smartcasual.ro Web analytics

Tag: semimaraton
De ce voi participa la Gerar 2019

De ce voi participa la Gerar 2019

By | | Comments 1 comment

Photo by Mikito Tateisi on Unsplash

 

Daca in urma cu ceva timp am scris cateva articole in care incercam sa imi dau seama de ce ar vrea cineva sa participe, cu bani, la o competitie de alergare intr-un parc (e suficient sa tastati Gerar in campul search), iata ca sunt in situatia in care, nu numai ca sunt convins sa particip, dar imi rapesc o ora din timp sa scriu acest indem si pentru altii.

Ce m-a facut sa-mi schimb radical opinia?

De fiecare data am fost de parere ca nu stim sa incurajam copiii sa faca sport. Si ca pe langa parinti si profesori de sport, organizatorii unor astfel de evenimente sunt responsabili de cresterea viitoarelor talente.

Eu insumi sunt parinte de copil, care face sport de performanta de peste 5 ani si vad, din interiorul fenomenului, cat de neglijati sunt.

Iata ca, incepand cu anul acesta Gerar va acorda, anual, o bursa pentru un tanar sportiv cu varsta intre 10 si 17 ani care practica, în mod constant si cu rezultate promitatoare, în ultimii 2 ani, una din disciplinele de atletism, alergare montana, triatlon, duatlon. 

Fondul bursei se va constitui din sustinerea participantilor si a altor donatori in cadrul evenimentului din urmatoarele surse:

  • Donatii realizate de concurenti în cadrul procesului de inscriere
  • Profitul inregistrat din vanzarea de diverse produse personalizate catre concurenti sau sustinatori
  • Sponsorizare acordata de catre organizatori si/sau partenerii acestora

Puteti gasi toate detaliile acestui program pe pagina dedicata evenimentului.

Asa ca, bravo domnule! Ce sa zic? Acum scot banii din buzunar cu placere.

Despre asta a fost vorba de fiecare data cand am comentat despre nivelul mare al taxelor. Mare in comparatie cu ce primeam sau cu ce se oferea de banii respectivi. Value for money, cum ar zice francezul

Faptul ca o parte din bani sunt redirectionati catre o astfel de bursa ma convinge de utilitatea evenimentului.

Sprijin si business-ul organizatorului mai cu drag cand stiu ca un tanar sportiv va avea parte de o astfel de bursa.

Tine doar de noi ca peste 5-6 ani sa avem sportivi bine pregatiti de la care putem sa luam sfaturi in ale alergarii, triatlonului etc si nu de la diversi vanatori de like-uri pe facebook, deveniti vedete si influenceri peste noapte, fara a avea nimic concret in spate, dar cu pretentii de a reprezenta tara in diverse competitii unde se fac de ras cu prima ocazie.

Dar hai, ca am zis ca termin cu ironiile aici, asa ca, atunci cand va inregistrati la Gerar, poate va scapa mana si pe butonul de donatii.

Evenimentul se desfasoara pe 26 ianuarie 2019 iar inscrierile se vor deschide pe 27 noiembrie, anul acesta.

 

Sanatosi sa fim!

 

P.S. In cazul in care cineva ar putea crede ca sunt direct interesat de aceasta bursa pentru fi-miu, precizez ca el nu se incadreaza in aceste criterii, practicand cu totul alt sport.
Out of office!

Out of office!

By | | Comments 0 Comment

Gata, oficial sunt in vacanta. Nu mai critic, nu mai comentez si nici nu ma mai bag in seama dandu-mi cu parerea.

Pana in septembrie cand revin cu forte proaspete.

Pana atunci, imi vad de tendinita mea, si am grija sa nu-mi intre prea mult nisip printre degetele de la picioare. Probabil ne mai vedem prin IOR, dimineata pe racoare, la o tura de lac.

Asa ca, AHOY mateloti, sa ne vedem cu bine la toamna!
JUR…episodul 2

JUR…episodul 2

By | | Comments 0 Comment

Bucharest International 10k a inceput prost dar, intr-un final, a fost un eveniment care s-a dovedit a fi ok. Cel putin pentru mine. Probabil ca sunteti la curent cu discutiile, din ultima perioada, despre medalii sau mai bine zis despre lipsa lor, sau despre celebra declaratie in care eram pusi sa juram ca nu vom avea nicio pretentie in caz ca se intampla ceva.

Din punct de vedere organizare, la acest nivel, e greu sa gresesti flagrant in timpul evenimentului asa ca nu prea am ce sa scriu. Faptul ca, pe caldura asta, poate era nevoie de inca un punct de alimentare sau ca, la start, au fost doar 6 toalete ecologice la un numar de aproximativ 1000 de participanti, nu pot fi catalogate ca si carente de organizare. Poate mai multa atentie la aceste detalii, pe viitor, nu ar strica.

Eu am primit medalie 🙂

Dupa cele 47 minute, cat a durat cursa mea, mai erau medalii. Sper ca au ajuns pentru toti.

Si nu, nu e vorba despre o tinichea ci este vorba despre respect si principii.

Ma rog, nu vreau sa deschid iar subiectul asta.

 

JUR… episodul 2

 

Cum articolul referitor la declaratia de participare a avut un real succes, inregistrand cateva mii de vizualizari, in primele zile de la publicare, am considerat ca este un subiect de interes pentru participantii la acest tip de competitii.

Si, m-am gandit sa fac si continuarea, intr-o maniera haioasa, care sa demonstreze faptul ca noi, participantii, nu citim declaratiile dar nici reprezentantii organizatorilor nu sunt departe. Este irelevant ce hartie depui.

Profitand de faptul ca am primit aceasta declaratie in format Word, am modificat-o pe ici pe colo, in punctele esentiale, 🙂 pentru a vedea daca cineva observa. Aveti mai jos o captura de ecran cu modificarile evidentiate. Bineinteles ca in declaratia depusa am scos culoarea si bold-ul, pentru a trece neobservata.

In cazul in care vreti sa va delectati cu toate modificarile, puteti vedea intreaga declaratie, mai jos  🙂

declaratie_participant_BI10K_editia_22_Aprilie_2018

 

Ce a iesit?

 

By the way, referitor la tricou, am inteles ca fetele au avut ceva probleme cu masurile. Mie mi se pare un tricou ”ok-ish” si parca ceva mai frumos decat cele de la Adidas.

 

Sa aveti spor la antrenamente si ochii in patru la ce semnati 🙂
Jur…

Jur…

By | | Comments 1 comment

In cazul in care participati duminica la Bucharest International 10k si nu ati citit declaratia de participare, aflati ca tocmai ce v-ati vandut sufletul diavolului alergatorilor 🙂

Pentru a ilustra mai bine aceasta “tranzactie” am disecat putin declaratia si am facut o mica analiza pe text. Lasand la o parte greselile de tehnoredactare, aflam ca:

“ACEST ACORD INCLUDE O EXONERARE DE RASPUNDERE SI RENUNTARE LA DREPTURI LEGALE SI VA PRIVEAZA DE DREPTUL DE A ACTIONA IN JUDECATA ORGANIZATORII BUCHAREST INTERNATIONAL 10K SI ALTE PARTI TERTE”

Asa incepe acest document care, va zic sincer, pe mine m-a lasat fara nicio reactie. Tonul asta asa ferm, formularea avocateasca iti cam da fiori pe spinare. Inca de la inceput.

Documentul continua cu:

“Subsemnatul, si in numele meu, al sotului/sotiei, mostenitorilor, rude primare, orice reprezentanti juridici si personali, succesorilor si cesionarilor, prin prezenta sunt de acord cu, si fac urmatoarele atestari contractuale in conformitate cu aceast Acord de Exonerare de raspundere…”

 

Cu alte cuvinte, renuntarea nu este doar a ta ci a urmasilor urmasilor tai, amin! 🙂

Mai mult de atat, ne dam acordul ca, in cazul in care exista o coliziune, cu un vehicul de exemplu, chiar daca acesta se afla acolo dintr-o organizare inadecvata, renunt la dreptul meu de a cere despagubiri.

“Inteleg ca aceste riscuri pot fi cauzate in totalitate sau partial de propriile mele actiuni sau inactiuni, actiunile sau inactiunile altor participanti la eveniment sau la divertisment, inactiunii sau neglijentei Partilor exonerate definite mai jos, si eu prin prezenta in mod voluntar si de buna voie imi asum toate aceste Riscuri si orice alte daune, raspundere, pierderi sau cheltuieli personale sau bunuri personale rezultate ca urmare a participarii mele la Eveniment”

Cu alte cuvinte, daca nu au marcat traseul si nu l-au delimitat corespunzator si vor circula masini pe traseu, care te-au tavalit, ei n-au mancat usturoi si nici gura nu miroase.

EXONERAREA DE RASPUNDERE: prin prezenta Exonerez, Renunt la pretentii, si Jur sa nu dau in judecata: Organizatorii (…)cu privire la orice raspundere, ptretentii, cereri, cauza(cu) de actiune, daune, pierderi sau cheltuieli (inclusiv cheltuieli de judecata si onorarii rezonabile) de orice fel sau natura (“Raspundere”) de utilizare a, prezenta la sau participarea la eveniment, care pot aparea din, rezulta din sau fi legate de neglijena Partilor exonerate”

Asta cu “JUR” pe mine m-a lasat fara reactie 🙂

 

In cazul in care tot acest document, care arata mai dubios decat un contract de credit de la banca, pentru care iti vinzi viata pe 30 ani, nu era suficient de agresiv, la final, vine decisiva:

“Taxele de inscriere nu se restituie, schimba sau transfera (…) Evenimentul poate fi modificat, amanat sau anulat pentru orice motiv, inclusiv dar fara a se limita la: vreme rea, cause naturale, actiuni ale Politiei, acte/amenintari de terorism sau alte motive dincolo de controlul rezonabil al partilor implicate. Daca evenimentul este anulat sau modificat din motivele descrise mai sus, nu vor fi permise restituiri, credite sau transferuri pentru taxele de inscriere”

 

Deci, daca nu se mai tine evenimentul, si nu neaparat din motive de forta majora sau altceva serios (si-au lasat portita cu folosirea expresiei “fara a se limita la…) poti considera banii de taxa pierduti. Really?!?

 

Si daca, totusi, vreodata, cineva, normal la cap va declara acest document ilegal, pentru a pastra banutii de taxa, in cazul in care nu se mai tine evenimentul, baietii isi mai baga o ancora:

“Daca orice prevedere a acestui acord este determinata a fi ilegala, nula, sau pentru orice motiv, inaplicabila, aceasta prevedere se considera separabila de acest acord si nu va afecta valabilitatea si aplicabilitatea celorlalte prevederi”

 

Draga Constantina Dita, ma adresez doamnei pentru ca de la dansa am primit email-ul cu declaratia, nu doriti dumneavostra sa va virez tot salariul meu lunar, sa veniti sa dormiti la mine in casa si sa-mi mancati din frigider sau sa ma scoateti din dus pentru a nu va deranja zgomotul apei cand va uitati la televizorul pentru care v-am semnat ca renunt?

Iar in cazul in care ma supar si va bat obrazul ca nu e frumos sa nu ma lasati si pe mine sa-mi mananc omleta facuta la aragazul meu, din ouale cumparate de mine, promit ca renunt la dreptul de a da in judecata baietii pe care o sa-i puneti sa ma bata! JUR!

Stiu ca e decizia mea sa nu semnez si sa nu particip, dar totusi, dupa ce am dat 25 euro…

 

In cazul in care doriti sa va delectati cu intreaga declaratie, o puteti gasi aici.

 

 

 

 

 

 
“Succes is not a destination, it`s a journey”

“Succes is not a destination, it`s a journey”

By | | Comments 4 comments

 

Stiu cat de mult iti place sportul si cat de mult muncesti si, de asemenea, stiu ca iti doresti ca, la un moment dat, un intreg stadion sa-ti strige numele si sa asculti imnul Romaniei, cantat pentru tine.

Stiu, pentru ca mi-ai spus de nenumarate ori acest lucru.

Stiu ca ai fost in stare sa renunti la telefonul mobil pentru bilete la meciul cu Lazio. Stiu ca, desi ai doar 10 ani, te pregatesti centralizat de 5 si stiu ca 5 zile din 7, cate are saptamana, mergi la antrenamente.

Stiu ca, nici nu ai clipit, când antrenorul te-a rugat sa joci pentru o grupa mai mare de varsta. A venit ca o confirmare a muncii tale.

In acelasi timp nu ai neglijat nici grupa ta de varsta si, timp de doi ani, in fiecare sambata si duminica, din sezon, ai fost la meciuri, jucând pentru ambele grupe de varsta.

Stiu cat de mult ti-ai dorit sa ajungi la o academie de portari (nici nu stiam ca exista asa ceva) pentru ca ai vrut sa te pregatesti pentru a deveni cel mai bun dintre portarii de varsta ta si stiu ca rupi Youtube in doua uitandu-te la clipuri cu antrenamente de portari.

Stiu cat de trist ai fost când nu ai reusit sa-ti intalnesti idolul si stiu cat de suparat erai, la inceput, când nu castigati nici macar un meci.

Dar nu te-ai lasat si acum nimeni nu castiga in fata voastra. Lacrimile de infrangere s-au transformat in tipete de bucurie si in “lantul victoriei” Stiu ca, indiferent de cat timp petreci pe terenul de fotbal, la final, ai un zambet larg si alergi sa-mi spui cat de tare a fost. Si, in acelasi timp, stiu ca joci fotbal pe ploaie, noroi, zapada sau praf cu acelasi entuziasm. Cu o minge buna pe gazon artificial sau cu una, vai de ea, in fata portii, cu baietii.

STIU!

 

Si eu te incurajez sa faci ceea ce iti place si iti confirm ca acesta este drumul spre a realiza ceea ce ti-ai propus. Si iti repet de fiecare data sa te bucuri de fiecare minut petrecut pe teren, la antrenament si in cantonament. Pentru ca nimic nu este mai important decat sa iti ocupti timpul facand ceea ce iti produce placere.

Iti confirm, in acelasi timp, ca, fara efort si fara sacrificiu, nu poti excela in nici un domeniu. Nicaieri!

Nu poti, peste noapte, sa te transformi intr-un sportiv desavarsit. Pentru ca niciodata nu te vei fi antrenat suficient.

Te sprijin si merg cu tine la fiecare meci si te incurajez, din spatele portii, sa te ridici dupa fiecare gol incasat. Pentru ca esecul e bun. Pentru ca esecul te invata cum sa te ridici si cum sa o iei de la capat mai bine, iar si iar.

Sufar langa tine pentru fiecare minge pierduta si topai in tribune, ca un descreierat, la fiecare plonjon reusit. Te incurajez sa mergi pe drumul care iti place chiar daca, la inceput, nu mi-a placut ca ai vrut sa stai in poarta.(deh, reminiscente din copilarie când, in poarta, il bagam pe cel mai slab) 🙂

 

Si, in acelasi timp, stiu ca nu pot sa te feresc de povestile frumoase de pe Facebook.

Povesti ale vedetelor de carton aparute peste noapte. “Vedete” care nu au facut nici 10% din munca depusa de un sportiv adevarat. Care, atunci când, la 10 ani, unii isi rupeau adidasii pe pistele de alergare, nu aveau nicio treaba cu sportul. Care, atunci când un sportiv se culca devreme pentru ca a doua zi avea concurs, ei mergeau la club si se distrau ca orice alt tanar de varsta lor. Fara sacrificii, fara mustrari de constiinta.

Vezi ca, sportivi amatori, reprezinta Romania fara a avea nici o baza in afara de o poveste frumoasa tesuta pe Facebook, asta in timp ce sportivii profesionisti sunt lasati pe margine. Pentru ca, poate astazi, povestea de pe retelele sociale si din presa, poate parea mai importanta decat munca de ani si ani. Stiu ca pare nedrept sa muncesti si sa te pregatesti ani de zile, in timp ce unii duc o viata plina de infractiuni, pentru ca apoi sa acapareze lumina reflectoarelor cu o poveste inimaginabila.

Stiu ca pare nedrept sa-ti construiesti tehnica in ore, zile si saptamani in sala, pe pista, pe teren, in timp ce unii isi fac “selfie” si construiesc doar povesti ambalate frumos, pentru ca apoi sa reprezinte Romania in diverse competitii.

Stiu ca pare frustrant ca, in timp ce unii se distreaza la concerte, “socializand” cu admiratoare prin camere de hotel, turnând gaz pe foc, altii  isi rup pantalonii in genunchi de la atatea sarituri si plonjoane si sprinturi. Si, dupa toate acestea, primii sa scrie carti, sa tina discursuri motivationale despre ridicatul de pe canapea si sa dea lectii despre sport si miscare.

 

Tot ce pot sa-ti spun este ca drumul ales de tine este cel corect, chiar daca acum nu pare. Iti spun ca nu conteaza destinatia ci drumul pana acolo.

 

Iti spun ca fiecare zi petrecuta la antrenament este mult mai valoroasa decat fiecare like cersit cu atata infrigurare. Iti spun ca zambetul unei victorii muncite nu poate fi detronat de un zambet, intr-un selfie, cu un ceas Polar, zambet venit doar din indicatia sponsorului si nu din suflet.

Iti spun ca, lacrima unei infrangeri, când iei in ultimul minut un gol, nu are aceeasi putere de a te ridica de jos, ca o grimasa, facuta pentru o fotografie care, postata pe Facebook va genera mii de like-uri si ii va face, inclusiv pe oamenii din fruntea tarii, sa felicite “performanta”

Pentru ca, dupa ce iei un gol, te ridici, la propriu de la pamant, cu mult mai multa incredere in tine decat dupa un gest teatral de a te ridica din genunchi, gest facut in fata unui fotograf, pe un drum plin de zapada.

Pentru ca nu e loc de teatru la tine. In “cursa” ta nu te poti opri, la un moment dat, pentru o sedinta foto.

Pentru ca tu nu stii sa trisezi. Tu nu stii sa pacalesti sportul si pentru ca tu ai fost crescut altfel. Ai fost crescut sa nu iei nimic din ceea ce nu iti apartine (atat la propriu cat si la figurat).

Pentru ca tu te antrenezi cu mingea la picior, pe teren, si nu pentru a te perfectiona cum sa furi sau sa jefuiesti. Tu lupti pentru a-ti imbunatatii tehnica si nu pentru a creste expunerea paginii tale de Facebook. O lasi sa creasca natural. Pentru ca nu ai timp sa-ti share-uiesti propriile postari in care sa te lauzi ca alergi marton sub 3 ore, performanta care, pentru tatal tau poate fi remarcabila dar care, pentru un sportiv profesionist poate fi hilara.

Iti spun ca toate experientele, acumulate pe acest drum, vor valora de un milion de ori mai mult decat un “program de coaching” menit sa te invete in 4 luni cum sa ajungi un sportiv. Luni da, nu ani, nu zeci de ani. Luni!

Pentru ca nu va fi nevoie sa scrie cineva pentru tine o carte lacrimogena pentru a fi bagat in seama. Pentru ca nu vei avea nevoie de un PR care sa-ti cosmetizeze neîmplinirile si esecurile.

Pentru ca nu vei avea nevoie sa iti motivezi înfrângerile sau DNF-urile. Nu va fi nevoie sa mestesugesti o poveste care sa spuna ca “dumnezeu nu a fost roman azi” sau ca “vremea nu a tinut cu mine” sau ca…

Pentru ca atunci când esti invins, primul lucru nu este sa faci un selfie, cu gura pana la urechi, pe facebook. Pentru ca daca te mandresti ca reprezinti Romania trebuie sa-ti asumi si rusinea faptului ca ai vrut o palarie prea mare care ti-a picat pe ochi la prima purtare.

 

Pentru ca ei pot ramane fara povesti si PR iar tu nu. Nimeni nu iti va putea lua “drumul” parcurs si constiinta curata.

Pentru ca tu traiesti in realitate, alaturi de oameni reali si nu ai ajuns un personaj in povestile tale. Ai prieteni, antrenori, sustinatori reali si nu imaginari, inventati doar pentru a da culoare povestii.

Iar daca vei reprezenta Romania, la un moment dat, te vei putea uita cu mandrie in ochii fiecaruia avand de partea ta încrederea ca “drumul” tau a fost cel corect.

Iar daca nu, vei ramane mereu cu  “drumul” Cu experiente pe care nu ti le va putea contesta sau confisca nimeni.

 

Textul de mai sus nu este un pamflet. Personajele sunt cat se poate de reale iar situatiile descrise nu sunt ipotetice.

Din pacate!

 

P.S. Stiti oare cati sportivi de performanta si-ar fi dorit sa reprezinte Romania in diverse competitii, dar nu o pot face din cauza “vedetelor”?

Stiti oare cati ultramaratonisti pot merge sute de km dar nu au zeci de mii de euro pentru a se inscrie la competitii exotice?

Stiti oare cati profesori de sport si antrenori ar putea sa “predea” alergarea dar nu au loc de coach, mentori si traineri motivationali?

Si, mai important, stiti oare cati copii talentati se pierd pe drum datorita faptului ca federatiile de specialitate, in loc sa-i sprijine, se ocupa doar de actiuni de PR total paguboase?!?
Da ma, bine, sunt eu hater!

Da ma, bine, sunt eu hater!

By | | Comments 3 comments

Vorbeste lumea ca cica eu sunt hater si distructiv. Dar hai sa aruncam o privire atenta la ce se intampla, astazi, in lumea asta mica a sportivilor  amatori.

In lumea concursurilor « prietenoase » facute cu bani de acasa si din pasiune.

Sa ne uitam putin, atent, pe grupurile de pe facebook, unde se promoveaza diverse actiuni si produse si cum a fost transformata o pasiune intr-o lupta pentru imagine si bani.

 

Semimaratonul Bucuresti si-a schimbat sponsorul principal.

De ce? Pai nu se stie. In acelasi timp sponsorul tehnic a disparut. Cum?  Uite-asa! Acelasi sponsor tehnic a disparut si de la Maratonul Bucuresti.

Daca pentru a anunta orice rahatel se facea cate o conferinta de presa…acu` liniste totala. Mai mult de atat, Oana Nastase, cea care era pionul principal in organizarea competitiilor ABRC, nu mai apare pe site la sectiune « Echipa ».

A plecat si ea? Asa se pare. A plecat Adidas o data cu ea?  Pai cam asa cred. Vor fi tricouri Rollys la competitiile ABRC ? Vom vedea 🙂

Exact cum spuneam. Liniste totala si mers pe burta. Stau si ma intreb unde sunt « ambasadorii » si « promotorii » acestor evenimente care, pentru orice stire inutila, umpleau facebook-ul. Unde sunt bloggerii de specialitate care, contra participarii gratuite la concurs si contra aparitiei link-ului pe site-ul oficial, ne bombardau cu copy/paste-ul din comunicatele ABRC?

Nimeni nu sufla o vorba.

 

Concursul de trail din Baneasa.

 

Avem Baneasa Race si Baneasa Forest Run. Cam acelasi traseu, cam in aceeasi perioada. S-au despartit. De ce? In afara de declaratia de aici nu am inteles mare lucru. Asa e in business!

 

Runfest.

 

Dupa cativa ani in care s-au dezvoltat frumos, usor usor se sting. Doar 4 competitii, jumatate  necompetitive. Au disparut colaborarile cu Gabriela Szabo, Bucharest Fox Trail si After 9 Cross. De ce?  Pai nu se stie. Dintr-o reorientare de strategie, probabil.

 

Alergare pe Facebook.

 

Hatereala la greu. Sportivii se balacaresc intre ei. Alergatorii sponsorizati spameaza permanent cu produsele respective.

« Tibi Useriu nu ar face fata la un concurs adevarat », « Marius Ionescu nu mai doboara recorduri » si alte sageti transmise din toate partile

Unii sunt mai antrenori decat altii si «sfaturile » curg garla.

 

Federatia Romana de Triatlon mareste « taxa de protectie »

 

Asa cataloghez eu aceasta taxa inutila care nu se justifica in niciun fel. Vrei sa participi la un concurs din calendarul Federatiei? Platesti suplimentar fata de taxa de concurs. De ce? Naiba stie, ca nimeni nu spune nimic. Nimeni nu vine cu niste argumente pertinente. Noroc ca au aparut organizatori (vezi Fara Asfalt) care au iesit din acest calendar. Calendar care este total inutil pentru noi, sportivii amatori.

Toate astea, in conditiile in care Federatia, in 2018, va avea un buget cu 20% mai mare decat anul trecut. Adica din banii mei si ai tai. Dar, nah, cheltuieli importante si, citez de pe site-ul oficial al federatiei:

 

« Cheltuielile majore in 2018 vor fi competitii internationale, incluzand Campionatul Mondial de Wintertriathlon 2018: 406.000 lei , pregatire loturi nationale: 26.950 lei, competitii nationale 46.000 lei, activitati pentru dezvoltarea disciplinei /ramurii sportive: selectie, pregatire, organizare /participare la competitii pentru copii, juniori mici si persoane cu nevoi speciale 48.000 lei, salarii angajati FRTRI 123.000 lei etc »

 

Da, da!!! Ati  vazut bine. Pentru copii alocam 48.000 lei, bani care vor fi impartiti intre dezvoltarea sportului pentru viitorele talente si persoane cu nevoi special dar,  pentru salarii,  alocam 123.000 lei. Mi se pare corect. Si apoi ne plangem ca nu avem rezultate si ca nu apare niciun sportiv care sa ne reprezinte la nivel inalt.

Da-i incolo de copii! Sa se pregateasca singuri in spatele blocului si la Eforie Nord cand merg cu familia in concediu.

La fel de corect mi se pare si faptul ca unul dintre vicepresedintii federatiei este si presedintele unui club privat. Adica isi da singur licentele. Dar nu, nu este un conflict de interese. Sunt doar eu hater si am capul plin de intrigi si scenarii.

 

Ca sa ne dam seama ca pasiunea a fost ingropata de bani si de interese trebuie doar sa studiem cazul Ocean Lava Romania 

A aparut fulgerator, a intrat imediat in calendarul federatiei (pare-se ca  presedintele Smartatletic stia pe cineva la federatie 🙂 ) si a disparut inainte de a ne obisnui macar cu sigla.

Nu de alta dar nu mai stiai unde participi. Trichallenge, Ocean Lava, chiar daca alergai pe acelasi asfalt de la Mamaia.

La momentul aparitiei m-am intrebat ce plus aduce licenta Ocean Lava, in conditiile in care este practic acelasi concurs cu alta sigla. Pentru noi, marea masa a sportivilor amatori.

 

“Am decis sa luam licenta Ocean Lava Planet din dorinta de a crea un eveniment international de succes pe distanta semi lunga (half ironman) care, pe de o parte, sa ne permita sa ne pastram identitatea si cultura locala, iar pe de alta parte sa imbinam cresterea nivelului competitional la categoria amatori, dar si sa promovam statiunea Mamaia ca destinatie turistica sportiva. De cativa ani, am reusit asta, statiunea noastra fiind deja bine ancorata pe harta evenimentelor sportive de anvergura international”, declara Vlad Stoica, Presedinte Clubul Sportiv Smart Atletic

 

Exact 🙂 Totul foarte clar!  Drept dovada in 2018 nu mai avem Ocean Lava adica nu mai vrem sa « crestem nivelul competitional la categoria amatori » 🙂

 

Dar nu, sunt eu hater si imi place scandalul. Ca doar din asta traiesc. Din like-urile si din reclamele de aici de pe smartcasual.ro. Din articole defaimatoare la adresa pisicutelor nevinovate care aduc bani de acasa si care fac din pasiune toate cele de mai sus.

 

Really?!?

In acelasi timp, pe la mijlocul lunii februarie aparuse stirea ca TriChallenge Izvorani se va tine in 14 aprilie. Probe noi, duatlon…o nebunie de concurs!

Ulterior, brusc, o cumunicare seaca, ne anunta ca:

“Dragi prieteni, din motive independente de noi, nu vom organiza in acest an TriChallenge Izvorani. Ne regrupam, cu forte proaspete, anul viitor. Va multumim pentru interes si pentru ca ne sunteti alaturi!”

 

Organizarea campionatului european de alergare 24 ore are déjà contestatari care reclama conflicte de interese. Dar, ma dor degetele sa dezvolt si subiectul asta, pentru ca as putea sa scriu pana maine si sa pun pe hartie un million de exemple concrete.

 

Cele de mai sus sunt doar cateva exemple, din Bucuresti. In tara sunt nenumarate concursuri, organizate mai bine sau mai putin bine.

Cu respect pentru participanti sau nu. Sa fim sanatosi si sa ne bucuram de lumea asta a noastra, oricat de meschina poate parea cateodata.

Noi suntem responsabili sa avem grija de comunitatea noastra. Spunand lucrurilor pe nume si indreptand ceea ce este stramb.

 

 

 

In rest toate bune. Am facut cateva investitii care sa ma ajute sa expun mai bine propriile pareri referitoare la concursurile la care particip.

Fara sponsorizari, fara alocari de fonduri si fara niciun interes. Asa ca o sa va rog sa fiti ingaduitori si sa iertati stangaciile tehnice.

Cu siguranta, in timp ma voi perfectiona. Accept feedback-ul si promit ca il voi lua constructiv fara nicio urma de agresivitate. 🙂

 

 

 

 
La final de an

La final de an

By | | Comments 0 Comment

Alergam astazi cu un prieten si, in gluma, mi-a spus ca poate in 2018 transform smartcasual.ro intr-un blog cu informatii pozitive. Si asta mi-a dat de gandit.

 

Poate ca ar fi bine ca, in 2018, sa schimb la 180 grade directia blog-ului, sa il populez cu bannere de pe la concursuri, sa dau comunicate de presa, sa fac “race review”, sa devin “partener media” si uite asa poate ma aleg cu participari gratuite si cu bidonase de apa de la diversi sponsori.

Voi primi si eu diplome de la diverse companii si, eventual, un pachetel frumos pentru sprijinul pe care l-am acordat in timpul anului.

Unde mai pui ca, daca ma apuc si de review pentru diverse produse, poate mai scapa si pe la mine cate un ceas, o maslina, o gutuie, o scobitoare straina.

Apoi diverse magazine si brand-uri vor pune cate un banner, eu le cer 50-100 euro si toata lumea e fericita. Spamez toate grupurile de alergare de pe facebook, platesc reclama pentru a ajunge in cat mai multe news feed-uri si apoi ma mandresc cu accesari. Accesari pe care le folosesc atunci cand negociez cat costa un banner la mine pe site.

Voi participa si eu la diverse lansari, conferinte de presa, purtand mandru, un ecuson pe piept. Voi pune umarul la actiunea de PR a diverselor concursuri si voi fi multumit ca am contribuit si eu la dezvoltarea alergarii in Romania. Ma mai recunoaste lumea pe la concursuri, ma mai saluta altii pe traseu si, in felul asta, imi va creste ego-ul direct proportional cu numarul de like-uri de pe facebook. Poate, cu putin noroc, peste cativa ani ma cheama si pe mine cineva, la un eveniment, intr-un panel de vorbitori sa-mi dau si eu cu parerea despre influenta social media in sport.

Si voi rupe facebook si instagram cu 14 randuri de hastaguri cand postez o poza in timp ce ma uit la o pista de alergare, ganditor si profund.

Suna bine, nu? Sounds like a plan, a good plan 🙂

 

Dar nu si nu. Eu Batman, Batman!

Ma incapatanez sa raman in zona mea. Scopul declarat al acestui blog, in 2018, va fi unul clar. Am ajuns la o varsta la care imi permit sa nu fac compromisuri (adica 30 de ani pentru cine nu ma cunoaste)  😉

Vreau ca smartcasual.ro sa ajunga o platforma unde, in momentul in care vrei sa participi la un concurs, si vrei sa afli, pe bune, cum e traseul, cum e organizarea, ce primesti si ce trebuie sa dai, sa gasesti toate aceste informatii. 

Voi incerca sa fiu mai ponderat cu micile rautati, dar nu promit 🙂

Poate voi mai condimenta, pe ici pe colo, in partile esentiale cu cate un comentariu ironic. 🙂

Cam asta imi doresc eu de la smartcasual.ro, blogul pe care il voi pastra doar pentru a-mi alimenta pasiunea pentru miscare. Voi incerca sa ilustrez articolele mele cu imagini astfel incat sa transmit un mesaj cat mai clar si corect.

Asa ca, in 2018, tot ca inainte ca inainte era mai bine 🙂

 

Si daca tot suntem in plina perioada de vacanta si sarbatori, va doresc ca Sf Alergarie sa va aduca un 2018 mai bun ca 2017 dar mai prost ca 2019 🙂

 

Sa aveti spor!

 

 

 
Alergatori vs. biciclisti

Alergatori vs. biciclisti

By | | Comments 19 comments

Eu credeam ca sunt prieteni. Mai ales ca exista un sport, foarte la moda, care are pana si o Federatie (oare), care le aduce sub acelasi acoperis. Triatlonul.

N-am mai alergat de mult prin IOR iar aseara am avut un soc. Stiam ca datorita caldurii, la ora 21.00, parcul va fi intesat de oameni dar mi-am asumat acest lucru avand in vedere kilogramele de “all inclusive” puse in ultima saptamana  🙂

Bai baiatule, dar atata ura intre biciclistii de parc si alergatori n-am vazut. Bicilistii zburau cu o viteza mult prea mare pe pista din parc si daca aveai indrazneala sa pui un picior pe pista urlau mai tare decat Floricica dansatoare in fata la Cotroceni. Unde mai pui ca unii bagau la pedale ca descreieratii, doar ca in sens invers. 🙂

In acelasi timp, nici ai mei alergatori nu se lasau mai prejos. Era suficient ca unul sa depaseasca spatiul dintre cele doua linii si se protapeau in fata lor, ca niste cocosi gata de lupta, cu pieptul inainte: pai ce ba, Contador, n-ai pista?

Si in tot razboiul asta isi faceau cu greu loc mamici cu carucioare, pustoaice cu vata de zahar sau plimbatori de catei cu lese de 5 m.

Bun si acum sa revenim la scandal. Pai ce? E ca in liceu cand eram eu tanar (pe vremea lui Decebal) 🙂  cand existau scantei de fiecare data cand raperii cu blugi Piramide, bufanti, se intalneau cu rockerii cu geci scrise cu pixul?

Mi se pare firesc ca tu, ca alergator, sa faci un pas in stanga sau in dreapta, ca e mai usor. In acelasi timp, toti biciclistii astia de parc, care se cred in Turul Frantei, sa o lase mai moale.

Cum am alergat eu ca bezmeticul, doua ore, pentru a-mi ocupa timpul, am incercat sa observ diverse tipare. Si ce am vazut?

Marlania biciclistilor este invers proportionala cu valoarea bicicletei. Cu cat toacla era mai nenorocita cu atat pedalau mai indarjiti si tipau ca nebunii sa faci loc. Asa si la alergatori. Cu cat tricoul Adidas era de la o editie mai noua a Petrom sau Raiffeisen Marathon, cu atat erau mai deranjati de incalcarea teritoriului de catre bestiile cu doua roti.

Acu, nah! Daca ne uitam la modele cred ca ciclismul e mai violent decat alergarea. Ce s-a intamplat intre Sagan si Cavendish nu o sa vezi niciodata intre doi alergatori de maraton.

 

Asa ca fratii mei albi! Chill ca viata e scurta si sunt probleme mai mari in lume decat PB-ul vostru sau Cubele colorat ca bradul de craciun.

Daca tu, ca alergator vrei sa darami recorduri, du-te pe pista si alerga ca nebunul iar bai sagan wanna be, pista din parc nu e facuta sa pedalezi ca descreieratul. Ia-o spre mare pe drumul vechi si pedaleaza acolo pana vomiti. Lasati parcul pentru relaxare. Nu sunteti doar voi acolo. Viata nu se invarte in jurul alergarii sau biciclitului. Nu sunteti voi buricul pamantului pentru ca faceti sport si participati la Petrom sau la Prima Evadare.

Eu experimentez si cealalta parte. Cand ies cu copiii in parc de multe ori am asa o tentatie sa-i fut un picior la spite unui bezmetic de asta care pedaleaza ca nebunu` sa cada direct in lac. La fel ca si atunci cand am citit pareri ale “specialistilor” deveniti guru ai alergarii peste noapte, ca ar fi utila o sonerie cand alergi, sa-ti fac lumea loc prin parc. Bleah!!!

Chiar daca imi face o deosebita placere sa vad cat mai multa lume facand sport, sper sa treaca moda asta si sa se rarefieze lumea asta a sportului amator. Sa ramana placerea alergarii si a biciclitului fara indarjirea artificiala creata de modelele aparute peste noapte pe FB care isi posteaza poze care mai de care mai “artistice” si de zecile de “antrenori” care iti promit ca te duc de la KFC la terminarea unui maraton.

Acu`sper sa nu ma calce vreun mic Contador data viitoare cand alerg in IOR sau sa ma bata vreun purtator de ciorapi de compresie.

 

Aaa si ca tot a venit vorba: daca abia te-ai apucat de alergat si biciclit si ai cu 30 kg mai mult de cat e normal, ai, te rog, simtul penibilului la tine!

Nu te imbraca in colanti sau tricouri mulate de echipa. Sigla Sky nu da bine pe burta. Da jos papucii cu prindere SPD ca se vede ca mai rau te incurca cand treci pe langa Insula Ratelor, iar jambierele de compresie o sa te straga de o sa-ti iasa ochii din cap pe aia 2,4 km alergati 🙂

 

Hai sa fim sanatosi!

 

sursa foto: www.iberobike.com
Iubesc sportul cand apare adrenalina!

Iubesc sportul cand apare adrenalina!

By | | Comments 0 Comment

Asemanarea cu persoane reale este pur intamplatoare iar titlul este doar e enumerare de cuvinte fara niciun sens 🙂 .

In ultimul timp, pe grupul Alergare, unde sunt peste 8000 de iubitori ai acestui sport, apar din ce in ce mai des articole, care au drept scop narcisismul si eventual cresterea traficului pe site-urile respective.

Aflam ca pentru a fi sanatosi trebuie sa mancam sanatos si pentru a fi in forma trebuie sa facem miscare.
Aflam ca s-a tinut o conferinta de presa care sa anunte datele unor evenimente, la care inscrierile s-au deschis in urma cu mai mult de o luna iar ziua startului era hotarata si comunicata inca de anul trecut.
Aflam povesti de succes si vedem tone de selfie-uri insotite de pozele ceasurilor care hranesc ego-uri cat casa.
Aflam ca apa e uda si ca noaptea e intuneric.

Nu vreau sa vorbesc in numele tuturor, dar, cel putin eu, astept altceva de la “bloggerii de specialitate”.
Nu caut modele (ne ajunge unul care ne povesteste cum s-a ridicat de pe canapea) asa ca n-am nevoie sa va admir ceasurile si pozele, in oglinda, de la sala.
As aprecia informatii utile, povestiri (reale) despre concursuri si competitii, noutati in domeniu, idei de antrenamente etc.

Insa, in primul rand, simt lipsa obiectivitatii. Simt multa ipocrizie si ma simt manipulat.
Scriem articole doar de dragul de a scrie, in care vorbim vorbe si le postam pe grupuri cu audienta, pentru trafic. Aratam grafice de trafic pentru comenzi de bannere si articole “partinitoare”.

Pe termen lung nu e sanatos. Dupa ce va trece euforia asta cu alergarea ce facem? Dupa ce se vor cerne concursurile, si vor ramane doar cele cu adevarat serioase, vom vedea cat de artificiale sunt aceste bloguri.

Pentru ca vedeti voi?

Nu e de porc (sau de goji ca asa mananca sportivii) sa te invite la masa o doamna si, dupa, sa scrii nasol de concursul ei?
Nu esti fara obraz ca dupa o conferinta de presa “intre prieteni” si dupa ce primesti participare gratuita, plus cateva invitatii pentru a le folosi la concursuri care sa-ti creasca traficul, sa faci un review in care sa vezi si partile mai putin bune?
Nu e lipsa de respect pentru un sponsor al concursului, care are banner pe site-ul tau, sa spui ca traseul acestuia a fost praf?
Si uite asa, cei care citesc, isi seteaza anumite asteptari de la niste concursuri si sunt total dezamagiti cand participa.

Cate articole ati vazut in care cineva sa zica ca, de doi ani, traseul de la Maratonul International Brasov e groaznic?
Unde ati citit ca la Izvorani a fost bataie de joc traseul de bicla?
Cine a scris ca in IOR, la MRNR, s-au dat geluri expirate?

Doar articole “publicitare” cu poze frumoase si povestiri de cat de minunat a fost.
Si stiti care e faza tare? Ce de multe ori autorii nici nu participa.

 

Isi fac articolele cu copy/paste din comunicatele de presa si gata.

 

Pentru un banner de la sponsori si niste banuti inchideti ochii si va prefaceti ca totul e bine. Va orbeste propria imagine de antreprenori “wanna be” si de asa zisi formatori de opinie.
Faptul ca apari la tv si prin presa nu inseamna ca ai ales drumul corect catre succes.
Si Floricica Dansatoarea apare la tv.

Toata lumea e fericita, va pupati pe la conferinte de presa inutile si uitati ca existati doar datorita cititorilor. Ei va aduc traficul mult dorit.
Faceti “gale” in care va premiati intre voi si nu suflati o vorba despre faptul ca FRA este inexistenta si invizibila.

Insa, la un moment dat, se vor satura sa citeasca articole artificiale si fara niciun subiect concret.
V-ati creat o lume a voastra in care alergatorul amator nu exista.
Daca nu ai antrenor si nu faci sub 4 pe mie, esti nimeni.
Daca nu iesi in fiecare zi la antrenamente nu existi.
Daca nu te-ai alaturat unei “trupe”, “gasti”, “grup” esti un proscris si nu ai ce comenta.

Iar daca cineva “indrazneste” sa va contrazica adoptati o atitudine refractara.
Asa ca , hai sa lasam ipocrizia si sa scriem doar cand avem ceva important de spus, da?

…si nu considerati cele de mai sus un atac ci un feedback, chiar daca in industria asta, feedback-ul nu prea se regaseste in vocabularul de specialitate.

 

 
2017

2017

By | | Comments 0 Comment

“Sa fim mai buni”, “sa ne bucuram de sarbatori”, “lumina sa ne inunde sufletele” si alte astfel de urari m-au facut sa nu mai scriu nimic in luna ce tocmai a trecut, decembrie.

Cum smartcasual.ro nu este despre cat de minunate sunt evenimentele la care particip si cat de profesionisti, atenti la detalii si receptivi la feedback sunt organizatorii, nu prea am avut un subiect care sa-mi “inunde sufletul de bucurie” 🙂

Nu am scris nici macar de experienta de “bandit runner” de la Maratonul Reintregirii Neamului din IOR.

Bine, impropriu spus “bandit runner” deoarece banditi erau toti ceilalti alergatori din parc, si erau destui.

Destui cei care nu au inteles de ce trebuie sa plateasca aproximativ 100 lei sa alerge in jurul lacului, asa cum o fac in fiecare saptamana poate, avand insa o arcada gonflabila si un numar agatat de tricou. Sa mai zic ca s-au incurcat tricourile si masurile? Sau despre gelurile din pachet care erau aproape expirate (gen “best before 12.2016)?

Stiuuuu, o sa vina specialistii in merceologie sa ma convinga ca “before 12.2016” inseamna de fapt toata luna decembrie. Ma rog. Nu mai conteaza. Sa fim mai buni si sa avem sufletele inundate de bucurie 🙂

De asemenea am luat asa, o mica pauza, si in urma unei discutii cu un om deosebit, organizator al unor competitii cunoscute in Bucuresti, si nu numai, care, destul de direct, mi-a spus ca, dupa cate probleme sunt in organizarea unui eveniment, mai vin si eu dupa, cu evidentierea punctelor slabe… Sunt de acord doar partial dar, nah, sa fim mai buni si cu lumina in suflet. 🙂

Macar in decembrie. Mai ales ca imi este simpatic, imi place de el si stiu ca se implica 🙂

Dar, ca doar nu stingeam lumina aici pe smartcasual.ro, decembrie s-a terminat si incepe un an plin de concursuri. Zilele acestea imi fac un calendar de competitii la care voi alerga si despre care voi scrie cu siguranta. Fara lumina in suflet si fara bunatate artificiala 🙂

Acum serios. Sper ca fiecare critica adusa de mine sa fie preluata la modul constructiv si fiecare feedback sa fie luat ca atare si nu personal.

Si sper ca in 2017 sa avem parte de mai multe interventii si discutii libere, dupa un concurs, din partea organizatorilor.

Prea l-au lasat pe Gabi Solomon singur 🙂 El e singurul care se lupta cu toti nemultumitii. El raspunde, e acid si cateodata mai rautacios decat noi, contestatarii, dar, in acelasi timp, daca nu mai apare alta voce din partea organizatorilor, incepe sa-mi devina simpatic 🙂

Si nu mai pot fi obiectiv 🙂 🙂 🙂

 

Hai sa fim sanatosi si sa ne vedem pe la concursuri!

 

 

 

sursa foto: www.advancehappynewyear2017.com

Blogroll

%d bloggers like this: