sa fim sanatosi si sa ne vedem cu bine pe la concursuri!

 

 

 
Did Not Finish

Did Not Finish

By | | Comments 3 comments

“Athletes try very hard to avoid receiving a DNF, and many associate it with a negative stigma”

Wikipedia

 

Cu siguranta o sa-mi atrag multe cuvinte «frumoase» dupa acest articol. Dar, dupa o vara linistita, in care am lasat blog-ul sa respire, revin cu un subiect care pare a fi de actualitate.

In ultimul timp, si aici vorbesc despre postarile in social media,  vad o multime de DNF-uri.

Pentru cine nu stie ce inseamna DNF, il invit sa dea un click aici pentru definitia «fenomenului»

Ultrabalaton, campionate mondiale de atletism, ultramaratoane celebre sau simple competitii internationale.

 

Cu gandirea mea, de alergator amator, nu pot sa inteleg de unde vine valul asta de abandonuri. Si nu sunt deloc intamplatoare, avand in vedere frecventa lor. Si bineinteles ca la scuze toti suntem campioni:

 

M-am simtit rau, vremea a fost capricioasa, arbitrul a tinut cu adversarul sau Dumnezeu, astazi, nu a fost roman.

 

Si, anticipand reactia unora, va scutesc sa postati astfel de comentarii:

 

«e usor sa comentezi de pe margine», «e o performanta imensa sa faci chiar si jumatate din cursa aia infernala», «tu ai idee cat se pregatesc oamenii aia», «as vrea sa te vad pe tine acolo, daca macar poti»   etc.

 

De ce nu isi au locul? Pentru ca nu sunt alergator profesionist si nu am pretentia ca altii sa ma urmeze. Nu dau sfaturi si nici nu ii invat pe altii cum sa alerge. Nu am pretentia sa fiu sponsorizat de diverse brand-uri. Nu ma erijez, pe facebook, in reprezentantul tarii mele.

 

Adica, concret, nu asta e «serviciul» meu!

 

Am vazut comentarii ale unor oameni, pe care ii respect, care sincer m-au mirat. Nu conteaza cine. Nu e ok ca, in cazul in care cineva are curajul sa nu felicite “performanta” de a nu termina cursa si de a considera DNF-ul un esec, sa fie admonestati.

Nu e ok sa faceti comparatii de acest fel.

 

Nu e ok ca singurul argument sa fie : «ia sa te vad pe tine cum alergi».

 

S-ar putea ca nici voi, alergatorii profesionisti sa nu faceti fata in domeniile noastre principale de activitate. Asa ca, la «job-ul»  vostru, daca vreti sa fiti modele si formatori de activitati sportive, trebuie sa excelati.

 

Asa functioneaza lucrurile.

 

La mine, in corporatie, daca as abandona proiectele pe banda rulanta, m-ar da afara. Si nu m-as lauda cu asta pe facebook. Si nu as avea pretentia sa ma laude altii si sa aprecieze doar participarea.

 

“Dom`le, n-am fost in stare sa-mi indeplinesc task-urile, dar, ma mandresc cu faptul ca am lucrat in Floreasca, am avut un badge de gat, masina de serviciu si am fost intr-un team building. Stiti la cate interviuri am fost pana m-au acceptat? Asa ca, nu mai comentati ca n-am fost in stare sa fac ce aveam de facut. Sa va vad pe voi daca faceati fata»

 

 

Indiferent ca vrei sa fii un sportiv sponsorizat, cu mii de like-uri pe fb, laudat si admirat de toata lumea, «reprezentantul» Romaniei la diverse competii sau daca  vrei sa se inscrie lumea la scoala ta de alergare si la cursurile tale,  crede-ma ca DNF-urile nu ajuta. Si nu ajuta nici sa te superi cand nu esti laudat doar pentru prezenta la concursuri.

 

Oameni ca mine se pot  lauda cu participarea. Eu pot sa particip la concursuri doar dintr-un capriciu. Eu imi permit sa nu termin. Dar pe extrasul de cont, o data pe luna, banii vin din alta activitate. Dintr-o activitate in care nu  abandonez «curse»

Dintr-o activitate in care termin “bataliile” cu succes.

 

Spun asta, fara niciun pic de rautate. Nu mi-as alege ca antrenor un tip care nu termina curse. Nu mi-as alege ca model un alergator care nu stie sa-si evalueze corect fortele. Nu as urma sfaturile unui alergator care isi alege gresit “bataliile”

 

Poate ca rezultatele slabe pe plan international si mai nou, pe plan local, se datoreaza lipsei unor lideri in aceasta zona. Formatori de opinie si sportivi care pot “educa” aceasta “industrie”. Oameni care sa se implice, de la cel mai jos nivel, de la copii, in formarea pepinierei de viitori sportivi. Oameni cu viziune care sa nu caute succesul peste noapte si notorietate instanta. Stele care sa lumineze “noaptea” din atletismul romanesc si nu doar stele cazatoare care stralucesc o ora. Bloggeri corecti, care nu “mint” fenomenul si care scriu fara niciun interes financiar. Alergatori amatori care sa “traga” dupa ei comunitatea de alergatori de ocazie si care sa dezvolte fenomenul, nu doar “postaci” de poze cu ceasuri de alergare si laude artificiale, care dispar brusc la prima accidentare pentru ca alearga ca disperatii imbatati de sutele de like-uri venite peste noapte.

 

Si cu siguranta nu o sa mai vedem DNF-uri in viitorul apropiat.

 

 

 

Si cu asta, declar deschis  sezonul de toamna pe www.smartcasual.ro 🙂

 
Alergatori vs. biciclisti

Alergatori vs. biciclisti

By | | Comments 19 comments

Eu credeam ca sunt prieteni. Mai ales ca exista un sport, foarte la moda, care are pana si o Federatie (oare), care le aduce sub acelasi acoperis. Triatlonul.

N-am mai alergat de mult prin IOR iar aseara am avut un soc. Stiam ca datorita caldurii, la ora 21.00, parcul va fi intesat de oameni dar mi-am asumat acest lucru avand in vedere kilogramele de “all inclusive” puse in ultima saptamana  🙂

Bai baiatule, dar atata ura intre biciclistii de parc si alergatori n-am vazut. Bicilistii zburau cu o viteza mult prea mare pe pista din parc si daca aveai indrazneala sa pui un picior pe pista urlau mai tare decat Floricica dansatoare in fata la Cotroceni. Unde mai pui ca unii bagau la pedale ca descreieratii, doar ca in sens invers. 🙂

In acelasi timp, nici ai mei alergatori nu se lasau mai prejos. Era suficient ca unul sa depaseasca spatiul dintre cele doua linii si se protapeau in fata lor, ca niste cocosi gata de lupta, cu pieptul inainte: pai ce ba, Contador, n-ai pista?

Si in tot razboiul asta isi faceau cu greu loc mamici cu carucioare, pustoaice cu vata de zahar sau plimbatori de catei cu lese de 5 m.

Bun si acum sa revenim la scandal. Pai ce? E ca in liceu cand eram eu tanar (pe vremea lui Decebal) 🙂  cand existau scantei de fiecare data cand raperii cu blugi Piramide, bufanti, se intalneau cu rockerii cu geci scrise cu pixul?

Mi se pare firesc ca tu, ca alergator, sa faci un pas in stanga sau in dreapta, ca e mai usor. In acelasi timp, toti biciclistii astia de parc, care se cred in Turul Frantei, sa o lase mai moale.

Cum am alergat eu ca bezmeticul, doua ore, pentru a-mi ocupa timpul, am incercat sa observ diverse tipare. Si ce am vazut?

Marlania biciclistilor este invers proportionala cu valoarea bicicletei. Cu cat toacla era mai nenorocita cu atat pedalau mai indarjiti si tipau ca nebunii sa faci loc. Asa si la alergatori. Cu cat tricoul Adidas era de la o editie mai noua a Petrom sau Raiffeisen Marathon, cu atat erau mai deranjati de incalcarea teritoriului de catre bestiile cu doua roti.

Acu, nah! Daca ne uitam la modele cred ca ciclismul e mai violent decat alergarea. Ce s-a intamplat intre Sagan si Cavendish nu o sa vezi niciodata intre doi alergatori de maraton.

 

Asa ca fratii mei albi! Chill ca viata e scurta si sunt probleme mai mari in lume decat PB-ul vostru sau Cubele colorat ca bradul de craciun.

Daca tu, ca alergator vrei sa darami recorduri, du-te pe pista si alerga ca nebunul iar bai sagan wanna be, pista din parc nu e facuta sa pedalezi ca descreieratul. Ia-o spre mare pe drumul vechi si pedaleaza acolo pana vomiti. Lasati parcul pentru relaxare. Nu sunteti doar voi acolo. Viata nu se invarte in jurul alergarii sau biciclitului. Nu sunteti voi buricul pamantului pentru ca faceti sport si participati la Petrom sau la Prima Evadare.

Eu experimentez si cealalta parte. Cand ies cu copiii in parc de multe ori am asa o tentatie sa-i fut un picior la spite unui bezmetic de asta care pedaleaza ca nebunu` sa cada direct in lac. La fel ca si atunci cand am citit pareri ale “specialistilor” deveniti guru ai alergarii peste noapte, ca ar fi utila o sonerie cand alergi, sa-ti fac lumea loc prin parc. Bleah!!!

Chiar daca imi face o deosebita placere sa vad cat mai multa lume facand sport, sper sa treaca moda asta si sa se rarefieze lumea asta a sportului amator. Sa ramana placerea alergarii si a biciclitului fara indarjirea artificiala creata de modelele aparute peste noapte pe FB care isi posteaza poze care mai de care mai “artistice” si de zecile de “antrenori” care iti promit ca te duc de la KFC la terminarea unui maraton.

Acu`sper sa nu ma calce vreun mic Contador data viitoare cand alerg in IOR sau sa ma bata vreun purtator de ciorapi de compresie.

 

Aaa si ca tot a venit vorba: daca abia te-ai apucat de alergat si biciclit si ai cu 30 kg mai mult de cat e normal, ai, te rog, simtul penibilului la tine!

Nu te imbraca in colanti sau tricouri mulate de echipa. Sigla Sky nu da bine pe burta. Da jos papucii cu prindere SPD ca se vede ca mai rau te incurca cand treci pe langa Insula Ratelor, iar jambierele de compresie o sa te straga de o sa-ti iasa ochii din cap pe aia 2,4 km alergati 🙂

 

Hai sa fim sanatosi!

 

sursa foto: www.iberobike.com

Blogroll

%d bloggers like this: