smartcasual.ro Web analytics

Tag: triatlon

Vrem doar putin respect!

Vrem doar putin respect!

Acest articol se doreste a fi un indemn, adresat tuturor organizatorilor, si mai ales celor care organizeaza si curse pentru copii.

Suntem direct responsabili de educatia lor sportiva. Si cand spun « suntem » ma refer aici la parinti, antrenori si organizatori.

Vedem peste tot indemnuri ale organizatorilor la fair play si la respect.

Vedem de multe ori comportamente total nesportive ale unor concurenti.

De unde apar?

Dintr-o educatie sportiva inadecvata transmisa de antrenori. Dintr-un spirit competitiv cultivat incorect de parinti in copilarie. Si, nu in ultimul rand, dintr-o lipsa de respect si de interes din partea organizatorilor.

Chiar daca toate cele trei cauze sunt la fel de importante, dupa cum ma stiti, astazi vreau sa ne aplecam asupra celei de-a treia.

Nu poti pretinde respect daca tu nu il oferi. Nu poti pretinde unui concurent sa fie fair play daca tu, ca organizator, nu esti fair play.

Asa functioneaza lucrurile.

Si pentru a ilustra aceasta lipsa de fair play ma voi referi la Trikids 2018, competitie parte din evenimentul Trichallenge.

Istoric, la fiecare editie sunt probleme mari de organizare. De fapt nu pot fi numite probleme ci mai degraba o lipsa de interes. E suficient sa tastati TRIKIDS in campul de search si veti gasi articole scrise de mine pe acest subiect

Cu siguranta evenimentul in sine este unul extraordinar si motivele pentru care este un eveniment bun le puteti afla din toate articolele postate pe blogurile de specialitate.

Revenind la lipsa de fair play si la mesajul gresit pe care il transmitem copiilor.

Copii care maine vor fi concurentii probelor « regina » de la astfel de evenimente. Copii care, educati gresit, vor arata o crasa lipsa de fair play in viitor. O lipsa de fair play pe care organizatorii ne-o vor arunca in fata.

 

Trikids este un eveniment asteptat de majoritatea copiilor care practica un sport. Marea majoritate a participantilor este formata din copii familiarizati cu sportul si sunt destul de putini cei care vin la Aquatlon si Duatlon « pentru a face putina miscare »

In concluzie, copii care au un spirit competitiv.

Rog deontologii care spun ca nu este ok sa existe spirit competitiv la 9-10 ani sa ma scuteasca. Cultivat corect, este bun. In plus, competitie necompetitiva nu exista! Nici macar din punct de vedere gramatical.

 

Buun! Cu doua saptamani inainte de concurs apare informatia ca la categoria 9-10 ani nu exista clasament si nu va fi o cursa competitiva. Adica necronometrata. Se pare ca era o mica fraza care facea trimitere la un regulament international. Cu siguranta era greu de identificat informatia dar asta este o problema de comunicare care nu are nicio relevanta.

Ok. Respectam regulile pentru ca asa este fair play. Si chiar daca copilul vrea sa concureze cronomentrat (am platit si o taxa de concurs) il convingem ca « important este sa faca miscare » si ca trebuie sa fim disciplinati si sa respectam regulamente, chiar daca nu ne convine.

 

Cu o saptamana inainte apare informatia ca, la aceeasi categorie, chiar daca este necompetitiva cursa, nu ai voie cu biciclete de sosea sau cu roti mai mari de 26. Buun! Recapitulam. E o cursa necompetitiva, pentru fun, pe principiul « important este sa facem miscare » dar…restrictii referitoare la bicicleta.

Sesizez organizatorii, comentez acid, in stilul carateristic pe facebook, mi se da o replica ferma, ironica si o lectie de moralitate, aruncandu-mi in fata regulamentul federatiei vietii.

Chiar daca nu sunt confortabil cu asta, accept lectia de moralitate. Asa e corect!

Asta e regulamentul si, daca de mici ii invatam cu exceptii, viitorii sportivi vor cauta de fiecare data portite sa-l evite.

Personal, ma incurca maxim pentru ca tocmai ce am vandut bicla de 26 si i-am luat o cursiera pustiului. Imi ramane doar bicla mica de 24 el fiind o prajina de baiat. Mai mult, e greu cu logistica de transport. Demontez bicicleta, plin de vaselina, il conving ca trebuie sa mearga cu genunchii la piept pentru ca deh, asa e regulamentul si trebuie sa respectam.

Nu conteaza ca in fiecare an a castigat proba. Nu conteaza ca va avea un dezavantaj mergand pe o bicicleta mult prea mica. Astea sunt conditiile.

Nu putem cere respect daca noi nu il aratam.

 

Long story short. Ce gasim la concurs?

 

Cursiere la categoria 8-9 ani,  roti mai mari de 26 la aceeasi categorie, « scurtari » de traseu, lipsa punct de alimentare in conditiile in care se alearga km intregi.

 

Si toate cele de mai sus, tolerate de catre organizatori. Aceeasi organizatori care mi-au « dat cu regulamentul in cap »

Singura explicatie fiind o ridicare penibila din umeri si lamentari de tipul: erau bulgari aia cu biciclete de sosea si nu inteleg regulamentul, nu avem unde sa punem punctul de alimentare si…oricum e o cursa de copii, ce va agitati atat.

Iar privirea senina a lui Lucian, cel care insotea plutonul de mici sportivi la proba de bicicleta, care imi spunea ca el nu vede cursiere, exact in momentul in care, en fanfare, treceau pe langa el astfel de biciclete…m-a convins de respectul avut de organizatori fata de viitorii sportivi si fata de noi, fata de parinti.

Sunt poze, imagini, filmari si pareri, pe facebook si nu numai, care ilustreaza exact ceea ce am relatat. Nu e cazul sa aratam cu degetul catre copii. Ei nu au nicio vina.

Ma agit pentru ca, pe termen lung, indolenta si superficialitatea in organizarea curselor de copii contribuie din plin la modelarea gresita a caracterului unui sportiv. Alaturi de o competitivitate agresiva transmisa de unii parinti si alaturi de dorinta oarba de rezultate, cu orice prêt, a antrenorilor (pentru a justifica taxa de antrenament) aceste derapaje ale organizatorilor afecteaza spiritul de fair play al viitorilor sportivi si reprezentanti ai Romaniei.

Sa nu ne miram cand ne trezim cu « performante » indoielnice ale reprezentantilor loturilor nationale. Daca au ajuns acolo prin « portite » in regulament, asta este rezultatul.

Sa nu ne miram de scandalurile intre sportivi, antrenori, federatii. Acuze, cancan-uri etc. De ce?

Pentru ca asa am fost educati de mici. Sa nu avem respect fata de regulamente, colegi, adversari etc.

Asa ca dragi organizatori, in general, si draga Smartatletic in special. Evenimentele destinate copiilor au un mare rol in educatia viitorilor sportivi. Nu o dati in bara!  Fiti receptivi la feedback, nu refractari! Asumati-va rolul de formatori si de specialisti.

Nu ridicati din umeri! RESPECTATI CONCURENTII INDIFERENT DE VARSTA LOR!!!

 

P.S. De cursele adultilor, ce sa zic? Ca imi e jena de sistemul de cronometrare al celui mai mare triatlon din sud estul Europei? Ca imi este jena de faptul ca responsabilii sistemului de cronometraj negociau timpii cu participantii si intrebau cat le arata ceasul? Ca imi e jena ca la acest nivel nu exista un covor de citire a cipurilor in capetele curselor de alergare? Ca imi e jena ca evidenta se tinea cu pixul pe caiet? Ca imi e jena ca schimbul la stafete s-a facut intr-un spatiu cat o baie de apartament confort 2? Ca imi e jena ca niciun voluntar nu avea habar de ce se intampla acolo? Ca imi e jena ca in clasament am ocupat vreo 4 pozitii pana acum? Ca imi e jena ca inaintea mea in clasament apare o stafeta care a facut 1 ora la inot?

De aia nu zic nimic! Ca imi e jena.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ai gresit buzunaru` federatia mea!

Ai gresit buzunaru` federatia mea!

Am reusit, in sfarsit!

Munca sustinuta, presarata cu sacrificii, noptile nedormite, miile de km alergati si… 10 lei  🙂 intr-un final mi-au adus satisfactii nebanuite.

Astazi am devenit SPORTIV LICENTIAT. De fapt nu astazi ci incepand de sambata, de la ora 00:00.

Dar, la fel ca in basmul cu Cenusareasa, vraja se va stinge la miezul noptii si ma voi intoarce din visul frumos la viata mea stearsa, de zi de zi.

Si, pentru ca am fost crescut si educat sa nu iau ce nu-mi apartine, draga Federatie Romana de Triatlon, recunosc ca nu sunt sportiv si nu merit onoarea conferita de aceasta chitanta.

Recunosc ca, desi m-ai vazut alergand cu un tricou pe care scria Smartcasual Running Team, nu fac parte din niciun club cum ar trebui sa faca orice sportiv. E un club fictiv, o jucarie de copii batrani, daca vrei. O jucarie izvorata din dorinta de a-mi cumpara haine S si costume “slim fit” pentru ca, spre deosebire de un sportiv, “uniforma” mea de lucru nu este compusa din colanti de compresie sau tricouri respirante ci din costume si camasi albe inchise pana sus. Iar tricoul ala e “personalizat” cu 18 lei la Decathon.

Recunosc ca pentru mine, inainte de un concurs, carbo loading inseamna doua Efes, la draft ca e mai gustoasa. Recunosc ca am potential si sunt talentat in zona asta. Pot sa recunosc Efes-ul cu ochii inchisi si cateodata fara sa-l gust. Planul meu de nutritie trece prin bucataria de la Vivo si incepe cu burger Goodfather si cartofi Cheesy 🙂

Recunosc ca “planul” de antrenament variaza in functie de ce chef am sa ies sau nu in IOR sau Tineretului. Recunosc ca singura mea legatura cu sportul intr-un mod organizat a fost in clasa a patra cand, inainte de a ma opera de apendicita, am facut 2 saptamani handbal. N-am niciun antrenor, nici macar MyAsics. Nu ma sponsorizeaza nimeni, ca pe orice sportiv serios. Asa ca hashtag-urile mele de pe facebook si instagram sunt fix irelevante.

 

Am facut intro-ul de mai sus pentru a face legatura cu subiectul pe care il voi relua astazi. S-a tot discutat pe marginea lui insa nimeni, din cadrul federatiei, nu a reusit sa argumenteze de ce este nevoie sa platim aceasta taxa de licentiere de o zi. Si aici ma refer la amatori. La cei care sunt majoritari intr-un astfel de concurs de triatlon/duatlon. Nu stiu daca sunteti la curent dar, FRTRI percepe fiecarui participant la concursurile, aflate sub umbrela ei, o taxa de licentiere de o zi. Explicatia doamnei, care te alearga cu chitantierul in mana cand iti ridici pachetul de start, este ca “asa e regulamentul federatiei“. Sau, mai frumos “duceti-va afara sa concurati sa vedeti ca si acolo e asa“. Sunt convins ca nu acesta e punctul de vedere oficial al federatiei. “Ca asa e si afara

Iar formularea de “sportiv amator licentiat” este total anapoda. Exista o contradictie intre amator si licentiat. Nu pot fi puse impreuna. Este o incompatibilitate intre cei doi termeni. E ca si cum un presedinte de club ar fi in conducerea federatiei, conducere care acorda licente cluburilor. Pai ar fi ok? 🙂

Ma enerveaza la culme taxa asta si nu inteleg de ce noi, amatorii, bautorii de Efes (poate asa intelege FRTRI ca nu sunt profesionist), trebuie sa ne licentiem. Pai daca m-ai licentiat, nu trebuie sa fac parte si dintr-un club? Sunt asa…sportivul strazii? 🙂

FRTRI-ul asta e un fel de Fane Spoitoru` al vremurilor noastre. Pentru ca, daca imi iei o taxa care nu se numeste  “de participare” dar care imi conditioneaza prezenta la concurs, taxa se numeste “de protectie

Pentru ca si organizatorii platesc o taxa pentru fiecare concurs. Ar fi excelent sa iasa un organizator si sa spuna:

Dom`le,  platesc aceasta taxa si vreau sa fac parte din calendarul Federatiei pentru ca:

  • imi pun la dispozitie arbitrii
  • ma ajuta sa atrag sponsori
  • o platesc pentru ca ma ameninta….. 🙂
  • platesc pentru ca asa e si afara si noua ne place sa copiem

Ceva! Nimeni nu spune nimic, organizatorii tac malc si federatia incaseaza.

La fel, cineva din Federatie, sa explice ce e cu taxa asta. Care e logica? Daca este vorba despre a sprijini programele federatiei sa o spuna. Si o numim donatie nu licentiere.

Am mai primit o explicatie cum ca, daca esti licentiat si participi la concursurile aflate in calendarul FRTRI, castigi puncte si apari in nu stiu ce clasament. WTF!!! Ce clasament si unde e? Si ce ma intereseaza pe mine, ca amator, aceste puncte?!?

 

Asa ca, draga FRTRI, ne poti lumina cu un raspuns?

Pentru ca desi nu incurajez cersetoria, o prefer hotiei. Prefer sa dau eu 10 lei decat sa-mi bage cineva mana in buzunar dupa ei. Intelegi?

 

 

%d bloggers like this: