smartcasual.ro Web analytics

Tag: ultramaraton

Da ma, bine, sunt eu hater!

Da ma, bine, sunt eu hater!

Vorbeste lumea ca cica eu sunt hater si distructiv. Dar hai sa aruncam o privire atenta la ce se intampla, astazi, in lumea asta mica a sportivilor  amatori.

In lumea concursurilor « prietenoase » facute cu bani de acasa si din pasiune.

Sa ne uitam putin, atent, pe grupurile de pe facebook, unde se promoveaza diverse actiuni si produse si cum a fost transformata o pasiune intr-o lupta pentru imagine si bani.

 

Semimaratonul Bucuresti si-a schimbat sponsorul principal.

De ce? Pai nu se stie. In acelasi timp sponsorul tehnic a disparut. Cum?  Uite-asa! Acelasi sponsor tehnic a disparut si de la Maratonul Bucuresti.

Daca pentru a anunta orice rahatel se facea cate o conferinta de presa…acu` liniste totala. Mai mult de atat, Oana Nastase, cea care era pionul principal in organizarea competitiilor ABRC, nu mai apare pe site la sectiune « Echipa ».

A plecat si ea? Asa se pare. A plecat Adidas o data cu ea?  Pai cam asa cred. Vor fi tricouri Rollys la competitiile ABRC ? Vom vedea 🙂

Exact cum spuneam. Liniste totala si mers pe burta. Stau si ma intreb unde sunt « ambasadorii » si « promotorii » acestor evenimente care, pentru orice stire inutila, umpleau facebook-ul. Unde sunt bloggerii de specialitate care, contra participarii gratuite la concurs si contra aparitiei link-ului pe site-ul oficial, ne bombardau cu copy/paste-ul din comunicatele ABRC?

Nimeni nu sufla o vorba.

 

Concursul de trail din Baneasa.

 

Avem Baneasa Race si Baneasa Forest Run. Cam acelasi traseu, cam in aceeasi perioada. S-au despartit. De ce? In afara de declaratia de aici nu am inteles mare lucru. Asa e in business!

 

Runfest.

 

Dupa cativa ani in care s-au dezvoltat frumos, usor usor se sting. Doar 4 competitii, jumatate  necompetitive. Au disparut colaborarile cu Gabriela Szabo, Bucharest Fox Trail si After 9 Cross. De ce?  Pai nu se stie. Dintr-o reorientare de strategie, probabil.

 

Alergare pe Facebook.

 

Hatereala la greu. Sportivii se balacaresc intre ei. Alergatorii sponsorizati spameaza permanent cu produsele respective.

« Tibi Useriu nu ar face fata la un concurs adevarat », « Marius Ionescu nu mai doboara recorduri » si alte sageti transmise din toate partile

Unii sunt mai antrenori decat altii si «sfaturile » curg garla.

 

Federatia Romana de Triatlon mareste « taxa de protectie »

 

Asa cataloghez eu aceasta taxa inutila care nu se justifica in niciun fel. Vrei sa participi la un concurs din calendarul Federatiei? Platesti suplimentar fata de taxa de concurs. De ce? Naiba stie, ca nimeni nu spune nimic. Nimeni nu vine cu niste argumente pertinente. Noroc ca au aparut organizatori (vezi Fara Asfalt) care au iesit din acest calendar. Calendar care este total inutil pentru noi, sportivii amatori.

Toate astea, in conditiile in care Federatia, in 2018, va avea un buget cu 20% mai mare decat anul trecut. Adica din banii mei si ai tai. Dar, nah, cheltuieli importante si, citez de pe site-ul oficial al federatiei:

 

« Cheltuielile majore in 2018 vor fi competitii internationale, incluzand Campionatul Mondial de Wintertriathlon 2018: 406.000 lei , pregatire loturi nationale: 26.950 lei, competitii nationale 46.000 lei, activitati pentru dezvoltarea disciplinei /ramurii sportive: selectie, pregatire, organizare /participare la competitii pentru copii, juniori mici si persoane cu nevoi speciale 48.000 lei, salarii angajati FRTRI 123.000 lei etc »

 

Da, da!!! Ati  vazut bine. Pentru copii alocam 48.000 lei, bani care vor fi impartiti intre dezvoltarea sportului pentru viitorele talente si persoane cu nevoi special dar,  pentru salarii,  alocam 123.000 lei. Mi se pare corect. Si apoi ne plangem ca nu avem rezultate si ca nu apare niciun sportiv care sa ne reprezinte la nivel inalt.

Da-i incolo de copii! Sa se pregateasca singuri in spatele blocului si la Eforie Nord cand merg cu familia in concediu.

La fel de corect mi se pare si faptul ca unul dintre vicepresedintii federatiei este si presedintele unui club privat. Adica isi da singur licentele. Dar nu, nu este un conflict de interese. Sunt doar eu hater si am capul plin de intrigi si scenarii.

 

Ca sa ne dam seama ca pasiunea a fost ingropata de bani si de interese trebuie doar sa studiem cazul Ocean Lava Romania 

A aparut fulgerator, a intrat imediat in calendarul federatiei (pare-se ca  presedintele Smartatletic stia pe cineva la federatie 🙂 ) si a disparut inainte de a ne obisnui macar cu sigla.

Nu de alta dar nu mai stiai unde participi. Trichallenge, Ocean Lava, chiar daca alergai pe acelasi asfalt de la Mamaia.

La momentul aparitiei m-am intrebat ce plus aduce licenta Ocean Lava, in conditiile in care este practic acelasi concurs cu alta sigla. Pentru noi, marea masa a sportivilor amatori.

 

“Am decis sa luam licenta Ocean Lava Planet din dorinta de a crea un eveniment international de succes pe distanta semi lunga (half ironman) care, pe de o parte, sa ne permita sa ne pastram identitatea si cultura locala, iar pe de alta parte sa imbinam cresterea nivelului competitional la categoria amatori, dar si sa promovam statiunea Mamaia ca destinatie turistica sportiva. De cativa ani, am reusit asta, statiunea noastra fiind deja bine ancorata pe harta evenimentelor sportive de anvergura international”, declara Vlad Stoica, Presedinte Clubul Sportiv Smart Atletic

 

Exact 🙂 Totul foarte clar!  Drept dovada in 2018 nu mai avem Ocean Lava adica nu mai vrem sa « crestem nivelul competitional la categoria amatori » 🙂

 

Dar nu, sunt eu hater si imi place scandalul. Ca doar din asta traiesc. Din like-urile si din reclamele de aici de pe smartcasual.ro. Din articole defaimatoare la adresa pisicutelor nevinovate care aduc bani de acasa si care fac din pasiune toate cele de mai sus.

 

Really?!?

In acelasi timp, pe la mijlocul lunii februarie aparuse stirea ca TriChallenge Izvorani se va tine in 14 aprilie. Probe noi, duatlon…o nebunie de concurs!

Ulterior, brusc, o cumunicare seaca, ne anunta ca:

Dragi prieteni, din motive independente de noi, nu vom organiza in acest an TriChallenge Izvorani. Ne regrupam, cu forte proaspete, anul viitor. Va multumim pentru interes si pentru ca ne sunteti alaturi!”

 

Organizarea campionatului european de alergare 24 ore are déjà contestatari care reclama conflicte de interese. Dar, ma dor degetele sa dezvolt si subiectul asta, pentru ca as putea sa scriu pana maine si sa pun pe hartie un million de exemple concrete.

 

Cele de mai sus sunt doar cateva exemple, din Bucuresti. In tara sunt nenumarate concursuri, organizate mai bine sau mai putin bine.

Cu respect pentru participanti sau nu. Sa fim sanatosi si sa ne bucuram de lumea asta a noastra, oricat de meschina poate parea cateodata.

Noi suntem responsabili sa avem grija de comunitatea noastra. Spunand lucrurilor pe nume si indreptand ceea ce este stramb.

 

 

 

In rest toate bune. Am facut cateva investitii care sa ma ajute sa expun mai bine propriile pareri referitoare la concursurile la care particip.

Fara sponsorizari, fara alocari de fonduri si fara niciun interes. Asa ca o sa va rog sa fiti ingaduitori si sa iertati stangaciile tehnice.

Cu siguranta, in timp ma voi perfectiona. Accept feedback-ul si promit ca il voi lua constructiv fara nicio urma de agresivitate. 🙂

 

 

 

 

Did Not Finish

Did Not Finish

Athletes try very hard to avoid receiving a DNF, and many associate it with a negative stigma

Wikipedia

 

Cu siguranta o sa-mi atrag multe cuvinte «frumoase» dupa acest articol. Dar, dupa o vara linistita, in care am lasat blog-ul sa respire, revin cu un subiect care pare a fi de actualitate.

In ultimul timp, si aici vorbesc despre postarile in social media,  vad o multime de DNF-uri.

Pentru cine nu stie ce inseamna DNF, il invit sa dea un click aici pentru definitia «fenomenului»

Ultrabalaton, campionate mondiale de atletism, ultramaratoane celebre sau simple competitii internationale.

 

Cu gandirea mea, de alergator amator, nu pot sa inteleg de unde vine valul asta de abandonuri. Si nu sunt deloc intamplatoare, avand in vedere frecventa lor. Si bineinteles ca la scuze toti suntem campioni:

 

M-am simtit rau, vremea a fost capricioasa, arbitrul a tinut cu adversarul sau Dumnezeu, astazi, nu a fost roman.

 

Si, anticipand reactia unora, va scutesc sa postati astfel de comentarii:

 

«e usor sa comentezi de pe margine», «e o performanta imensa sa faci chiar si jumatate din cursa aia infernala», «tu ai idee cat se pregatesc oamenii aia», «as vrea sa te vad pe tine acolo, daca macar poti»   etc.

 

De ce nu isi au locul? Pentru ca nu sunt alergator profesionist si nu am pretentia ca altii sa ma urmeze. Nu dau sfaturi si nici nu ii invat pe altii cum sa alerge. Nu am pretentia sa fiu sponsorizat de diverse brand-uri. Nu ma erijez, pe facebook, in reprezentantul tarii mele.

 

Adica, concret, nu asta e «serviciul» meu!

 

Am vazut comentarii ale unor oameni, pe care ii respect, care sincer m-au mirat. Nu conteaza cine. Nu e ok ca, in cazul in care cineva are curajul sa nu felicite “performanta” de a nu termina cursa si de a considera DNF-ul un esec, sa fie admonestati.

Nu e ok sa faceti comparatii de acest fel.

 

Nu e ok ca singurul argument sa fie : «ia sa te vad pe tine cum alergi».

 

S-ar putea ca nici voi, alergatorii profesionisti sa nu faceti fata in domeniile noastre principale de activitate. Asa ca, la «job-ul»  vostru, daca vreti sa fiti modele si formatori de activitati sportive, trebuie sa excelati.

 

Asa functioneaza lucrurile.

 

La mine, in corporatie, daca as abandona proiectele pe banda rulanta, m-ar da afara. Si nu m-as lauda cu asta pe facebook. Si nu as avea pretentia sa ma laude altii si sa aprecieze doar participarea.

 

“Dom`le, n-am fost in stare sa-mi indeplinesc task-urile, dar, ma mandresc cu faptul ca am lucrat in Floreasca, am avut un badge de gat, masina de serviciu si am fost intr-un team building. Stiti la cate interviuri am fost pana m-au acceptat? Asa ca, nu mai comentati ca n-am fost in stare sa fac ce aveam de facut. Sa va vad pe voi daca faceati fata»

 

 

Indiferent ca vrei sa fii un sportiv sponsorizat, cu mii de like-uri pe fb, laudat si admirat de toata lumea, «reprezentantul» Romaniei la diverse competii sau daca  vrei sa se inscrie lumea la scoala ta de alergare si la cursurile tale,  crede-ma ca DNF-urile nu ajuta. Si nu ajuta nici sa te superi cand nu esti laudat doar pentru prezenta la concursuri.

 

Oameni ca mine se pot  lauda cu participarea. Eu pot sa particip la concursuri doar dintr-un capriciu. Eu imi permit sa nu termin. Dar pe extrasul de cont, o data pe luna, banii vin din alta activitate. Dintr-o activitate in care nu  abandonez «curse»

Dintr-o activitate in care termin “bataliile” cu succes.

 

Spun asta, fara niciun pic de rautate. Nu mi-as alege ca antrenor un tip care nu termina curse. Nu mi-as alege ca model un alergator care nu stie sa-si evalueze corect fortele. Nu as urma sfaturile unui alergator care isi alege gresit “bataliile”

 

Poate ca rezultatele slabe pe plan international si mai nou, pe plan local, se datoreaza lipsei unor lideri in aceasta zona. Formatori de opinie si sportivi care pot “educa” aceasta “industrie”. Oameni care sa se implice, de la cel mai jos nivel, de la copii, in formarea pepinierei de viitori sportivi. Oameni cu viziune care sa nu caute succesul peste noapte si notorietate instanta. Stele care sa lumineze “noaptea” din atletismul romanesc si nu doar stele cazatoare care stralucesc o ora. Bloggeri corecti, care nu “mint” fenomenul si care scriu fara niciun interes financiar. Alergatori amatori care sa “traga” dupa ei comunitatea de alergatori de ocazie si care sa dezvolte fenomenul, nu doar “postaci” de poze cu ceasuri de alergare si laude artificiale, care dispar brusc la prima accidentare pentru ca alearga ca disperatii imbatati de sutele de like-uri venite peste noapte.

 

Si cu siguranta nu o sa mai vedem DNF-uri in viitorul apropiat.

 

 

 

Si cu asta, declar deschis  sezonul de toamna pe www.smartcasual.ro 🙂

 

Vanzatorii de iluzii. Partea a doua… sau cum sa ajungi de pe canapea la spital!

Vanzatorii de iluzii. Partea a doua… sau cum sa ajungi de pe canapea la spital!

 

Scriam, acum ceva vreme, un articol, despre Andrei Rosu si despre programul lui de 500 euro, care te ajuta sa alergi cu 10% mai bine.

Articolul a impartit lumea alergatorilor amatori, si nu numai, in doua tabere. Pe de o parte, grupul latent anti Rosu, a devenit extrem de vocal iar de cealalta parte, “locotenentii” CIA, au sarit in apararea “mentorului” numindu-ma hater, distrugator, invidios, etc

Iata ca dupa cateva luni, insufletit probabil de “succesul” nebun al programului respectiv de 500 euro, a lansat altul. Puteti gasi informatii aici.

In acest program de 4 luni, care costa 200 euro/luna  (dar daca va inscrieti acum platiti doar 20 euro 🙂 ) va veti ridica de pe canapea (mi se face greata de cate ori aud de canapeaua asta) si veti parcurge un maraton de 42 km.

Veti gasi pe site si un filmulet care l-ar face invidios si pe cel mai mare regizor de teleshoping, difuzat pe OTV.

Il felicit totusi ca nu a pus pretul de 19,99 euro. 🙂

Lasand la o parte modalitatea invechita si extrem de penibila de a vinde acest produs (ma asteptam la mai mult de la un corporatist specialist in comunicare) si dincolo de micile rautati pe care le lansam aici, cred ca asistam la o chestiune extrem de grava.

Dorinta unora de a deveni peste noapte maratonisti si de a posta pe facebook poze cu tricoul oficial al Maratonului International Bucuresti, pot genera adevarate drame.

Daca cititi cu atentie programul, veti observa ca nu se face absolut nicio referire la starea de sanatate a “participantului” la program. Nu conteaza daca ai 168 de kg sau daca ai probleme cu inima. Nu conteaza daca ai genunchii praf sau probleme articulare. Urmezi sfaturile primite prin email si gata!

Alergi maratonul dupa 4 luni. Trebuie doar sa te asiguri ca ai banii necesari. Este singura conditie.

Stiu ca este la moda sa alergi.  Sa-ti postezi pe facebook alergarile cu Strava, Endomondo etc. Stiu ca toti vrem sa aratam fit si sa ne cumparam tricouri de compresie. Dar de aici pana la a-ti pune in pericol sanatatea este drum lung.  Niste sfaturi venite pe email, fara o evaluare medicala de specialitate, fara a fi evaluat din punct de vedere sportiv, nutritional etc.  nu te pot aduce in punctul in care vrei sa ajungi.

Alergarea trebuie sa te faca sa te simti bine. Nu sa te chinuie si nici sa-ti puna sanatatea in pericol.

Domnul fost cantaret, transformat  in speaker motivational, coach, ultramaratonist, ultrainotator, ultranavigator, ultra-mega-super om, se adreseaza in principal corporatistilor. Aici a gandit el ca poate gasi “ucenici” care sa-si permita sa plateasca cateva sute de euro pe niste iluzii. De aceea bombardeaza departamentele de HR ale corporatiilor cu diverse astfel de programe. Si, ascuns in spatele declaratiei “nu functioneaza programul primesti banii inapoi”, crede ca poate atrage multi doritori de transformari peste noapte.

Si cum demonstrezi ca nu a functionat programul din cauza lui?!?

Dar daca totusi va doriti sa accesati programul, nu-i nimic. Va dau eu un sfat. GRATUIT. Astazi si numai astazi va spun eu cum sa urmati programul lui Rosu fara sa platiti nici macar cei 80 euro.

ATENTIE!!!

Pe site-ul lui veti gasi desfasuratorul acestui program. Pe saptamani.

Va sfatuiesc sa luati fiecare fraza sa o introduceti in campul de cautare de pe google si veti gasi cate un articol cu informatii detaliate.

De fapt asta face. Sintetizeaza informatii de tipul: cum sa nu te accidentezi, postura corecta in alergare, strategii de incalzire, alergare pe calcai vs. alergare pe varfuri etc si vi le pune pe un email contra sumei de 800 euro (dar daca va abonati cat mai repede veti beneficia de 90% reducere 🙂 🙂 🙂 )

Dar sa nu mai spuneti la nimeni. Sfatul asta a fost oferit GRATUIT doar pentru voi. Cititorii smartcasual.ro

 

In rest…toate bune. Voi pleca in concediu si o sa fac o mica pauza. Asta daca nu-mi pica in mana un subiect “controversat” pentru ca banuiesc ca sunteti satui de articole  despre ce evenimente urmeaza, despre cine a mai fost depistat pozitiv sau despre cum sa te transformi peste noapte in Marius Ionescu ;). By the way! Aruncati un ochi pe site-ul lui si o sa vedeti de cate munca este nevoie.

 

Hai sa aveti o vara productiva!

 

 

 

 

100 For Children, o competitie pentru suflet

100 For Children, o competitie pentru suflet

Am participat sambata la prima mea competitie de peste 42 km. Teoretic, alergand 50 km, treci de borna maratonului si poti spune ca esti ultramaratonist 🙂

Competitia in sine are o incarcatura emotionala aparte. Conditia pentru a participa la aceasta competitie este sa reusesti sa convingi cat mai multi oameni sa sprijine cauza fundatiei Provita care are in grija copiii de la Valea Plopului. Avand doi copii acasa, m-a emotionat maxim intalnirea cu copii de acolo. Efectiv iti dai seama ca fericirea inseamna altceva. In goana asta zilnica si stresul generat de serviciu, rate, bani etc, scapam din vedere ce conteaza cu adevarat.

Va las sa descoperiti mai multe despre acest proiect, vizitand site-ul oficial al competitiei.

Am participat, impreuna cu colegul meu Vali, la stafeta 2 x 50 km, avandu-l alaturi pe Bogdan, prietenul si colegul nostru din echipa fictiva de alergare “Smartcasual Running Team” 🙂

100forchildren10

100forchildren7

El s-a ocupat sa avem in permanenta apa rece, haine uscate si “izotropic” 🙂 A pierdut o zi intreaga asistandu-ne si pentru asta ii suntem recunoscatori.

20160604_194129

Dupa cum v-am obisnuit, vorbesc mai putin despre experientele traite in cadrul unui concurs si ma concentrez mai mult pe partea de organizare.

Chiar daca, din punct de vedere siguranta traseu, lucrurile nu au stat foarte bine la acest concurs, nu o sa insist. I-am promis lui Vali ca nu o sa scriu nimic negativ si ca voi da o nota pozitiva evenimentului. 🙂

100forchildren11

Este evident ca scopul acestui eveniment si eforturile facute de organizatorul lui, Daniel Mereuta, compenseaza din plin inerentele scapari de organizare.

Zambetul si bucuria lui Rafael, baiatul asistat de la Valea Plopului care a alergat cu Vali pe finalul cursei, m-a facut sa uit ca, pe DN1, cand treceau camioanele in viteza pe langa mine, aveam inima cat un purice si efectiv inghetam de frica.

100forchildren12

Avand in vedere ca anul acesta numarul participantilor a fost destul de mare, si cu siguranta la anul va creste, cred ca se impune o organizare de traseu, cel putin in zona DN1 si centura Ploiesti unde nu exista posibilitatea sa alergi pe trotuar ci direct pe carosabil.

100forchildren8

Dar cum spuneam, senzatia generala a fost de bine. Pachetul de start, pachetul de la final 🙂 , finish-ul, mancarea de dupa, experienta de pe traseu……extraordinare si extrem de motivante.

100forchildren3

Cu un antrenament adecvat si cu o strategie si organizare diferite vom incerca anul viitor sa participam la 100 km.

