Dupa cum am promis revin cu detalii despre cursa.
Voi intra direct in subiect.
Anul acesta am participat la categoria Family, cu Andy.
Aveam asteptari mari deoarece Asociatia Sportul pentru tine e o asociatie sportiva puternica, cu pretentii.

Neclaritatile au aparut de la inscriere. Traseul Family ba avea 13 km, ba 15, ca intr-un final sa fie 17 🙂
Nu a fost mare problema dar era bine sa stim.
In al doilea rand, la intrebarile noastre, organizatorii ne-au spus ca e un traseu simplu, plat.
Daca o urcare extrem de inclinata, de vreo 3 km, pe care si adultii faceau push bike, este plata, inseamna ca unii au probleme cu geometria.

Ma rog. Trecem si peste asta.

Au mai fost discutii, la diverse competitii, despre taxa de participare.
Nu platesc taxa pt kit-ul de start unde am un tricou, 2 pixuri si 20 fly-ere.

NU!

O platesc pentru a avea parte de un traseu gandit de profesionisti, de asistenta si de siguranta pe traseu.
Eh! Exact asta a lipsit.

Sa o luam cu inceputul:

Dupa start a existat o portiune de aprox. 3 km de asfalt. Este inadmisibil sa parcurgi aceasta portiune, alaturi de copii, printre masini care circula nestingherite si cu viteza. Un traseu safe inseamna sa opresti circulatia pt 30 minute cat dureaza startul.

Asistenta pe traseu.

La un moment dat, pe traseu, a existat o scorbura unde era un cuib de viespi care isi faceau siesta.
Fiind deranjate de ceata de biciclisti, au iesit sa-si apere teritoriul.
Perfect normal.
Doar ca, inainte cu vreo 10 m de locul faptei exista un voluntar, care traia in lumea lui.
In loc sa avertizeze concurentii sa evite putin zona sau sa fie atenti, statea ca idiotul (scuzati limbajul dar cred ca si asa termenul e prea fin) si savura spectacolul.
Astfel copii de 6,7,8 ani au intrat direct in roi.
Acelasi lucru l-am patit si noi.
Am reusit sa-l scot pe Andy de acolo fara intepaturi pentru el, dar cu pretul unei urechi umflate si extrem de dureroase (a mea).
S-au razbunat pe mine 🙂
La sfarsit am vazut ca nu am fost singurii atacati. Salvarea nu mai facea fata in a impartii Claritine.
Dupa ce i-am spus voluntarului sa anunte concurentii sa ocoleasca a inceput sa o faca.

Siguranta traseului.

Nu poti, chiar nu poti sa nu te gandesti la aspectul asta.
Mi s-a parut inadmisibil ca traseul Family sa se intersecteze cu traseul adultilor, pe ultimii 5 km, unde au existat destule zone inguste pe poteci subtiri din padure.
Chiar nu am mai simtit placere.
Eram extrem de stresat de siguranta lui Andy, mai ales ca am vazut un accident destul de urat.

Eu am mai scris de anumite “specimene” de la clasa Elite si de aroganta lor inutila.

Precizare: nu toti de la Elite sunt asa.

Imi mentin parerea iar incidentul de azi nu face decat sa-mi intareasca afirmatia.
Imediat dupa al doilea punct de alimentare, s-a produs un accident intre un “profesionist” si un copil.
Soseaua era destul de lata si totusi s-a produs.
Va dati seama ca daca pe sosea lata maimutoii astia seamana pericol, ce se putea intampla pe single track-uri.

Un “rider”, probabil frustrat, care se credea in Turul Frantei, pe care l-a vazut el la televizorul lui cumparat in rate cu buletinul, venea cu o viteza foarte mare urland din rasputeri “loc, loc”…….. la cine credeti?!?
La un grup de copii care tocmai pleca de la punctul de alimentare.
Bineinteles ca unul s-a speriat si a schimbat directia de mers. L-a luat din plin :-(.
Din cate am vazut eu, copilul s-a lovit la frunte (ii curgea sange) si la picior.
Si ca sa fie treaba treaba, dupa ce s-a ridicat bizonul de la pamant, s-a urcat pe bicicleta si a plecat fara sa isi ceara scuze macar sau sa vada daca e ok copilul.
Mi se pare normal!
Trebuia sa scoata timp bun, sa-i arate lu’ ma-sa si tovarasilor lui de la scara blocului, unde sparge seminte si fluiera dupa fete, ce sportiv este el si cat ghinion are ca s-a nascut in Romania ca altfel era si el la tv castigand Marea Bucla.
Imi pare rau ca nu i-am vazut numarul.

Ei! Domnilor de la Sportul pentru tine!
Astea sunt riscurile cand intersectezi traseele de copii cu cele de adulti.

Ca si concluzie: inca o competitie la care nu o sa mai particip si nici nu o mai recomand.
Apropos: mie si lui Andy ne-au dat numere diferite.
Au incurcat! Ce sa faca? 🙂
Nu mai spun ca nu am mai vazut de mult un concurs fara cip-uri de cronometrare.

Vreau sa fac o recomandare organizatorilor:

De 60 lei taxa participare, nu vreau pixuri, tricou sau un breloc de la sponsor. Nici macar mancare de la City Grill.
Nu pentru asta vin.
Mi le pot cumpara singur.
Ce nu pot face singur insa, este un traseu frumos, provocator, sigur, asistat si organizat.
Asta astept de la taxa platita.
Si nu ma deranjeaza sa fie si mai mare daca e nevoie!

Insa stau si ma intreb: cum reusesc cei de la No Mad Multisport cu Prima Evadare?
Sau cei de la Maratonul Vinului?
Acolo organizarea este ceas. Totul e gandit si pus la punct.
Si nu vorbim de 150 concurenti ca la Zimbrarie. Vorbim de mii, in cazul Primei Evadari.

P.S. Am auzit nemultumiri si din partea celor de la traseul lung, de adulti, legate de faptul ca au intalnit copii pe traseu.
Sunt perfect de acord cu ei.
I-am incurcat si le-am creat un stres in plus.
Au dreptate!

Cred ca ar fi nevoie de o autoritate in domeniu care sa certifice aceste competitii.

P.P.S. Cu toate astea a fost o sambata minunata.
Micul meu campion de 5 ani si 6 luni a facut fata unui traseu de 17 km si am petrecut “quality time” impreuna :-).
Noi ca baietii!