Am lipsit aproximativ o luna. Am stat departe de blog, departe de evenimente si o saptamana am stat departe si de job.
Mi-am luat o perioada “libera” in care sa-mi setez cateva planuri de viitor si sa-mi odihnesc toate cele.
In acelasi timp am vrut sa vad daca mai am trafic pe site in conditiile in care nu scriu si nu promovez nimic.
Am avut o surpriza placuta sa vad zilnic cam 20 de vizualizari pentru care va multumesc.
Se pare ca nu sunt singur pe aici si nu scriu in gol.

In perioada asta am experimentat ceva nou: viata fara carnet de sofer.
Am mers cu metroul, cu colegii, pe jos.
Intr-un fel mi-a placut si a fost interesant…..dar cu siguranta nu vreau sa mai repet experienta.

Insa m-am odihnit. Cred ca a fost cel mai relaxant concediu de ceva ani incoace.
Am dus copiii la scoala/gradi, am alergat in miezul zilei pe strazi, trotuare si printre oameni care se duceau probabil la munca.
Am fost pe stadion, am iesit seara in oras si am stat pana la 6 dimineata.

Frumos!

Dar s-a terminat si am reintrat in ritmul normal caruia ii cam duceam dorul.
Alerg seara, m-am apucat iar sa mai scriu una alta pe aici, m-am inscris la Maratonul de la Cluj de la anul si incerc sa gasesc un loc si la Baneasa Trail Race.

In week-end merg cu Andy la Trikids.
Anul trecut am avut o experienta super. Am scris aici despre ea.

Revin cu detalii.

Pana atunci…tutti frutti! 🙂

Prestatia mea de la RBIM 2014 a lasat de dorit. Pur si simplu m-am dezamagit pe mine insa a fost o lectie pe care organismul meu mi-a dat-o si de care voi tine cont data viitoare cand voi participa la o asemenea competitie.

Dupa ce in urma cu o saptamana participasem la Pleven Friendship Marathon, unde am scos un timp excelent pentru mine, la proba de semimaraton, am considerat cei 10 km pe care trebuia sa-i alerg la Bucuresti, floare la ureche.

Am mancat haotic cu o zi inainte, nu m-am odihnit absolut deloc iar in dimineata concursului am mancat prostii si am baut un RedBull convins fiind ca 10 km ii voi alerga chiar si cu spatele 🙂 . Ca sa va imaginati cat de neglijent am fost, micul meu dejun a constat in salata de vinete cu ceapa 🙂

Bineinteles ca am pornit increzator dar doar pana pe la km 5. M-a lovit o durere de ficat de mi-a secat sufletul si mi-a turnat plumb in adidasi. Au fost momente in care efectiv m-am tarat pe asfalt si cred ca mi-am tocit si talpa la pantofii de alergare :).

Ma durea atat de tare zona abdominala incat ma enerva la culme si muzica din urechi.

 

Mi-am dat seama cat de mult conteaza odihna din ziua precedenta, alimentatia, ce mananci inainte de cursa, suplimentele, gelurile sau hidratarea.

Mi-am data seama ca nu conteaza distanta atat timp cat abordezi cursa cu seriozitate si te pregatesti.

 

Am scos un timp relativ bun : 57 min si 44 secunde pe 10.4 km. Stiu ca puteam mai bine si ca doar de mine a depins modul in care alerg.

Ma bucur, totusi, ca am invatat ceva : fara vinete inainte de cursa 🙂

De obicei nu scriu in ziua cursei. Las sa treaca doua trei zile pentru a avea o imagine limpede si pentru a-mi pune in ordine gandurile astfel incat sa nu risc, scriind la cald, sa nu pot surpinde exact senzatiile traite.

De data aceasta fac o exceptie deoarece consider ca oricate zile ar trece senzatia amara lasata de organizare nu va disparea.

Cele doua curse, organizate de Asociatia Bucharest Running Club, si sponsorizate de doi colosi, Petrom si Raiffeisen, sunt asteptate cu maxim interes de toti iubitorii de alergare. Chiar daca taxa de participare nu este deloc mica, prezenta este impresionanta. Pentru prima data, Cursa Populara a avut o taxa de 30 lei.

Daca de problemele de organizare de la Petrom Halfmarathon am scris aici,si nu detaliez acum, competitia de astazi de la RBIM mi-a lasat un gust amar.

Sambata a avut loc cursa copiilor. Daca in primavara am crezut ca, sistemul prost gandit de acces al copiilor, a fost o greseala si va fi indreptat, iata ca m-am inselat. S-au pierdut atat de multi copii incat nu mai faceau fata la microfon sa anunte numele lor. Cred ca si-au dat si ei seama de greseala si au venit cu o explicatie penibila, spusa chiar la microfon:

“Sa stiti ca nu sunt probleme de organizare. Promitem ca toti copiii pierduti vor fi gasiti”.

Multumim! Nu mai bine faceam in asa fel incat sa nu se piarda? Sa putem sa-i asteptam la finish? Nu sa-i ocoliti toata Piata Constitutiei si apoi sa le dati drumul in multime.

Partea de incalzire a fost sublima dar a lipsit cu desavarsire.

Andy a fost premiant la categoria 5-6 ani. La finish, cand era obosit si extenuat, domisoara de acolo a inceput sa-l chestioneze: Numele, prenumele si numarul de telefon mobil al parintilor! Pe bune?!?! Acolo alergau copii de 5 ani prieteni!

De asemenea au anuntat festivitatea de premiere la ora 12.30. Bineinteles ca a inceput la ora 13.45.

Ma rog! Sa trecem la ziua de duminica.

Este stiut ca nu apari la cursa cu 5 minute inainte. Incalzirea, hidratarea, echiparea etc iti consuma timp. Normal ca dupa aceste lucruri, inainte de cursa, vrei sa nu ai surprize pe traseu si te duci la toaleta.

8 toalete la 8.800 de participanti!!!!!!

Presupunand ca doar jumatate au dorit sa le foloseasca, faceti si voi socoteala ce cozi erau acolo. De asemenea pe traseu nu am vazut niciuna!

Comunicarea din zona de start a fost haotica. Unii ne trimiteau pe un culoar, altii ne scoteau de acolo, nimeni nu stia nimic. Haos general. Foarte multi au luat startul gresit.

La proba stafeta s-a gresit traseul la prima tura, astfel incat primii au facut doar 7 sau 8 km, pentru ca niste voluntari slabi pregatiti nu au fost in stare sa tina minte niste culori si sa directioneze oamenii cum trebuie. Macar taceau din gura pentru ca sunt convinsa ca fara “ajutorul” lor alergatorii s-ar fi ghidat mai bine. Nu e permis asa ceva la o competitie de asemenea anvergura, recunoscuta la nivel international.

Ce sa spun de zona de finish? O poarta ingusta de 1,5 metri prin care intram ca oile si trebuia sa facem un slalom printre garduri pentru a ajunge la primul cort de unde puteai sa-ti iei ceva de baut. Surpriza!!!! Primul era cu bere nu cu apa. Bine ca nu au pus si un spritz si cocktail-uri! 🙂

Eu am ramas dezamagit, avand in vedere amploarea evenimentului. Am schimbat impresii si cu alti participanti si senzatia de lucru prost organizat era omniprezenta. Unii spuneau ca nu au fost pacemakeri sau daca erau, nu erau foarte bine semnalizati, ca apa de la punctele de hidratare nu era suficienta si primeai o sticla plina doar pe sfert, ca nu au fost toalete pe traseu etc.

Eu incerc sa pun aceste carente pe seama faptului ca au fost foarte multi concurenti si nu au putut face fata. Au fost coplesiti si depasiti.

Dupa cum spuneam la inceput taxa nu a fost mica. Facand o medie de  15 euro/participant rezulta 132.000 euro. De asemenea nu cred ca Raiffeisen, Vodafone, Volkswagen, Tupperware, Mega Image au contribuit doar cu pliante. Exact cum spuneam si mai sus m-a mirat faptul ca a existat o taxa, la Cursa Populara, de 30 lei.

De acesti bani se putea organiza un super eveniment.

Sper doar, din tot sufletul, ca au donat toti banii si nu au mai avut pentru organizare! Nu vreau sa cred ca cineva s-a gandit ca poate face un profit din acest eveniment si a facut compromisuri pentru acest lucru! Scuzati-ma, doamna Van Groningen (presedinte Asociatia Running Club), dar asa a parut!!!

 

Despre cum am trait cursa, voi scrie un articol in doua zile (pentru a avea o imagine limpede…bla bla bla!) 🙂

 

 

 

 

Later edit: Si la editiile precedente a existat taxa la Cursa Populara.