Vreau sa le multumesc, inca o data, celor care m-au sprijinit si au donat pentru a ajuta acest copii si pentru faptul ca mi-au dat posibilitatea sa particip la acest concurs. Sincer, daca ar fi sa fac un top al competitiilor la care am participat, Ultramaratonul 100 For Children, ar fi, cu siguranta, pe primul loc.

In acelasi timp am observat un lucru extraordinar. O legatura puternica intre participanti, o comunicare excelenta si sprijin reciproc. S-au legat prietenii si parca ne cunosteam de foarte mult timp. Este total diferit fata de o competitie de maraton sau semimaraton in oras. Te simti ca intr-o familie si ai senzatia ca te poti sprijini pe oricare dintre participanti.

Radu Cristi, fotograful oficial al fiecarui eveniment important 🙂 m-a surprins in cateva ipostaze extrem de interesante. E super tare.

100forchildren5100forchildren1

Asa ca, ne vedem anul viitor, cu donatii mai multe si cu 100 km alergati 🙂

 

100 FOR CHILDREN. Alergam pentru normalitate!

100 FOR CHILDREN. Alergam pentru normalitate!

Dimineata!

E frig, bate vantul si nici tipenie de om prin preajma. Stropii reci de ploaie biciuie fara mila obrazul iar noroiul parca tine cu dintii de cizmulitele care se incapataneaza sa faca pas dupa pas.
Inca nu s-a facut lumina dar micul grup de copii, zgribuliti de frig, o ia incet, incet spre scoala. Nu le pasa ca au de mers mult, poate mult prea mult pentru puterile lor, pana sa intre in clasa
.

 

Nu este niciun exercitiu de imaginatie si niciun citat dintr-o opera literara.
Este pur si simplu realitatea in care traiesc niste copii pe care viata grea ii maturizeaza mult prea devreme.
Sunt tata si am doi copii care au avut norocul sa se nasca intr-o familie care ii iubeste si care ii rasfata. Pentru ca asa e normal cand esti copil. Sa nu ai nicio grija si sa stii ca cineva vegheaza sa-ti fie bine. Sa te duca cu masina pana la scoala daca ploua, sa iti cumpere o geaca calduroasa si sa mearga cu tine in parc la joaca. Sa te protejeze si sa te inveleasca in fiecare seara.

Insa sunt copii care nu au parte de normalitatea asta si nu e deloc drept. Nu au absolut nicio vina, pentru ca nu ei au ales sa fie asa.

Copiii din Tabara de la Valea Plopului merg, pe jos, in fiecare zi, 13 km pentru a ajunge la scoala. Dupa scoala, in loc sa-i astepte o farfurie cu mancare calda, ii asteapta inca 13 km de mers pana in tabara.
Parintele Tanase, cel care a initiat acest proiect unic, acest sat al copiilor abandonati, nu se da batut. A inceput constructia unui centru chiar in Valenii de Munte, aproape de scoala. Astfel copiii vor fi mai aproape de educatie si vor avea parte de o masa calda dupa scoala.
Vor dormi poate o ora in plus. Vor sta in frig mai putin si nu vor ajunge la scoala inghetati iarna.
Aveti mai jos un film cu poveste acestui sat minunat:


Ultramaratonul 100 FOR CHILDREN ii ajuta sa fie mai aprope de scoala. Sa aduca mai aproape de ei normalitatea de care au parte copiii nostri.
Noi, cei care participam, alergam pentru ei si incercam sa convingem cat mai multi oameni sa ne sprijine in demersul nostru de a strange o suma de bani (mica in comparatie cu cat au nevoie) care sa ajute la constructia centrului.
Sa alergam 100 km (2×50) poate sa para greu. Dar cred ca e al naibii de usor in comparatie cu greutatile pe care le suporta cei mici.

Voi participa la stafeta (2×50 km) impreuna cu prietenul meu Vali.

image

Ne puteti  sprijini in demersul nostru, “alergand” alaturi de noi. Fiecare leu pe care il veti dona ne va motiva pe parcursul celor 100 km.

Este foarte simplu sa donati. Accesati link-urile iar Galantom face toata treaba.

Toate sumele donate vor merge exclusiv in sprijinul acestui proiect.

Pe 4 iunie vom alerga, poate, cea mai grea cursa din mica noastra “cariera” de alergatori amatori.
Dar abia astept sa ma intalnesc cu curajosii din Valea Plopului sa le strang mana si sa le spun ca ii admir pentru curajul cu care infrunta greutatile.

Ei sunt adevaratii eroi!

 

 

%d bloggers like this: