Pleven Friendship Marathon – sau cum ne-am depasit limitele!
Dupa cum probabil stiti in week-end am participat la primul meu semimaraton din cadrul Pleven Friendship Marathon.
Am lasat sa treaca doua zile pana sa scriu acest articol astfel incat sa se sedimenteze emotiile, parerile si concluziile acestui eveniment.
Si cum smartcasual.ro incepe sa ia amploare, o intreaga echipa a fost prezenta la acest eveniment. Am participat la toate categoriile (exceptie facand maratonul-apropos! ne trebuie un membru care sa poata duce o astfel de cursa). Astfel am acoperit cursa « Chalange Myself » – 3km, Relay – stafeta de 10 km si Semimaraton 21,2 km.
Echipa smartcasual.ro
Cum proiectul smartcasual.ro este unul tanar, echipa a fost formata din oameni tineri, fara experienta mare in aceasta zona, insa care au compensat prin ambitie, entuziasm si daruire.
Echipa a fost reprezentata de mine la Semimaraton, Ionut Stuparu & Vali Vasile la Stafeta si Marius Anghel la Cursa populara.
Sa incep cu inceputul.
Smartcasual.ro a fost partener media pentru acest eveniment inca din faza in care se creiona structura evenimentului.
Am plecat spre Bulgaria de sambata pentru a fi siguri ca din punct de vedere fizic vom fi apti la ora cursei.
Am ajuns destul de repede (3 ore) si am intrat direct in paine, participand la sedinta tehnica tinuta de organizatori unde am aflat informatii importante cu privire la desfasurarea cursei, amplasarea check point-urilor si a punctelor de alimentare. Mi-a placut faptul ca, desi a fost prima editie, organizatorii s-au gandit si la participantii de alta nationalitate si absolut toate informatiile au fost comunicate si in engleza. Cateodata si in romana.
Sedinta Tehnica
Kitul de participare a fost in nota competitiilor importante din aceasta zona. Astfel am primit un tricou tehnic, numar cu cip de cronometrare, apa si diverse materiale promotionale de la sponsori.
Organizatorii ne-au facilitat si cazarea la Hotel Rostov (un hotel de 4* aflat in centru chiar langa start). Conditii bune, ieftin si extrem de flexibili in zona de check-out.
La hotel 🙂
A doua zi dimineata, plini de entuziasm, dupa ce am incercat ca la micul dejun sa mancam ceva proteine, am iesit la incalzire. Zona de start déjà era populata si in scurt timp, dupa cateva informatii de ultim moment am plecat in cursa.
La start
Am pornit cu teama pentru ca nu stiam exact ce ritm sa adopt. In mod normal 6min/km pentru mine reprezenta un ritm ok, confortabil insa pe distante de maxim 10 km.
De asemenea traseul reprezenta o necunoscuta pentru mine.
Alegerea acestuia a fost una inspirata, strabatand zone frumoase cu o profunda incarcatura istorica. Lasand la o parte partea poetica am experimentat extrem de multe pante prin padure si prin oras.
Cum ma asteptam, pe la kilometrul 9, m-am lovit de pragul de disconfort. Stiam ca daca depasesc momentul voi putea duce cursa la sfarsit. Ma dureau picioarele, parca nu mai aveam aer, simteam ca tricoul e extrem de strans si ud si ma jena, adidasii parca ma strangeau. De parca toate fortele universului se concentrasera pe mine si se intelesesera sa ma faca sa renunt.
Am trecut cu bine si datorita faptului ca prietenul Endomondo 🙂 imi povestea in urechi ca alerg cu 5.20min/km.
De la kilometrul 10 pana la 16 povestea este extrem de simpla. Am alergat in acelasi ritm, mi-am salutat colegii pe langa care treceam, am admirat orasul si m-am bucurat de incurajarile localnicilor.
Ma simteam ca intr-un film frumos si aveam in fata doar imaginea cronometrului de la finish. Nu aveam cum sa fac peste doua ore.
Veselie!!!
Si cum orice vis frumos se termina brusc si violent 🙂 ultimii 5 kilometrii au fost criminali. Am vazut brusc cum soseaua incepe sa urce….si sa urce…si sa urce. Si cand credeam ca am urcat tot….a trebuit sa urc iar.
Altitudinea – 250 m.
Nu pot sa spun ca am alergat. Senzatia mea a fost ca mai mult m-am tarat si asta mi-a afectat timpul. Deci, pe langa oboseala eram daramat si psihic. Am terminat cursa in 2 :01 :33, un timp excelent pentru mine. Mi-am depasit asteptarile si mi-am dat seama ca ambitia si entuziasmul specifice unui concurs iti pot da o energie de nebanuit.
Interesant a fost ca la final, nu am putut sa ma opresc. Coechipierii mei erau déjà acolo si incercau sa ma felicite. Nu i-am auzit iar picioarele parca nu se opreau si simteam niste arsuri ingrozitoare. Insa dupa cateva minute mi-am revenit si am inceput sa savurez victoria personala.
Si vestile bune continuau sa vina. Echipa de stafeta, formata din Vali si Ionut scosese un rezultat excellent si existau sanse sa prinda chiar podiumul. Acela a fost momentul in care mi-a parut extrem de rau ca nu ne-am facut tricouri personalizate cu Smartcasual.ro. dar nu e timpul pierdut!
Impreuna cu echipa de stafeta
Medalia…foarte frumoasa. Am facut un million de poze, ne-am felicitat cu toata lumea si am petrecut dupa amiaza insorita la o terasa povestind despre cursa.
E interesanta si experienta colegilor mei si mi-au promis ca o sa o impartaseasca aici pe smartcasual.ro.
Una peste alta evenimentul a fost un succes si cu siguranta vom participa si la urmatoarea editie. Organizarea exemplara, conditiile meteo excelente, voluntarii, politistii care ne-au ajutat sa avem prioritate prin intersectii, oamenii, peisajul…totul au facut ca experienta sa fie una extrem de placuta.