smartcasual.ro Web analytics

Tag: semimaraton

La final de an

La final de an

Alergam astazi cu un prieten si, in gluma, mi-a spus ca poate in 2018 transform smartcasual.ro intr-un blog cu informatii pozitive. Si asta mi-a dat de gandit.

 

Poate ca ar fi bine ca, in 2018, sa schimb la 180 grade directia blog-ului, sa il populez cu bannere de pe la concursuri, sa dau comunicate de presa, sa fac “race review”, sa devin “partener media” si uite asa poate ma aleg cu participari gratuite si cu bidonase de apa de la diversi sponsori.

Voi primi si eu diplome de la diverse companii si, eventual, un pachetel frumos pentru sprijinul pe care l-am acordat in timpul anului.

Unde mai pui ca, daca ma apuc si de review pentru diverse produse, poate mai scapa si pe la mine cate un ceas, o maslina, o gutuie, o scobitoare straina.

Apoi diverse magazine si brand-uri vor pune cate un banner, eu le cer 50-100 euro si toata lumea e fericita. Spamez toate grupurile de alergare de pe facebook, platesc reclama pentru a ajunge in cat mai multe news feed-uri si apoi ma mandresc cu accesari. Accesari pe care le folosesc atunci cand negociez cat costa un banner la mine pe site.

Voi participa si eu la diverse lansari, conferinte de presa, purtand mandru, un ecuson pe piept. Voi pune umarul la actiunea de PR a diverselor concursuri si voi fi multumit ca am contribuit si eu la dezvoltarea alergarii in Romania. Ma mai recunoaste lumea pe la concursuri, ma mai saluta altii pe traseu si, in felul asta, imi va creste ego-ul direct proportional cu numarul de like-uri de pe facebook. Poate, cu putin noroc, peste cativa ani ma cheama si pe mine cineva, la un eveniment, intr-un panel de vorbitori sa-mi dau si eu cu parerea despre influenta social media in sport.

Si voi rupe facebook si instagram cu 14 randuri de hastaguri cand postez o poza in timp ce ma uit la o pista de alergare, ganditor si profund.

Suna bine, nu? Sounds like a plan, a good plan 🙂

 

Dar nu si nu. Eu Batman, Batman!

Ma incapatanez sa raman in zona mea. Scopul declarat al acestui blog, in 2018, va fi unul clar. Am ajuns la o varsta la care imi permit sa nu fac compromisuri (adica 30 de ani pentru cine nu ma cunoaste)  😉

Vreau ca smartcasual.ro sa ajunga o platforma unde, in momentul in care vrei sa participi la un concurs, si vrei sa afli, pe bune, cum e traseul, cum e organizarea, ce primesti si ce trebuie sa dai, sa gasesti toate aceste informatii. 

Voi incerca sa fiu mai ponderat cu micile rautati, dar nu promit 🙂

Poate voi mai condimenta, pe ici pe colo, in partile esentiale cu cate un comentariu ironic. 🙂

Cam asta imi doresc eu de la smartcasual.ro, blogul pe care il voi pastra doar pentru a-mi alimenta pasiunea pentru miscare. Voi incerca sa ilustrez articolele mele cu imagini astfel incat sa transmit un mesaj cat mai clar si corect.

Asa ca, in 2018, tot ca inainte ca inainte era mai bine 🙂

 

Si daca tot suntem in plina perioada de vacanta si sarbatori, va doresc ca Sf Alergarie sa va aduca un 2018 mai bun ca 2017 dar mai prost ca 2019 🙂

 

Sa aveti spor!

 

 

 

Alergatori vs. biciclisti

Alergatori vs. biciclisti


Eu credeam ca sunt prieteni. Mai ales ca exista un sport, foarte la moda, care are pana si o Federatie (oare), care le aduce sub acelasi acoperis. Triatlonul.

N-am mai alergat de mult prin IOR iar aseara am avut un soc. Stiam ca datorita caldurii, la ora 21.00, parcul va fi intesat de oameni dar mi-am asumat acest lucru avand in vedere kilogramele de “all inclusive” puse in ultima saptamana  🙂

Bai baiatule, dar atata ura intre biciclistii de parc si alergatori n-am vazut. Bicilistii zburau cu o viteza mult prea mare pe pista din parc si daca aveai indrazneala sa pui un picior pe pista urlau mai tare decat Floricica dansatoare in fata la Cotroceni. Unde mai pui ca unii bagau la pedale ca descreieratii, doar ca in sens invers. 🙂

In acelasi timp, nici ai mei alergatori nu se lasau mai prejos. Era suficient ca unul sa depaseasca spatiul dintre cele doua linii si se protapeau in fata lor, ca niste cocosi gata de lupta, cu pieptul inainte: pai ce ba, Contador, n-ai pista?

Si in tot razboiul asta isi faceau cu greu loc mamici cu carucioare, pustoaice cu vata de zahar sau plimbatori de catei cu lese de 5 m.

Bun si acum sa revenim la scandal. Pai ce? E ca in liceu cand eram eu tanar (pe vremea lui Decebal) 🙂  cand existau scantei de fiecare data cand raperii cu blugi Piramide, bufanti, se intalneau cu rockerii cu geci scrise cu pixul?

Mi se pare firesc ca tu, ca alergator, sa faci un pas in stanga sau in dreapta, ca e mai usor. In acelasi timp, toti biciclistii astia de parc, care se cred in Turul Frantei, sa o lase mai moale.

Cum am alergat eu ca bezmeticul, doua ore, pentru a-mi ocupa timpul, am incercat sa observ diverse tipare. Si ce am vazut?

Marlania biciclistilor este invers proportionala cu valoarea bicicletei. Cu cat toacla era mai nenorocita cu atat pedalau mai indarjiti si tipau ca nebunii sa faci loc. Asa si la alergatori. Cu cat tricoul Adidas era de la o editie mai noua a Petrom sau Raiffeisen Marathon, cu atat erau mai deranjati de incalcarea teritoriului de catre bestiile cu doua roti.

Acu, nah! Daca ne uitam la modele cred ca ciclismul e mai violent decat alergarea. Ce s-a intamplat intre Sagan si Cavendish nu o sa vezi niciodata intre doi alergatori de maraton.

 

Asa ca fratii mei albi! Chill ca viata e scurta si sunt probleme mai mari in lume decat PB-ul vostru sau Cubele colorat ca bradul de craciun.

Daca tu, ca alergator vrei sa darami recorduri, du-te pe pista si alerga ca nebunul iar bai sagan wanna be, pista din parc nu e facuta sa pedalezi ca descreieratul. Ia-o spre mare pe drumul vechi si pedaleaza acolo pana vomiti. Lasati parcul pentru relaxare. Nu sunteti doar voi acolo. Viata nu se invarte in jurul alergarii sau biciclitului. Nu sunteti voi buricul pamantului pentru ca faceti sport si participati la Petrom sau la Prima Evadare.

Eu experimentez si cealalta parte. Cand ies cu copiii in parc de multe ori am asa o tentatie sa-i fut un picior la spite unui bezmetic de asta care pedaleaza ca nebunu` sa cada direct in lac. La fel ca si atunci cand am citit pareri ale “specialistilor” deveniti guru ai alergarii peste noapte, ca ar fi utila o sonerie cand alergi, sa-ti fac lumea loc prin parc. Bleah!!!

Chiar daca imi face o deosebita placere sa vad cat mai multa lume facand sport, sper sa treaca moda asta si sa se rarefieze lumea asta a sportului amator. Sa ramana placerea alergarii si a biciclitului fara indarjirea artificiala creata de modelele aparute peste noapte pe FB care isi posteaza poze care mai de care mai “artistice” si de zecile de “antrenori” care iti promit ca te duc de la KFC la terminarea unui maraton.

Acu`sper sa nu ma calce vreun mic Contador data viitoare cand alerg in IOR sau sa ma bata vreun purtator de ciorapi de compresie.

 

Aaa si ca tot a venit vorba: daca abia te-ai apucat de alergat si biciclit si ai cu 30 kg mai mult de cat e normal, ai, te rog, simtul penibilului la tine!

Nu te imbraca in colanti sau tricouri mulate de echipa. Sigla Sky nu da bine pe burta. Da jos papucii cu prindere SPD ca se vede ca mai rau te incurca cand treci pe langa Insula Ratelor, iar jambierele de compresie o sa te straga de o sa-ti iasa ochii din cap pe aia 2,4 km alergati 🙂

 

Hai sa fim sanatosi!

 

sursa foto: www.iberobike.com

Iubesc sportul cand apare adrenalina!

Iubesc sportul cand apare adrenalina!

Asemanarea cu persoane reale este pur intamplatoare iar titlul este doar e enumerare de cuvinte fara niciun sens 🙂 .

In ultimul timp, pe grupul Alergare, unde sunt peste 8000 de iubitori ai acestui sport, apar din ce in ce mai des articole, care au drept scop narcisismul si eventual cresterea traficului pe site-urile respective.

Aflam ca pentru a fi sanatosi trebuie sa mancam sanatos si pentru a fi in forma trebuie sa facem miscare.
Aflam ca s-a tinut o conferinta de presa care sa anunte datele unor evenimente, la care inscrierile s-au deschis in urma cu mai mult de o luna iar ziua startului era hotarata si comunicata inca de anul trecut.
Aflam povesti de succes si vedem tone de selfie-uri insotite de pozele ceasurilor care hranesc ego-uri cat casa.
Aflam ca apa e uda si ca noaptea e intuneric.

Nu vreau sa vorbesc in numele tuturor, dar, cel putin eu, astept altceva de la “bloggerii de specialitate”.
Nu caut modele (ne ajunge unul care ne povesteste cum s-a ridicat de pe canapea) asa ca n-am nevoie sa va admir ceasurile si pozele, in oglinda, de la sala.
As aprecia informatii utile, povestiri (reale) despre concursuri si competitii, noutati in domeniu, idei de antrenamente etc.

Insa, in primul rand, simt lipsa obiectivitatii. Simt multa ipocrizie si ma simt manipulat.
Scriem articole doar de dragul de a scrie, in care vorbim vorbe si le postam pe grupuri cu audienta, pentru trafic. Aratam grafice de trafic pentru comenzi de bannere si articole “partinitoare”.

Pe termen lung nu e sanatos. Dupa ce va trece euforia asta cu alergarea ce facem? Dupa ce se vor cerne concursurile, si vor ramane doar cele cu adevarat serioase, vom vedea cat de artificiale sunt aceste bloguri.

Pentru ca vedeti voi?

Nu e de porc (sau de goji ca asa mananca sportivii) sa te invite la masa o doamna si, dupa, sa scrii nasol de concursul ei?
Nu esti fara obraz ca dupa o conferinta de presa “intre prieteni” si dupa ce primesti participare gratuita, plus cateva invitatii pentru a le folosi la concursuri care sa-ti creasca traficul, sa faci un review in care sa vezi si partile mai putin bune?
Nu e lipsa de respect pentru un sponsor al concursului, care are banner pe site-ul tau, sa spui ca traseul acestuia a fost praf?
Si uite asa, cei care citesc, isi seteaza anumite asteptari de la niste concursuri si sunt total dezamagiti cand participa.

Cate articole ati vazut in care cineva sa zica ca, de doi ani, traseul de la Maratonul International Brasov e groaznic?
Unde ati citit ca la Izvorani a fost bataie de joc traseul de bicla?
Cine a scris ca in IOR, la MRNR, s-au dat geluri expirate?

Doar articole “publicitare” cu poze frumoase si povestiri de cat de minunat a fost.
Si stiti care e faza tare? Ce de multe ori autorii nici nu participa.

 

Isi fac articolele cu copy/paste din comunicatele de presa si gata.

 

Pentru un banner de la sponsori si niste banuti inchideti ochii si va prefaceti ca totul e bine. Va orbeste propria imagine de antreprenori “wanna be” si de asa zisi formatori de opinie.
Faptul ca apari la tv si prin presa nu inseamna ca ai ales drumul corect catre succes.
Si Floricica Dansatoarea apare la tv.

Toata lumea e fericita, va pupati pe la conferinte de presa inutile si uitati ca existati doar datorita cititorilor. Ei va aduc traficul mult dorit.
Faceti “gale” in care va premiati intre voi si nu suflati o vorba despre faptul ca FRA este inexistenta si invizibila.

Insa, la un moment dat, se vor satura sa citeasca articole artificiale si fara niciun subiect concret.
V-ati creat o lume a voastra in care alergatorul amator nu exista.
Daca nu ai antrenor si nu faci sub 4 pe mie, esti nimeni.
Daca nu iesi in fiecare zi la antrenamente nu existi.
Daca nu te-ai alaturat unei “trupe”, “gasti”, “grup” esti un proscris si nu ai ce comenta.

Iar daca cineva “indrazneste” sa va contrazica adoptati o atitudine refractara.
Asa ca , hai sa lasam ipocrizia si sa scriem doar cand avem ceva important de spus, da?

…si nu considerati cele de mai sus un atac ci un feedback, chiar daca in industria asta, feedback-ul nu prea se regaseste in vocabularul de specialitate.

 

 

2017

2017

“Sa fim mai buni”, “sa ne bucuram de sarbatori”, “lumina sa ne inunde sufletele” si alte astfel de urari m-au facut sa nu mai scriu nimic in luna ce tocmai a trecut, decembrie.

Cum smartcasual.ro nu este despre cat de minunate sunt evenimentele la care particip si cat de profesionisti, atenti la detalii si receptivi la feedback sunt organizatorii, nu prea am avut un subiect care sa-mi “inunde sufletul de bucurie” 🙂

Nu am scris nici macar de experienta de “bandit runner” de la Maratonul Reintregirii Neamului din IOR.

Bine, impropriu spus “bandit runner” deoarece banditi erau toti ceilalti alergatori din parc, si erau destui.

Destui cei care nu au inteles de ce trebuie sa plateasca aproximativ 100 lei sa alerge in jurul lacului, asa cum o fac in fiecare saptamana poate, avand insa o arcada gonflabila si un numar agatat de tricou. Sa mai zic ca s-au incurcat tricourile si masurile? Sau despre gelurile din pachet care erau aproape expirate (gen “best before 12.2016)?

Stiuuuu, o sa vina specialistii in merceologie sa ma convinga ca “before 12.2016” inseamna de fapt toata luna decembrie. Ma rog. Nu mai conteaza. Sa fim mai buni si sa avem sufletele inundate de bucurie 🙂

De asemenea am luat asa, o mica pauza, si in urma unei discutii cu un om deosebit, organizator al unor competitii cunoscute in Bucuresti, si nu numai, care, destul de direct, mi-a spus ca, dupa cate probleme sunt in organizarea unui eveniment, mai vin si eu dupa, cu evidentierea punctelor slabe… Sunt de acord doar partial dar, nah, sa fim mai buni si cu lumina in suflet. 🙂

Macar in decembrie. Mai ales ca imi este simpatic, imi place de el si stiu ca se implica 🙂

Dar, ca doar nu stingeam lumina aici pe smartcasual.ro, decembrie s-a terminat si incepe un an plin de concursuri. Zilele acestea imi fac un calendar de competitii la care voi alerga si despre care voi scrie cu siguranta. Fara lumina in suflet si fara bunatate artificiala 🙂

Acum serios. Sper ca fiecare critica adusa de mine sa fie preluata la modul constructiv si fiecare feedback sa fie luat ca atare si nu personal.

Si sper ca in 2017 sa avem parte de mai multe interventii si discutii libere, dupa un concurs, din partea organizatorilor.

Prea l-au lasat pe Gabi Solomon singur 🙂 El e singurul care se lupta cu toti nemultumitii. El raspunde, e acid si cateodata mai rautacios decat noi, contestatarii, dar, in acelasi timp, daca nu mai apare alta voce din partea organizatorilor, incepe sa-mi devina simpatic 🙂

Si nu mai pot fi obiectiv 🙂 🙂 🙂

 

Hai sa fim sanatosi si sa ne vedem pe la concursuri!

 

 

 

sursa foto: www.advancehappynewyear2017.com

Nu vreau sa fiu voluntar!

Nu vreau sa fiu voluntar!

De ce nu vreau sa fiu voluntar? Mi-am propus, de ceva timp, sa scriu un articol pe aceasta tema. Totul a pornit de la interpelarile unora, referitoare la articolele mele, in care critic organizatorii atunci cand gresesc.

Mi s-au pus, aproape obsesiv intrebarile:

  • tu ai organizat vreodata de iti permiti sa comentezi?
  • tu ai fost vreodata voluntar la cursa asta?

 

Voi raspunde la prima intrebare, cea cu organizarea, alta data. Acum o sa explic de ce nu am fost, si nici nu voi fi, voluntar la o astfel de cursa. Pentru ca, trebuie sa nuantez putin afirmatia din titlu, si sa nu generalizam.

Nu vreau sa fiu voluntar la un eveniment de tipul MIB.

Pentru cei mai hateri decat mine, vreau sa precizez de la inceput ca admir si respect munca acestor oameni. Contributia adusa fenomenului este extraordinara si cred ca e nevoie de cat mai multe astfel de organizatii care sa se implice si sa dezvolte sportul amator si de masa.

Dar, pentru ca exista si un dar, nu sunt de acord cu o componenta, extrem de importanta, a organizarii unor astfel de competitii. Asistenta si logistica asigurata de voluntari.

Este inteles total gresit voluntariatul in aceste situatii. A fi voluntar inseamna a pune umarul, total dezinteresat, pentru a sprijini o cauza. Ei bine, in acest context, cauza este profitul unei organizatii si unor persoane. Ca daca imi spune cineva ca Bucharest Running Club sau Smartatletic nu fac profit, dintr-un astfel de eveniment, il rog respectuos sa inchida pagina asta si sa acceseze  www.suntipocrit.ro  🙂

Si nu sariti cu chestii cum ca sunt organizatii non profit ca eu cand spun profit nu ma refer la declaratiile fiscale de la finalul anului, da?

Daca tot evenimentul ar fi caritabil si inclusiv persoanele care coordoneaza organizarea evenimentului ar fi voluntari, va garantez ca eu as fi cel mai zelos voluntar.

De ce unii muncesc gratis (pentru ca se munceste serios) iar altii nu? Nu sprijina toti aceeasi cauza? Nu promoveaza toti miscarea si sanatatea? De ce unii trebuie sa o faca gratis si altii pe bani.

Si nu intelegeti, iar, gresit. Sunt pentru si total de acord pentru munca platita. Sunt pentru si total de acord ca aceste evenimente sa genereze un profit pentru organizatori. Insa a te folosi de cauza pe care o sprijini, pentru a manipula niste tineri care sa munceasca, pentru tine si buzunarul tau, gratuit, mi se pare josnic.

Asta este motivul pentru care nu voi fi “voluntar” la astfel de evenimente. Are cineva nevoie de munca mea, bruta sau intelectuala? Ma poate folosi si ma pun la dispozitia lor cu mare placere. Dar nu gratis.

Credeti ca…… sau…….si nu vreau sa dau nume de persoane, nu primesc niciun ban pentru munca prestata? Hai sa ne interesem si sa vedem daca are cineva curaj sa ma contrazica.

 

Coordonatorul voluntarilor primeste bani pentru munca prestata? Adica cel mai voluntar nu e chiar voluntar? E platit? Hmmmm!!! Pai cum vine asta? El da si “subalternii” nu? 🙂

 

Insa nu ii pot acuza prea tare nici pe organizatori. Atat timp cat exista oameni dispusi sa munceasca gratuit pentru profitul altora de ce sa nu se profite de ei.

S-a perimat de tot ideea de voluntariat. Daca imi dati voie fac  o paralela cu bodyguard-ul caruia ii dai un baston si un spray paralizant si se crede Chuck Norris. Asa si cu “voluntarul” curselor de alergare. Atarna-i un badge de gat, da-i o vesta reflectorizanta sau un tricou pe care sa scrie “staff”, “organizator” sau “official” si se transforma in erou Marvel.

Iata, tendentios cum ma stiti, o dovada clara, a importantei functiei  🙂 🙂

img_2531Vasnicii voluntari tinand piept hoardelor dezlantuite de prichindei. Misiune: siguranta 🙂

Sursa foto: Facebook Bucharest Marathon

 

Asa ca hai sa ne calmam putin cu invitatiile la tipul asta de voluntariat.

Un astfel de eveniment, de o asemenea anvergura, are un plan, foarte bine stabilit si definit, in spate. Un business plan, cu bugete pe fiecare componenta. Doar ca, pentru “resurse umane”, remuneratia se opreste la un anumit nivel.

E ca si cum, intr-o organizatie, iau salariu doar managerii. Angajatii muncesc gratis pentru primii. Parca se numea “sclavie” in trecut, nu? 🙂

So…..

Ori suntem (toti) voluntari, ori nu mai suntem?  🙂

P.S. Acest articol nu are rolul de a denigra si de a minimiza rolul unui voluntar la aceste competitii. Sunt extraordinari. Doar ca trebuie sa fie platiti pentru aportul lor, daca concursul genereaza profit.

 

Gata euforia? Hai sa vedem ce n-a mers bine

Gata euforia? Hai sa vedem ce n-a mers bine

Acum ca s-au mai relaxat muschii dupa efortul de duminica si senzatia de euforie se risipeste usor – usor,  hai sa vedem si ce nu a mers bine la editia de anul acesta a Maratonului International Bucuresti.

Ca doar nu o sa scriu despre cat de bine m-am simtit, cat de bine m-am recuperat dupa si despre realizarea unui personal best la maraton. Nici despre vremea super (avand in vedere cum a fost sambata…) si nici despre cat de minunati au fost pace maker-ii. 🙂

O sa incep cu “calcaiul lui Achile”, Cursa Copiilor.

Chiar daca organizatorii au facut o super miscare de PR (jos palaria) cu acest articol in care ne descriu cat de minunat este sa nu fii competitiv si sa stai in spate in timp ce alti copii sunt impinsi de la spate de niste parinti frustrati de propriile neputinte, tot nu ma conving si nu imi sterg senzatia de nemultumire fata de cum e organizata cursa.
De la inceput organizatorii trebuie sa-si raspunda la o intrebare: este sau nu este competitiva cursa? Ca daca nu este competitiva si daca e pe principiul “hai ca important este sa faci miscare” nu trebuie sa existe podium si premii. Ca daca ai un castigator, il urci pe un podium si il premiezi inseamna ca e un concurs competitiv.
Sunt de acord ca unii parinti isi aduc copiii la un astfel de concurs pentru ca se simt vinovati pentru toate pranzurile servite la McDonald`s si pentru toate cutiile de Coca Cola deschise la micul dejun, dar ce ne facem cu copiii competitivi?
Ce ne facem cu cei care vor sa castige? Si nu vor sa castige pentru ca ii obliga cineva. Sau pentru ca ii impinge cineva de la spate. Vor sa castige pentru ca acesta este motivul pentru care s-au inscris la concurs. Miscare fac zilnic prin parcuri si pe la antrenamente.
Deja devine enervant Dan Codreanu cu schemele lui de aranjare la start si cu amenintarile de descalificare.

Daca as fi un copil m-as strecura pana langa el si i-as trage un sut in tibie sa ma tina minte toata viata  🙂

Al meu chiar l-a crezut si, baiat educat, s-a dus sa atinga gardul din spate. Si bineinteles ca a ajuns sa plece ulterior din spatele plutonului.
Trebuie sa intelegeti ca nu punga de pufuleti sau produsele sponsorilor il motiveaza sa castige. Nici pe el si nici pe mine.
Aleraga pentru ca ii place sa castige. Pentru asta se antreneaza si cred ca, pentru un sportiv, aceasta mentalitate de invingator este obligatorie.  De fiecare data cand pleaca din prima linie se claseaza pe podium. Cand pleaca din spate nu, si ma chinui toata ziua sa-i explic ca nu este el de vina.
Am incercat sa nu mai participam la aceasta cursa. Chiar am vrut anul acesta sa nu vin. Am profitat de faptul ca ploua si i-am spus ca nu vom merge. Nici nu a vrut sa auda. M-a intrebat: daca maine ploua tu nu mai participi la maraton? Si m-a inchis.
Ne povestesc, in articolul mentionat mai sus, de seninatatea copilei care a plecat din spatele plutonului. Sunt curios ce parere au de lacrimile baietelului plecat din spatele plutonului care dorea sa castige in cursa pentru care s-a antrenat tot anul. Si care nu a putut sa alerge pentru ca Dan Codreanu l-a trimis in spate si l-a amenintat ca il descalifica.
Chiar daca participa la multe alte concursuri, nu stiu de ce, dar aceasta cursa reprezinta pentru el incununarea unui an plin de antrenamente.
Fericirea de pe fata lui din ceilalti ani, cand reuseste sa plece din primul pluton, este “priceless”. Contrastul dintre acesta fericire si lacrimile de sambata nu imi dau voie sa nu fiu critic si o sa repet la nesfarsit faptul ca nu e ok modul de organizare.
Si, cum nu sunt doar hater ci si constructiv, vin si cu o propunere. Ce ziceti daca organizati la cursele copiilor o categorie de tip “elite”.  Cei care vor sa “faca miscare” sa plece dupa regulile lui Dan Codreanu, iar cei care vor sa concureze cu adevarat, sa plateasca o taxa de participare in care sa fie inclus si un cip de cronometrare.
Si in felul asta impacam pe toata lumea.

Pentru a spulbera impresia transmisa de unii organizatori cum ca parintii isi forteaza copiii sa fie competitivi si le strica placerea de a face sport voi face o mica paranteza. Sportivul meu suparacios are si o sora. Care ce credeti? A fost crescuta la fel fara sa facem nicio diferenta. Si care participa si ea la diverse concursuri. De ce alearga ea? Ea alerga pentru a i se face poze, pentru a se da in spectacol, zambeste tuturor de pe margine. In principiu pentru a fi in centrul atentiei, si pentru a primi o medalie. Este exact din categoria “hai ca important e sa faci putina miscare si sa te distrezi”
Nu toti copiii sunt la fel. Faptul ca uniformizam si incercam sa-i bagam in aceeasi oala nu face bine nimanui.

Ar mai fi multe de spus dar cred ca devin repetitiv. In fiecare an acelasi lucru. Stiu ca si Gabi Solomon s-a saturat de mine (Gabi, ai avut ocazia sa te razbuni la km 38 cand eram vulnerabil, dar tu ai ales sa ma incurajezi) 🙂 dar daca ar fi doar parerea mea…hai ca as fi spus ca sunt eu bezmetic.

Si nu Gabi! Parintii cu opinii “mai competitive” nu au devenit mai putini. Ci au obosit sa semnaleze in fiecare an acelasi lucru.

E pacat sa ajungem sa ne gandim cum sa ne convingem copiii sa nu mai participe.

A devenit o rusine ca esti competitiv si dorinta de a invinge este deja privita ca o lipsa de educatie. Esti un parinte “defect” si chinui copilul daca il incurajezi sa castige.

 

“Vrei sa castigi? La un concurs? Sa-ti fie rusine! Si tie si parintilor tai care te sprijina. Fii mediocru!”

Voi repeta de cate ori voi avea ocazia:

Transformati Cursa Copiilor in Alergarea Copiilor. Fara castigatori, fara podium, fara clasament.

Nu poti cere lipsa de competitivitate la un concurs la care faci un clasament si ai castigatori.

 

Revenind la cursa adultilor, am de semnalat un singur lucru. Predarea bagajelor la finalul concursului.
Bai baiatule ! Dupa patru ore de alergare (la maraton majoritatea termina intre 3.40-4.30) sa mai stai inca 40 minute sa astepti sa-ti dea cineva bagajul este crunt.
S-au zapacit, s-au incurcat si au fost depasiti de situatie. Si singura explicatie a fost ca, cel care coordoneaza voluntarii a decis sa-i ia pe cei ce au aranjat dimineata bagajele si sa-i trimita in alta parte.

Proasta miscare prietene!

Nu inteleg de ce au modificat o chestie care functiona bine. Intrai, te schimbai, iti puneai bagajul unde stiai tu si la final nu ieseai din cort daca nu corespundea numarul de concurs cu cel de pe tricou.

Simplu!
De data asta as fi putut sa iau orice geanta. Nu m-a intrebat nimeni nimic, nu m-a verificat nimeni. Au fost depasiti de situatie si dupa 30 minute nu au stiut ce sa faca decat sa lase pe toata lumea sa-si caute bagajele. Si s-a declansat jihadul. Fiecare arunca si intorcea pe toate partile sacii aceia galbeni de ziceai ca se dadeau ajutoare in Siria. Bineinteles ca unii au ramas fara bagaje. Unii alergatori, sau nu, mai binevoitori au plecat acasa cu alte genti.

As mai semnala o situatie cu care m-am confruntat eu. Toalete putine pe traseu. Poate au fost si nu le-am observat eu. Insa de pe soseaua Panduri si pana la Arena Nationala am cautat cu disperare una si nu am reusit sa gasesc.
Repet, poate nu le-am vazut eu, dar daca erau ar fi trebuit semnalizate mai bine.

E pacat sa rezolvi astfel de situatii prin boschetii de la marginea traseului.

 

In rest evenimentul este unul bine organizat. Sunt detalii si amanunte care pot fi imbunatatite.

Important este sa ai deschiderea de a considera si alte ideei in afara de ale tale.

 

Si acum, pentru ca am devenit deja prea seriosi si nu e bine, sa schimbam putin registrul.

An de an scriu ce nu merge bine si “pun contre” organizatorilor.

Uitandu-ma la pozele de pe traseu nu pot sa nu observ ca, la fel ca anul trecut, sunt urmarit de baietii in roz 🙂

Vreo conspiratie ceva a organizatorilor? Chiar asa mare coincidenta? 🙂 🙂 🙂

4f44731a-786a-4ae5-b236-1f1ca85088d9

Si acum gata! Ne auzim peste o luna cu pareri despre Pegas Duatlon.

 

 

 

 

 

Cu cine ne antrenam? Trupe si echipe

Cu cine ne antrenam? Trupe si echipe

Din diverse motive te apuci de alergat si iti spui ca o vei face o data pe saptamana doar asa….sa faci miscare. Si apoi o sa vrei sa faci o tura de lac de 3km fara sa te opresti iar faptul ca 5  pare o cifra rotunda te convinge sa incerci sa atingi acest prag.

Dar, daca ai alergat 5 km poate, daca iesi de doua ori pe saptamana, reusesti sa participi la cursa de 10 km de la Petrom. Tricou, medalie….te simti si tu alergator.

Si vezi ca ti se modeleaza corpul, ca iti creste rezistenta si brusc semimaratonul pare un target realizabil. Si incepi sa citesti despre asta. Si afli ca iti poti monitoriza antrenamentele cu un ceas.

Si gata. Te-ai infestat 🙂

Ceasuri, pantofi de alergare, teste de pronatie, compresie, lycra, ochelari si speci speciale, geci si pantaloni pentru sezonul rece. Comenzi pe sportsdirect.com pentru ca Decathlon-ul pare pentru incepatori. Si fara sa-ti dai seama te pregatesti pentru primul tau maraton. Si stii ca nu se va termina aici. Exista si ultra 🙂 🙂 🙂

In mare, cam asta este povestea tuturor celor care au inceput sa alerge si care au transformat acest lucru intr-o pasiune.

Brusc apare nevoia de afiliere.

Vrei sa faci parte dintr-un grup iar informatiile gasite pe net sunt multe si contradictorii. Toti isi dau cu parerea si ai nevoie de o opinie avizata de la un profesionist. Si acum ajungem la subiectul articolului.

Cu cine alergam? Cui ne alaturam?

Am incercat sa fac un mic research si iata ce am gasit:

 

CIA – coaching in alergare sau 42kRosu

Sunt proiectele lui Andrei Rosu. Cei care citesc ceea ce scriu aici stiu ca nu sunt un mare fan al lui Andrei si al metodelor lui. Foloseste marketingul personal prea mult si, in spatele unei povesti frumoase si al unui ambalaj “sclipicios”, ascunde niste costuri nejustificat de mari. Dar…cu toate astea are clienti si acesta este motivul pentru care il mentionez aici. Asa ca, daca aveti bani disponibili si va incanta ca veti alerga si face un selfie cu Rosu, CIA e pentru voi. Aveti si un beneficiu. Calitatea de membru CIA te ajuta sa intri gratis pe Dinamo (2 lei/ora sau 4 lei/zi) 🙂

 

Team Run

Este proiectul in care sunt implicati Marius Ionescu si Radu Milea. Daca sunteti pasionati de alergare stiti cine sunt. Este mai ieftin ca la CIA dar, totusi, exista un cost pentru a va antrena cu ei. Sunt transparenti si au pretul pachetelor pe site.

Sper doar sa fie seriosi. Nu am participat niciodata la un antrenament de-al lor insa am fost la un antrenament de grup al celor de la Sportguru BCR Team la care au anuntat ca vin sa se antreneze cu amatori ca noi  si sa ne impartaseasca secretele lor, insa nu au aparut 🙁 . Nici macar nu au anuntat ca nu vin. Poate ca din cauza faptului ca era gratis  – sunt rau acum, stiu – 🙂 Asa ca….daca sunt seriosi eu zic ca merita. Probabil vei avea parte de sfaturi super profi.

 

Trupa lui Fane

Ii vad in IOR si pe la National Arena. Stefan Oprina, antrenor cu state vechi, si-a facut un grup de alergatori cu care se antreneaza. Banuiesc ca e cu plata insa nu am reusit sa gasesc nicio informatie in acest sens. Din cate am vazut antrenamentele sunt intense si foarte structurate. Insa sunt cam incrancenati asa  🙂 . Cred ca a disparut componenta de “alerg de placere” E si normal daca stam sa ne gandim ca ai trecut de faza asta si vrei un fel de performanta.

 

321 Sport

Este trupa lui Radu Restivan. Il stiti!  E baiatul acela galagios care alearga cu GoPro-ul dupa el. Il vezi pe la orice competitie in mijlocul unei trupe vesele si galagioase. Mereu vesel, mereu cu zambetul pe buze si cu texte in care face risipa de epitete. Fiecare copac este mirific, asfaltul pe care calci are o poveste, iar cladirile din jur sunt opere de arta. Pe stilul american 🙂

La el totul este zen, nimeni nu se supara, dar nici nu face performanta. Acolo chiar ca alergi de placere. Parerea mea e ca e un grup bun pentru cei care experimenteaza primii pasi in alergare. Din cate stiu este gratuit. Doar la alergarile de grup fiecare vine cu cate ceva pentru punctul de alimentare. Ca o familie fericita 🙂  Zen 🙂

 

Gasca lui Ben Ami

Cine e in grupul Alergare de pe facebook este imposibil sa nu-l stie pe Ben. Parerile lui acide si bine documentate ii deranjeaza pe multi. De multe ori exagereaza insa asta este farmecul lui. 🙂

Am participat la un antrenament pe Dinamo cu el si  pot spune ca, antrenamentul cu Ben, este combinatia intre Trupa lui Fane si 321 sport. Se face si performanta insa cu zambetul pe buze. Zambind si cu gluma la el, Ben te pune sa faci flotari pana iti cad mainile ca apoi sa te alerge 4 ture de pista fara sa bei apa 🙂

Ben lucreaza mai mult decat alergare. Toate grupele de muschi sunt puse la treaba. Ai aparte de fandari, mersul piticului, flotari, mers in patru labe (cu fata si cu spatele), roaba si ….preferatele lui: BURPEES 🙂

Este gratuit (sau cel putin mie nu mi-a cerut nimeni nimic 🙂 🙂 ) insa trebuie sa ai la tine 4 lei pentru a plati intrarea pe Dinamo si una alta pentru alimentarea dintre exercitii.

 

Nike+ Run Club

Ii vedeti in Herastrau. Sunt cei cu tricouri scumpe si frumoase. Sunt foarte atasati de brand-ul lor si par asa…o corporatie.  🙂  Cred ca au si sedinte saptamanale in care isi definesc obiectivele si masoara gradul lor de indeplinire. Foarte activi pe facebook insa mie mi se par foarte rigizi. Nu stiu daca trebuie platita vreo taxa insa cu siguranta trebuie sa ai un nivel ridicat al veniturilor pentru a te alinia cu ei, cel putin  din punct de vedere echipament. Pana si locul unde se antreneaza este elitist.  🙂  Cu siguranta punctul de alimentare este la Nuba sau la Fratelli pe lac 🙂 Glumesc.

 

TTR – Time trial running

Este un grup care combina antrenamentele cu competitia. Sunt cronometrate si coordonate de Florin Simion. Fiecare antrenament este de fapt un mini concurs ceea ce iti da un sentiment placut. Faci multe pante si de obicei ii gasim in Tineretului. Nici aici nu cred ca exista taxa dar…never say never 🙂

 

Eu cam atat am gasit la o cautare pe net si prin parcurile bucurestene

In afara de cele de mai sus exista o multime de alergari de grup, gratuite care insa nu beneficiaza de expertiza unui antrenor. Se poate alerga duminica in IOR la STR (Sunday Titan Run). In general sunt alergari tematice, costumate sau accesorizate ca atare. Exista si o tombola la sfarsit unde poti castiga participari gratuite pe la anumite concursuri.

Romniceanu Stairs Run, dupa cum ii spune si numele 🙂 te alearga pe scari. Asa ca daca vrei picioare puternice, Parcul Romniceanu este locul in care trebuie sa te antrenezi.

 

La o simpla cautare pe facebook ii gasim pe cei de mai sus asa ca e nevoie doar de dorinta de alergare. Echipe si grupuri sunt suficiente 🙂

 

Daca mai stiti si alte “scoli” de alergare as aprecia un comentariu in acest sens.

In rest….sa ne vedem cu bine la Maratonul International Bucuresti

 

 

 

 

 

 

After9 Cross sau “Festivalul alergarii”

After9 Cross sau “Festivalul alergarii”

Scriam acum ceva timp ca voi participa la evenimentul organizat de cei de la MPG. Nu am avut asteptari foarte mari deoarece organizatorii sunt aceeasi care se ocupa si de Riders Club. Am participat in trecut, in calitate de biciclist 🙂 la cateva evenimente si am fost cam dezamagit. Nu are rost sa intram in detalii acum.

Am platit cateva zeci de lei sa alerg in parcul in care alerg in mod constant. M-am alaturat grupului de prieteni care participau la eveniment si am zis “hai sa vedem ce-o sa fie”

De data aceasta am folosit platforma Runfest. Identica cu cea de la Riders Club insa dedicata competitiilor de alergare.

In plus, faptul ca urma sa alerg vineri seara, la ora 21.30, pe aleile parcului IOR, alaturi de inca 600 de participanti m-a dus cu gandul la un fiasco.

Recunosc ca am vrut sa particip deoarece avem nevoie de un nou subiect, acum la intoarcerea din vacanta. Nu participasem niciodata la un concurs Runfest si am vrut sa incerc toata experienta. 🙂

De la inregistrarea pe platforma pana la medalia de la finalul concursului. Deci, aveam toate premisele sa am parte de un nou subiect controversat, de o noua cursa care sa genereze nemultumiri si de pareri pro si contra din toate taberele posibile. Organizatori rigizi si participanti pretentiosi. Reteta perfecta si potrivita pentru un articol, aici, pe smartcasual.ro.

In plus, cu cateva ore inainte de cursa, am primit niste mesaje private, putin ciudate le-as cataloga, de la cineva implicat in eveniment, referitoare la partea de organizare.

PERFECT, mi-am spus 🙂

Dar, dupa cum spune un proverb, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, planurile mi-au fost date peste cap si iata ca sunt nevoit sa scriu un articol in care sa laud organizatorii ……lucru putin neobisnuit pentru mine 🙂

Atmosfera generala a fost una de festival. Cu o ora inainte de inceperea cursei, m-am “plantat” la locul faptei pentru a “fotografia” tot ce se intampla.

Am gasit o atmosfera placuta, face painting, apa, isostar si o gramada de fructe, baieti care bateau ritmic in tobe si te faceau sa dansezi stand pe loc si un prezentator extrem de “catchy”. E prima data cand am vazut un “punct de alimentare” inainte de startul cursei.

Incalzirea a fost extrem de haioasa si antrenanta. Mi-a placut tipul care a prestat pe scena. A stiut sa tina in priza publicul.

Insa, partea spectaculoasa a inceput cand s-a lasat seara. Totul era fosforescent si paream ca o mare de licurici.

Ramanea provocarea traseului. Cum sa inghesui 600 de alergatori pe aleile, si asa aglomerate, din IOR?

De doi ani de cand alerg in IOR stiu ca in weekend, vara, pe la orele 20-21 este practic imposibil sa alergi. Faci slalom si te trezesti cu biciclete peste tine.

Am luat startul in valuri, cu convingerea ca voi alerga cei 9 km intr-o masa compacta de alergatori, avand parte de injuraturile biciclistilor si a pensionarilor iesiti la o gura de aer in IOR.

Am ramas surprins sa vad ca plutonul s-a lungit si am putut alerga liber dupa aprox 1 km. Nicio diferenta fata de un concurs cu startul in Piata Constitutiei. Faptul ca traseul a ocolit zonele aglomerate din jurul lacului, prin introducerea unor pante, a crescut gradul de dificultate si a transformat o alergare seaca, in jurul lacului, intr-una provocatoare.

Voluntarii au fost la inaltime. In intunericul noptii erau ca niste extraterestrii, plini de luminite si extremi de vocali. Nu aveai cum sa te ratacesti absolut deloc.

Inca un lucru foarte tare a fost ca am primit incurajari din partea oamenilor aflati in parc.

IOR-ul este unul dintre parcurile prietenoase cu alergatorii.

Spre deosebire de Brasov, de exemplu, oamenii chiar te aplauda si te incurajeaza cand alergi. M-am temut ca, fiind 600, vom “invada” parcul si vom crea un disconfort. Nu a fost deloc asa. Pe langa incurajarile voluntarilor am avut parte de aplauze si chiote de victorie din partea trecatorilor.

Atmosfera de la finish in aceeasi nota. Veselie, distractie, party.

Exact cum spuneam la inceput. Am gasit un festival. Un festival al alergarii.

Spre deosebire de alte concursuri am simtit ca am primit ceva in schimbul taxei de participare.

Poate, intr-un final, organizatorii vor realiza ca participantii nu platesc taxa pentru un pachet de start generos. Platesc experiente. Platesc senzatii. Nu cani, batoane sau tricouri. Experiente traduse in atmosfera excelenta, traseu frumos, voluntari plini de entuziasm si organizare exemplara.

Felicitari MPG!  Mi-am schimbat parerea si voi plati cu placere  taxele de la concursurile viitoare. Cu aceasta ocazie, eu cred,  ca a fost ridicata stacheta pentru concursurile organizate in parcuri. Aviz Gerar si Maratonul Reintregirii Neamului.

De asemenea am hotarat sa nu public mesajele primite din respect pentru organizatori. Evenimentul a fost excelent si e pacat sa nu ramana asa.

 

 

 

Vanzatorii de iluzii. Partea a doua… sau cum sa ajungi de pe canapea la spital!

Vanzatorii de iluzii. Partea a doua… sau cum sa ajungi de pe canapea la spital!

 

Scriam, acum ceva vreme, un articol, despre Andrei Rosu si despre programul lui de 500 euro, care te ajuta sa alergi cu 10% mai bine.

Articolul a impartit lumea alergatorilor amatori, si nu numai, in doua tabere. Pe de o parte, grupul latent anti Rosu, a devenit extrem de vocal iar de cealalta parte, “locotenentii” CIA, au sarit in apararea “mentorului” numindu-ma hater, distrugator, invidios, etc

Iata ca dupa cateva luni, insufletit probabil de “succesul” nebun al programului respectiv de 500 euro, a lansat altul. Puteti gasi informatii aici.

In acest program de 4 luni, care costa 200 euro/luna  (dar daca va inscrieti acum platiti doar 20 euro 🙂 ) va veti ridica de pe canapea (mi se face greata de cate ori aud de canapeaua asta) si veti parcurge un maraton de 42 km.

Veti gasi pe site si un filmulet care l-ar face invidios si pe cel mai mare regizor de teleshoping, difuzat pe OTV.

Il felicit totusi ca nu a pus pretul de 19,99 euro. 🙂

Lasand la o parte modalitatea invechita si extrem de penibila de a vinde acest produs (ma asteptam la mai mult de la un corporatist specialist in comunicare) si dincolo de micile rautati pe care le lansam aici, cred ca asistam la o chestiune extrem de grava.

Dorinta unora de a deveni peste noapte maratonisti si de a posta pe facebook poze cu tricoul oficial al Maratonului International Bucuresti, pot genera adevarate drame.

Daca cititi cu atentie programul, veti observa ca nu se face absolut nicio referire la starea de sanatate a “participantului” la program. Nu conteaza daca ai 168 de kg sau daca ai probleme cu inima. Nu conteaza daca ai genunchii praf sau probleme articulare. Urmezi sfaturile primite prin email si gata!

Alergi maratonul dupa 4 luni. Trebuie doar sa te asiguri ca ai banii necesari. Este singura conditie.

Stiu ca este la moda sa alergi.  Sa-ti postezi pe facebook alergarile cu Strava, Endomondo etc. Stiu ca toti vrem sa aratam fit si sa ne cumparam tricouri de compresie. Dar de aici pana la a-ti pune in pericol sanatatea este drum lung.  Niste sfaturi venite pe email, fara o evaluare medicala de specialitate, fara a fi evaluat din punct de vedere sportiv, nutritional etc.  nu te pot aduce in punctul in care vrei sa ajungi.

Alergarea trebuie sa te faca sa te simti bine. Nu sa te chinuie si nici sa-ti puna sanatatea in pericol.

Domnul fost cantaret, transformat  in speaker motivational, coach, ultramaratonist, ultrainotator, ultranavigator, ultra-mega-super om, se adreseaza in principal corporatistilor. Aici a gandit el ca poate gasi “ucenici” care sa-si permita sa plateasca cateva sute de euro pe niste iluzii. De aceea bombardeaza departamentele de HR ale corporatiilor cu diverse astfel de programe. Si, ascuns in spatele declaratiei “nu functioneaza programul primesti banii inapoi”, crede ca poate atrage multi doritori de transformari peste noapte.

Si cum demonstrezi ca nu a functionat programul din cauza lui?!?

Dar daca totusi va doriti sa accesati programul, nu-i nimic. Va dau eu un sfat. GRATUIT. Astazi si numai astazi va spun eu cum sa urmati programul lui Rosu fara sa platiti nici macar cei 80 euro.

ATENTIE!!!

Pe site-ul lui veti gasi desfasuratorul acestui program. Pe saptamani.

Va sfatuiesc sa luati fiecare fraza sa o introduceti in campul de cautare de pe google si veti gasi cate un articol cu informatii detaliate.

De fapt asta face. Sintetizeaza informatii de tipul: cum sa nu te accidentezi, postura corecta in alergare, strategii de incalzire, alergare pe calcai vs. alergare pe varfuri etc si vi le pune pe un email contra sumei de 800 euro (dar daca va abonati cat mai repede veti beneficia de 90% reducere 🙂 🙂 🙂 )

Dar sa nu mai spuneti la nimeni. Sfatul asta a fost oferit GRATUIT doar pentru voi. Cititorii smartcasual.ro

 

In rest…toate bune. Voi pleca in concediu si o sa fac o mica pauza. Asta daca nu-mi pica in mana un subiect “controversat” pentru ca banuiesc ca sunteti satui de articole  despre ce evenimente urmeaza, despre cine a mai fost depistat pozitiv sau despre cum sa te transformi peste noapte in Marius Ionescu ;). By the way! Aruncati un ochi pe site-ul lui si o sa vedeti de cate munca este nevoie.

 

Hai sa aveti o vara productiva!

 

 

 

 

Maratonul International Brasov sau cum sa nu organizezi un concurs!

Maratonul International Brasov sau cum sa nu organizezi un concurs!

 

Am participat, in weekend-ul ce tocmai a trecut, la Maratonul International Brasov. Dupa cum am scris si pe pagina de facebook am ramas neplacut surprins de organizare mai ales ca, acum, la a doua editie, ar fi trebuit sa fie corectate carentele primei editii.

Teoretic, din denumire, pare o competitie serioasa. Maratonul International Brasov.

As vrea sa contrazic organizatorii si sa le propun alt nume pentru acest concurs.

Iata mai jos cateva propuneri cu explicatiile de rigoare:

 

Maratonul “tristetii” Brasov

 

Cand am ajus dimineata in Piata Sfatului, am avut senzatia ca am gresit locatia si ca, bezmetic cum sunt, nu am citit ca s-a schimbat locul startului. Nicio muzica, niciun zgomot si toata lumea statea, asa, intr-o asteptare ciudata. Senzatia era ca Politia Locala ne-a interzis sa facem galagie astfel incat sa nu deranjam linistea, de duminica dimineata, a locuitorilor Brasovului.

Momentul a fost completat de faptul ca instalatia de sonorizare a dat rateu iar cei doi prezentatori au fost nevoiti sa coboare de pe scena (nu-i auzea nimeni acolo) si sa se urce pe doua cutii in mijlocul participantilor. Sper din tot sufletul ca organizatorii au oferit si Strepsils, pentru ca sunt convins ca o saptamana de acum incolo nu vor mai putea articula doua vorbe. Au incercat sa strige din toate puterile astfel incat informatia sa ajunga la toti.

Facem un salt in timp si ajungem in timpul desfasurarii concursului. Nici un pic de entertaiment pe traseu. Stim cu totii, de anul trecut, ca brasovenii inca nu sunt pregatiti sa primeasca un maraton. Asa ca nu te poti baza pe spiritul civic al acestora cand vine vorba de incurajarea participantilor. Maxim poti sa primesti o privire incruntata si o injuratura scapata printre dinti, pentru ca ai avut neobrazarea sa le blochezi orasul.

Asa ca, neputandu-te baza pe ei, tu, ca organizator, trebuie sa faci ceva. Sa pui o boxa cu un mp3 player. Doi baieti care sa bata in niste tobe intr-o intersectie, un grup de majorete care sa scuture niste pampoane, un taraf ardelenesc, o vuvuzela sau pur si simplu 3 pensionare care sa coasa un goblen in cinstea alergatorilor. Ceva!

In afara de zona de start/finish, care si aia era destul de trista, nimic. Dar nimic. O liniste totala. L-as trimite pe Gabi Solomon la Chisinau sa vada ce inseamna entertaiment pe traseu si care este atitudinea corecta a voluntarilor.

Dar stai! Cu siguranta, dupa cum am primit replica la un alt articol, “voluntarii nostri sunt profesionisti, adusi cu autocare, cazati la hotel si tot tacamul”. Sincer, profesionismul asta a lipsit cu desavarsire. Nu mai zic ca multi de la cursa de 10 km au gresit traseul si nu au intors la locul stabilit.

 

Maratonul “iubi vreau sa ma remarc si eu” Brasov

 

Acum o sa fiu rautacios dar nu ma pot abtine. Dupa ce ca la start atmosfera era trista, incalzirea ar fi trebuit sa energizeze participantii. Momentul a fost unul putin penibil, dupa parerea mea. Incalzirea a fost facuta de Oana Solomon. Nu inteleg de ce nu au adus un profesionist sa faca asta. Chiar nu exista in Brasov un antrenor de fitness? Niste miscari stangace, exersate de seara in oglinda, care nu au reusit sa energizeze sau sa incalzeasca pe nimeni. Poate ca a facut sport in copilarie, poate ca mai practica si acum dar se vede ca nu asta e meseria ei. Am surprins mai jos o parte din incalzire. Si credeti-ma este partea cea mai energizanta 🙂

Se vedea ca este crispata, ca nu se pricepe si ca avea niste miscari de robot, extrem de sacadate. Eu inteleg perfect ierarhiile intr-o familie. Stiu ce inseamna sa zica sotia “iubi, vreau ………………“.  Daca vrei sa ai liniste, ii faci pe plac. Dar daca vrei sa-i faci pe  plac, as fi preferat sa o faci in cadru privat si nu pe banii mei, in cadrul unui eveniment public.

 

Maratonul “vizitati parcarea Selgros si stalpii de tensiune” Brasov

 

Traseul unui maraton, dupa parerea mea este extrem de important. Cum la majoritatea maratoanelor de sosea din lume, organizate in diferite orase exista si o componenta turistica, Brasovul nu ar fi trebuit sa faca exceptie. Mai ales ca este un maraton international intr-un oras extrem de turistic. In orice oras, traseul strabate zone turistice, cu obiective importante. Dupa ce am trecut de Calea Bucuresti, am alergat prin parcarea centrelor comerciale si apoi pe camp. In soare, in liniste, pe sub liniile de tensiune care bazaiau amenintator. Cu siguranta daca aruncai un ou in sus, ajungea inapoi omleta iar daca aveai telefonul in buzunar sunt convins ca s-ar fi incarcat instant. Daca era mai lung traseul, sigur m-as fi trezit cu 6 degete la o mana sau cu o ureche in plus 🙂

Un peisaj dezolant, camp, praf si mizerie. Nici macar un caine care sa te latre. 🙂

Explicatii exista: nu putem inchide strazi, nu avem cum, nu exista, nu se poate, nu vrea nimeni, nu am primit autorizatie…..bla bla bla.

Nu poti, nu organizezi. Simplu.

Cum Bucurestiul poate, cum Clujul poate, cum Chisinaul poate (nu are rost sa ma raportez la orase  vest europene) sunt convins ca exista o solutie si pentru Brasov.

 

Maratonul “esapamentului” Brasov

 

Este o variatie pentru propunerea precedenta. Nu stiu daca vreunul dintre organizatori a alergat vreodata inhaland fum de esapament. Faptul ca se inchide doar o banda de circulatie iar pe celelalte doua circula masini, camioane, autobuze este inacceptabil. Sa alergi pe caldura si in plus sa inhalezi fum de esapament, este inuman. Pe langa asta, dupa cum spuneam mai sus, brasovenii nu sunt deloc prietenosi cu alergatorii. Injuraturi, critici, “du-te ba pe munte si alearga”, “v-a apucat astazi alergatu`”, “din cauza voastra nu putem circula” sunt la ordinea zilei pe bucata de pe Calea Bucuresti.

Abia mi-am convins nevasta sa renunte putin la pilates, yoga, stretching si alte chestii pe care nu le inteleg si sa vina la un maraton la munte, sa alerge intr-un oras cu aer curat. Si ce-am gasit? Esapament si promisiuni ca “eu nu mai merg niciodata la concursul asta”. Am vazut mai sus cat de important este sa-i faci pe plac sotiei :). Eu ce ma fac acum? Voi fi nevoit sa spun ca plec sa beau cu baietii, sa am pe sub blugi pantalonii de alergare si sa alerg pe sub ascuns in parc 🙂

 

Maratonul “mi-e sete dar nu gasesc apa” Brasov

 

Pe camp, intre stalpii de tensiune 🙂 , in soare si arsita ai nevoie de apa. Ai prognoza meteo, stii ca nu e pic de umbra si mai stii ca ai facut traseul la dracu`n balarii, pe camp.

Pune punctele de alimentare mai dese! Nu la 5 sau 7 km distanta intre ele. E o situatie speciala. Nu faci maraton in oras ci pe camp, adapteaza-te!

Si o sugestie pentru organizatori. La punctele de alimentare incercati sa folositi mai multe pahare si mai putine sticle de apa. Daca vrea cineva expres o sticla, sa alerge cu ea, o poate lua. Dar e pacat si aiurea sa iau o sticla sa beau o gura si sa o arunc. In oglinda, la finish, cand ma opresc as prefera sa am o sticla si nu pahare. Nu vreau sa culeg 15 pahare de apa si sa ma inghesui. Vreau sa iau o sticla si sa stau linistit pentru ca am timp. Detalii, detalii.

Cred ca au stiut ca sunt carcotas pentru ca la finish, pentru mine nu au avut o bere rece. Ori se terminase primul stoc, ori nu venise inca, cert este ca nu am gasit. Dupa doua ore, cand m-am intors in piata, toata lumea bea ciuc rece 🙂  Karma is a bitch! 🙂

 

Rezumand, aceasta a doua editie, a fost mai slaba decat prima, cand in mod normal ar fi trebuit sa fie invers. Dincolo de detalii organizatorice atmosfera generala a avut de suferit. Parca a fost facut din obligatie evenimentul si nu cu placere. A fost facut, asa….sa fie.

Nu are rost sa vorbim si de taxa. Nu e nici mare nici mica ci este la nivelul taxelor competitiilor din Cluj, Bucuresti, etc.

Pacat ca doar taxele se ridica la acest nivel 🙁

Si pentru ca am promis ca voi fi “hater” pana la capat, voi posta un filmulet care sa redea atmosfera generala a concursului. O sa va rog sa-l priviti ca pe un pamflet, cu toleranta si cu un simt al umorului activat la maxim 🙂 Recomand sa folositi sonorul 🙂

 

In rest, vorba colegului meu Vali, toate au fost ok 🙂

 

P.S. As vrea sa-i raspund lui Dragos Ciobanu care mi-a transmis urmatorul mesaj:

Nu vreau sa intru in polemici insa referitor la traseu presupun ca in


momentul in care te-ai inscris traseul era deja anuntat. De ce nu ai spus de atunci stop participarii?

Este foarte dificil sa inchizi strazi intr-un oras, e dificil sa inchizi o bucata de 2 km, nici nu vreau sa ma gandesc ce inseamna sa inchizi 10, 20 sau 42 de km. Poate ar trebui sa ne gandim putin la asta inainte de a arunca cu pietre in organizatori. Nu ne obliga nimeni sa ne inscriem, ar trebui sa facem asta dupa ce am parcurs regulamentul cursei si am luat aminte ca exista niste reguli si un traseu pe care organizatorii le-au stabilit

As vrea sa raspund printr-un exemplu:

Inchei un abonament la o companie de telefonie mobila. Semnezi, iti asumi suma si conditiile. Dupa ce le citesti bineinteles. Daca pe parcursul contractului, la un moment dat, esti nemultumit ca nu ai putut suna, pentru ca nu ai avut semnal, nu iti exprimi nemultumirea? Cum ai vedea un raspuns din partea lor de genul:

Nu te-a obligat nimeni sa semnezi contractul, de ce te plangi? Tu stii cat de greu este sa punem statii de semnal peste tot? De ce arunci cu pietre in companie?”

 

Faptul ca particip la un concurs si ca platesc o taxa de inscriere nu imi iau dreptul de a-mi exprima nemultumirile. Din contra!

Imi dau tot dreptul sa fiu critic.

De ce?

Pentru ca nu fac “race review”  contra participari gratuite.

In care sa spun ca totul a fost mirific si sa ma fac ca nu “observ” scaparile organizatorilor doar pentru a fi numit “partener media” sau pentru a fi postat link-ul articolului meu pe pagina evenimentului.

 

 

 

 

 

%d bloggers like this: