smartcasual.ro Web analytics

Month: December 2014

Ciclism vs. Alergare!

Ciclism vs. Alergare!

image

 

De mult imi doream sa abordez acest subiect si sa pun pe foaie avantaje si dezavantajele fiecarei actiuni.

Poate si pentru faptul ca aproape 2 ani am fost un biciclist ce nu rata nicio competitie din calendarul MTB (sau aproape niciuna) si ma simt putin vinovat pentru ca in ultimul an bicicleta mea sta singura intr-o magazie, nemiscata.

Tin minte ca ma trezeam la 5 dimineata, in week-end, pentru a ajunge la Urlati la Maratonul Vinului sau imi pregateam de seara echipamentul pentru luptele din noroi de la Prima Evadare πŸ™‚

In acelasi timp ma simt dator alergarii pentru ca m-a ajutat enorm in desavarsirea planului meu de a slabi si de a ma transforma intr-o persoana activa, sanatoasa si fara (prea multe πŸ™‚ ) vicii.

 

Asadar, poate mai mult pentru confortul meu psihic, am alcatuit o comparatie. Cu siguranta veti observa o doza de subiectivism si de aceea va invit si pe voi sa alcatuiti propria comparatie sau sa va expuneti aici, sau pe facebook, parerea.

 

INVESTITIE

Teoretic nu ar trebui sa existe una prea mare deoarece, stim cu totii, ca in copilarie alergam in tenesi Dragasani si “calaream” biciclete Pegas.

Insa cum suntem niste copii mai mari, jucariile sunt mai scumpe acum, odata cu trecerea anilor πŸ™‚

Din punct de vedere al echipamentului, preturile sunt similare. De multe ori chiar poti folosi tricourile de ciclism la alergare.

Insa pentru ciclism iti trebuie o bicicleta. Si aici incepe distractia. O sa vrei cu frane hidraulice pe disc, cu roata de 27,5 cu furca “nu stiu de care” cu cadru de carbon eventual πŸ™‚

 

Asa ca din acest punct de vedere, 1-0 pentru alergare. E mai ieftin

 

ENTERTAINMENT

E clar ca e mult mai “fun” sa te dai pe bicicleta. Traseele montane, dealurile de la Urlati (Marvin) coborarile de la Azuga, coastele de la Padina, radacinile de copaci de la Predeal sau anduranta traseului de la Prima Evadare nu se compara cu Parcul IOR unde alerg sau cu strazile oraselor ce gazduiesc maratoane si semimaratoane.

Deci: 1-1 πŸ™‚

 

USURINTA

 

Unii ar considera ca e mult mai simplu sa sari in sa si sa incepi sa pedalezi unde vezi cu ochii fara sa te intereseze de altceva.

Altii ar spune ca e mai complicat deoarece, daca vrei sa mergi la munte, iti trebuie suport pentru bicla, spatiu in masina etc in vreme ce pentru alergare e nevoie doar de o pereche de pantofi sport.

Aici as declara egalitate πŸ™‚ asa ca scorul devine 2-2.

 

CONDITIE FIZICA

 

Daca vrei sa slabesti cu siguranta alergarea te va ajuta mai mult. Cand alergi arzi mult mai multe calorii. Dar arzi si din masa musculara daca nu esti atent si alergi haotic.

Ciclismul nu exceleaza in aceasta zona, insa te ajuta la cresterea masei musculare si a rezistentei, asa ca declar egalitate si aici.

 

…….si comparatia poate continua cu argumente pro si contra pentru fiecare activitate.

 

Nu mi-am propus sa va conving prin acest articol ca un sport e mai bun decat celalalt ci ca, in primul rand, orice sport este util. Suntem mult prea sedentari si orice forma de miscare este excelenta si merita salutata si incurajata.

In functie de ceea ce ne dorim ni se potriveste o forma de miscare. Am vazut oameni “indragostiti” de ciclism ce nu tin cont de noroi, temperatura sau distanta si isi urmeaza pasiunea cu o perseverenta de invidiat.

In acelasi timp am vazut “ambitiosi” care, la inceput, dupa 400 metri alergati isi dadeau sufletul iar acum se pregatesc pentru a alerga maratoane. Doar cu ajutorul ambitiei si placerii de a alerga.

 

Asa ca, la finalul articolului, as transforma titlul in ” Ciclism, alergare, fotbal, squash, golf……ce sport vi Β se potriveste?”

 

 

 

 

 

 

Alergatorul gras: mit sau realitate?

Alergatorul gras: mit sau realitate?

image

In procesul de pregatire al primului meu maraton, pe care il am programat in prima jumatate a anului viitor, pe langa pregatirea fizica, in ultima vreme am inceput sa urmaresc la tv si concursurile importante desfasurate in lume(maratoanele de la Berlin, New York). Cum e si normal, mare parte din imaginile difuzate sunt cele cu liderii cursei, care de obicei, nu mai este o surpriza pentru nimeni, sunt reprezentantii tarilor africane, in special kenyeni. Atleti impresionanti, supli, aproape nepamanteni, care parca nu alearga, pur si simplu plutesc. In tot acest spectacol, pe langa atletii profesionisti, alergatorii obisnuiti, mai este si o alta categorie pe care am observat-o, cea a competitorilor supraponderali, un termen chiar destul de bland pentru unii din ei. Daca stau bine si ma gandesc, am observat alergatori de cursa lunga cu o greutate peste medie si la putinele competitii la care am participat pana acum.

Curios din fire, am investigat putin subiectul si am gasit cateva explicatii ce ar putea sta in picioare:

1. E o diferenta intre a termina un maraton si a alerga un maraton. Mai concret, maratonul il poti termina si in 6-7 ore, combinand alergatul cu mersul, astfel incat si cei care nu sunt foarte pregatiti din punct de vedere fizic pot trece linia de finish. Totusi, chiar si asa, distanta de 42+ km nu poate fi chiar la indemana oricui, indiferent de viteza de deplasare. Imi aduc aminte ca in urma cu doar un an si cateva luni in urma, cand aveam cu peste 20 de kg mai mult ca in momentul de fata, chiar si o tura de parc de IOR mi se parea o provocare supraomeneasca iar la partidele de fotbal cu prietenii eram renumit pentru rapiditatea cu care ma ofeream voluntar in poarta πŸ™‚

2. Fiecare individ este diferit si exista posibilitatea ca un alergator supraponderal sa aiba, prin prisma unor gene mai bune, ingrediente superioare unui alergator mai bine proportionat fizic

3. Pentru a scadea in greutate, alergatul este un element important, dar nu o conditie suficienta. Mai exact, degeaba pierdem calorii prin alergat, daca punem mai multe la loc, printr-o dieta necontrolata. Astfel, prin antrenament sustinut, un alergator poate dezvolta rezistenta necesara alergarii unui maraton, fara sa renunte la tentatii culinare si implicit fara sa aiba o alura de kenyan. Ar fi totusi de mentionat ca recuperarea post cursa a unui alergator supraponderal este de obicei mai mare, spun specialistii, ca urmare a presiunii mai mari la care sunt supuse articulatiile in timpul alergarii.

Voi ce parere aveti? Putem avea o conditie fizica buna chiar daca la prima vedere am putea fi etichetati drept participanti la concursuri de infulecat viteza in loc de alergatori de cursa lunga?

Photo credit:Β http://www.worldrecordacademy.com

 

 

Mos Craciun exista!!!!

Mos Craciun exista!!!!

Da. Exista! Fara nicio gluma sau metafora. In seara asta m-am convins ca exista. Poate nu sub forma unui batranel simpatic cu barba alba si mare, dar va pot confirma ca exista.

Scriam acum ceva vreme despre wish list-ul meu pentru Craciun.

Scump, inaccesibil si ramas la stadiul de vis.

Acum cand scriu il am! :-)))). Nou, rosu, frumos…..al meu! πŸ™‚

IMG_8929.JPG

Sunt atat de bucuros incat nici nu pot scrie. Nu am rabdare.
Revin cu detalii dupa ce il butonez si ma imprietenesc cu el. πŸ™‚

By the way! Am de vanzare un ceas cu gps pentru alergare Nike+ πŸ™‚

Batalia de la Baneasa – 14.12.2014

Batalia de la Baneasa – 14.12.2014

Chiar daca titlul ne poate duce cu gandul la o povestire de Dumitru Almas(cei trecuti de 30 de ani cu siguranta au devorat in copilarie ale sale “Povestiri istorice”), duminica la Baneasa nu a fost nimeni ranit, nu a fost folosita munitie de razboi si nu a existat un singur castigator. Castigatori au fost toti participantii la Baneasa Trail Race, care, uniti sub sloganul “Respira sanatate”, nu s-au speriat de gerul teribil deΒ afara sau de traseul ales de organizatori, in care noroiul a fost ingredientul principal si au raspuns cu entuziasm provocarii lansate de Asociatia “Traiesc sanatos”.

Luand-o cu inceputul, ridicarea kit-ului s-a facut cu o zi inainte, sambata, intr-un cadru foarte bine organizat, in Baneasa Shopping City.

image

 

De remarcat si continutul generos al kitului:bluza alergare maneca lunga, cana filtranta Aqua Optima, pachet Power Bar, pedometru.

Chiar daca sambata soarele isi facuse timid aparitia, in dimineata cursei acesta s-a dovedit si mai timid, lasand ceata si frigul sa fie actorii principali. Ajuns cu o ora inainte de startul probei de semimaraton, am avut timp suficient sa ma incalzesc. Chiar inainte de startul cursei, cei de la World Class au facilitat si o incalzire de grup. La ora 10:30 s-a dat startul cursei, dupa ce in prealabil participantii s-au pozitionat la start in functie de timpul estimat de finalizare a cursei. Eu am plecat din al doilea sector, aferent intervalului 1:40-2:00. Startul a fost destul de rapid, parand ca toata lumea constientiza ca e important sa profite la maxim de cele cateva sute de metri de asfalt de la inceputul cursei. La intrarea in padure, lucrurile au inceput sa se schimbe, cu toate eforturile organzatorilor existand sectoare greu practicabile. Pentru mine a fost cu atat mai dificil cu cat incaltarile mele nu erau speciale pentru trail. Primele ture au fost destul de rapide, strategia aleasa pe loc fiind aceea de a-mi fixa un alergator cu un ritm bun pe care sa-l “folosesc” pe post de pacemaker. Strategia a functionat, pragul de o ora fiind atins la borna km 11. Acesta a fost si locul unde m-am despartit de “pacemakerul de ocazie”, care dadea semne de oboseala. Pe la km 14 am reusit ma lipesc de doi alergatori, un domn care incerca din rasputeri sa tina pasul cu o doamna care parea sa-si doreasca un loc pe podium. Totusi, pe la km 16, atat eu cat si domnul in cauza ne-am recunoscut inferioritatea, lidera grupului sprintand in continuare. A fost si momentul in care pentru prima data in scurta mea cariera de alergator m-am gandit la abandon. Conditiile de traseu din ce in ce mai grele, oboseala dar si o durere de spate aparuta pe parcurs, nu imi dadeau pace. In plus, vedeam din ce in ce mai multi concurenti care nu mai alergau, mergeau agale in speranta ca finish-ul e aproape, aspect care nu era deloc motivant. De altfel, trairile mele de la km 16-17 mi-au inspirat titlul articolului. Am reusit sa trec peste moment si cu resursele de energie pe care le mai aveam am trecut linia de sosire in sprint, timpul final fiind 1:51:08. Β Timp bun pentru mine, tinand cont de conditii dar nu trebuie omis faptul ca traseul nu a avut 21 de km ci maxim 20.

La final, medalii, felicitari, pasta & sarmale party la restaurant Casa Alba. Toate bine meritate, luand in considerare eforturile depuse, in conditii nu foarte prietenoase. Cam asa arata echipamentul de alergare la finalul cursei:

image

 

Una peste alta, chiar daca prefer in continuare asfaltul, experienta Β a fost una interesanta, prin prisma organizarii bune, a atmosferei placute si a elementului de noutate pentru mine.

Care-i faza cu Gerar?

Care-i faza cu Gerar?

IMG_8884.JPG

Chiar asa! Care-i faza cu Gerar?!?

S-a dat startul inscrierilor la Semimaratonul Gerar din Politehnica.
Acest start a fost asteptat mai ceva ca lansarea Iphone 6. Cu siguranta daca se faceau fizic inscrierile, si nu online, am fi vazut corturi instalate, in fata intrarii, cu 3 zile inainte.

Zilele acestea este un intreg scandal legat de modalitatea de inscriere. Se scot calupuri de 20-30 locuri care se epuizeaza in 20-30 secunde. Da, da!! Secunde!!!
Toata lumea vrea sa se inscrie si reusesc doar cativa norocosi.
Acuzatiile de blat, plangerile, scandalurile, injuraturile curg garla pe pagina lor de facebook.

Toata lumea cauta un loc pentru a participa. Ma mir ca nu exista inca o piata neagra unde sa se tranzactioneze participari la suprapret. πŸ™‚

Daca e o manevra de marketing….le-a reusit proiectul. Au creat dependenta, lasa senzatia de inaccesibil si gloata se ingramadeste, face scandal, brandul e vehiculat in toate mediile….reteta perfecta.

Organizatorii, afectati, declara ca se gandesc la solutii alternative, dau vina pe servere si vor sa multumeasca pe toata lumea. Vai, vai ….ce sa faca ei cand atat de multa lume isi doreste produsul lor?
Ce vina au ei daca au o competitie asa “perfecta” si “minunata”?

Buuuun! Si acum sa facem un pas in spate, sa vedem poza reala.

Dragi prieteni alergatori!
Daca vedeti ca-si bat joc de voi, de ce vreti sa mergeti?
De ce le dati apa la moara?
De ce va inghesuiti si va expuneti riscului de a va vedea cu usa trantita in nas?

E o alergare intr-un parc alaturi de prieteni. Ce va impiedica sa faceti asta in alta zi? Sau la alt concurs?

Dupa cum spuneam, daca e PR, le-a reusit strategia dar ar trebui sa inceteze.
Daca e proasta organizare……e urat si ar trebui sa fie taxati prin ignoranta. Sa nu ii mai bagam in seama.

Eu deseara voi alerga tot intr-un parc. IOR. Alaturi de prieteni. Fara taxa, fite, strategii de marketing si alte bullshit-uri.
Daca vreti….feel free! πŸ™‚

Din seria: stiati ca….?

Din seria: stiati ca….?

IMG_8880.JPG

In cazul in care mai aveati nevoie si de alte motive pentru a va apuca de alergare, iata mai jos cateva beneficii putin inedite.

Alergarea iti va imbunatatii cariera πŸ™‚

Se pare ca increderea in tine, acel “self confidence” pe care ti-o confera alergarea, te ajuta enorm si in viata profesionala! Avand incredere in fortele tale rezolvi mai usor task-urile.

Alergarea te vindeca de insomnie!

E clar ca atunci cand esti obosit dormi mai bine sau mai repede :-).
Relaxarea musculara de dupa alergare te ajuta sa scapi de insomnie.
Bine……nu imediat dupa alergare. Da-i un ragaz corpului de vreo 2 ore. Nu vei putea adormi niciodata, imediat dupa, din cauza adrenalinei.

Boost your sex life! πŸ™‚

Pe langa increderea in tine, despre care am vorbit mai sus, daca alergi, arati mai bine si iti cresc sansele de succes in randul persoanelor de sex opus :-).
Fiind antrenat, fizic, nu vei ceda niciodata! πŸ™‚
In plus, faptul ca sangele transporta mai mult oxigen….nu poate avea decat beneficii “strong” ……daca ma-ntelegeti πŸ™‚

Va las! Ies la alergat πŸ™‚

Pleven Friendship Marathon vs. Petrom Semimaraton! 17.05.2015. Eu am ales. Voi?

Pleven Friendship Marathon vs. Petrom Semimaraton! 17.05.2015. Eu am ales. Voi?

forkintheroad

Din postura de alergator amator am participat la ambele competitii.

Nu cred ca este cazul sa descriu evenimentele. Cu siguranta le cunoasteti (cel putin pe unul dintre ele)sau daca nu, puteti gasi detalii pe paginile oficiale:

Pleven Friendship MarathonΒ si Petrom Bucharest Half Marathon.

Sunt doua evenimente importante la care vroiam sa particip in 2015 insa nesansa face sa fie programate in exact aceeasi zi, 17 mai 2015 :(.

 

Si atunci a intervenit dilema. Ce sa aleg? La ce sa renunt si de ce?

 

Pentru un alergator, chiar si amator, evenimentele de referinta sunt semimaratonul Petrom si maratonul Raiffeisen. De ce?

Simplu: amploare, organizare, traseu, Bucuresti, tricou participare :), expunere media….si lista poate continua. Analizand in oglinda concursul gazduit de vecinii nostri bulgari balanta pare sa incline in favoarea competitiei dambovitene avand in vedere faptul ca nu este un eveniment foarte cunoscut, nu este la fel de mediatizat, participa cateva sute de alergatori (fata de cateva mii la Bucuresti), e in Bulgaria, kit-ul de concurs nu te da pe spate etc.

 

Am ales sa particip la Pleven Friendship Marathon. Am ales cu sufletul si am lasat ratiunea deoparte. Pentru ca, dupa cum ii spune numele, m-am simtit ca intre prieteni. Faptul ca nu participa mii de alergatori m-a facut sa ma simt important. Traseul nici nu se compara cu abundenta de betoane din Bucuresti. Ai parte de oras, munte, parcuri, padure etc. Localnicii te aplauda, admira si incurajeaza pe cand in Bucuresti te bombane ca blochezi orasul si nu pot ajunge la mall pe nu stiu ce axa nord sud si soferii te claxoneaza pe la intersectii. Pentru ca drumul pana la Pleven e scurt (3 ore), cazarea ieftina (in jur de 60 lei/pers la hotel de 4 stele) si mancarea extrem de accesibila. Pentru ca iti reprezinti tara la o competitie in afara ei. Pt ca Stan si toata echipa de organizare se chinuie din rasputeri sa multumeasca pe toata lumea si culmea, chiar reusesc. Pentru ca vinul de la “pasta party” este excelent. πŸ™‚ si nu in ultimul rand, pentru ca sedinta tehnica chiar te lamureste ce si cum trebuie sa faci.

Si lista poate continua. In acelasi timp experientele mele la cele doua competitii bucurestene de anvergura, mi-au lasat un gust usor amar.Β M-am simtit ca un alergator oarecare dintre cei 8000 fata de Pleven unde am fost Sorin, sportivul amator din Romania. Am scris aici despre experienta noastra acolo.

Asa ca, alaturi de colegii mei de la Smartcasual Running Club, voi participa la Plevna. Inscrierile vor incepe in curand iar pentru primii 50 “early birds” πŸ™‚ va exista o taxa de inscriere speciala.

Voi ce alegeti?

 

 

 

 

 

Hai campionul meu!!! by Ionut Stuparu

Hai campionul meu!!! by Ionut Stuparu

Maratonul Reintregirii din 1 decembrie a reprezentat pentru mine a doua participare la o competitie de alergare.
Prima experienta a fost stafeta de la Pleven , amintita si de Vali in articolul lui , unde am avut o experienta foarte placuta.
Am simtit pentru prima data cat de motivanta este competitia , cate bucurii si emotii iti poate oferi un astfel de concurs organizat.
Asadar , cu experienta si increderea in fortele proprii dobandite la Pleven am decis sa particip alaturi de ceilalti colegi la MRNR din 1 decembrie.
Initial m-am gandit sa ma inscriu la semimaraton dar am ales proba de 10 km deoarece inca nu am facut β€œ update-ul β€œ la capitolul pantofi de alergare πŸ™‚ (poate Mos Craciun o sa citeasca acest articol πŸ™‚ )si imi era teama de o accidentare .
Obiectivul fixat pentru crosul de 10 km a fost acela de a avea un pace/km sub 5 min.

untitled3
La start am avut o strategie diferita fata de prietenii mei si anume am ales sa plec printre primii deoarece doream sa fortez in primul km si nu voiam sa fiu impiedicat de concurentii care aveau alte strategii, planuri pentru cursa.
Acest lucru l-am reusit pe jumatate deoarece la portiunile cu gheata am intampinat mari probleme , imi era pur si simplu teama sa nu alunec si sa cad ; asa cum bine spunea Sorin in articolul lui β€œ parca alergam prin strachini β€œ :-).
Totusi , am incheiat primul km cu un timp bun ( 4.25 min/km ) reusind sa scap de zona aglomerata si sa ma obisnuiesc cu β€œ suprafata de joc” :-).

untitled2
Imediat dupa primul km am fost parasit de β€œprietenul” endomondo , care datorita conditiilor meteo, cred eu, a pierdut semnalul GPS.
In urmatorii doi km am fost un pic stresat deoarece nu stiam cum alerg… prea tare , prea incet .M-am linistit dupa prima tura cand am vazut cronometrul oficial care arata 15 min , un timp bun pentru mine .
Cu ajutorul incurajarilor venite dinspre zona de start , atat de la MC-ul evenimentului dar mai ales de la fiul meu ,ajuns intre timp pentru a ma incuraja strigandu-mi β€œ Hai campionul meu! ” πŸ™‚ am reusit sa mentin acelasi ritm bun si pentru celelalte doua ture ramase.

untitled1

Am terminat al 16-lea din 99 de participanti la proba de cros 10km cu un timp de 46’13” ( la doar o secunda de locul 15) πŸ™‚
Oricum ,un rezultat foarte bun pentru mine .

Vreau sa-i felicit si pe colegii mei pentru rezultatele obtinute , in special pe Vali pentru rezultatul foarte bun de la semimaraton.
Bineinteles felicitari si RO Club Maraton pentru organizarea evenimentului , o atmosfera foarte frumoasa , de sarbatoare .

untitled

De asemenea , vreau sa multumesc colegilor care mi-au insuflat dorinta de a participa la astfel de evenimente

Primul meu semimaraton!….by Vali Vasile

Primul meu semimaraton!….by Vali Vasile

IMG_8856.JPG

Manusa fiind aruncata, nu pot decat sa accept provocarea lansata de fondatorul micului nostru club fictiv si sa-mi impartasesc si eu experienta avuta la acest concurs. La fel ca si ceilalti colegi, sunt ceea ce se numeste un incepator in materie de concursuri de alergare. Placerea alergarii am descoperit-o in urma cu aproximativ 10 luni, avand ca scop initial pierderea in greutate (cu succes btw, de la 97 kg la 75 kg in 6 luni), dar care usor-usor s-a transformat in pasiune. Primul concurs a fost in toamna, la Pleven Bulgaria, proba de stafeta, unde, impreuna cu Ionut, am obtinut un meritoriu, zicem noi, loc 4. La concursul organizat de Ro Club Maraton pe 1 decembrie m-am inscris la primul meu semimaraton, profitand de locatia pe care o cunosteam foarte bine si unde in ultimele luni am “petrecut” cateva sute de km, inclusiv o alergare de 21 de km, finalizata in putin peste 2 ore. Fiind primul semimaraton, evident, scopul principal a fost acela de a-l termina, dar mi-am propus totusi sa scot si un timp decent, pe care, tinand cont de vremea potrivnica, il stabilisem undeva la sub 2 ore. Cu emotiile de rigoare, m-am prezentat regulamentar in dimineata zilei de 1 decembrie la locul de start, unde deja se stransesera destul de multi alergatori, desi conditiile meteo nu erau foarte imbietoare. Atmosfera era una de sarbatoare, lume vesela, steaguri tricolore, cantece traditionale romanesti rasunand de la statia de amplificare. Un moment foarte frumos a fost intonarea imnului inainte de startul cursei de catre participanti. Oricum, in toata agitatia de acolo, atat eu, cat si colegii mei, nu cred ca am acordat atentia cuvenita partii de incalzire si cred ca asta ne-a afectat performanta. La ora 09:00 s-a dat startul cursei. Impreuna cu Sorin si Florin, am incercat sa evitam aglomeratia de la start, asa ca ne-am plasat cat mai in spate. Totusi, nu am alergat impreuna mai mult de 500 de m, deoarece am simtit ca pot duce un ritm mai rapid si am accelerat. Primii 10 km i-am alergat destul de rapid, avand si perioade cu pace/km sub 5 minute. In ideea de a nu abandona din cauza suprasolicitarii am incercat sa temperez ritmul de mai multe ori, dar de fiecare data ma lipeam de cate un grup de alergatori cu ritm mai alert, astfel incat, fara sa imi dau seama, am ajuns la 15 km cu un timp excelent pentru mine : 1 ora si 21 de minute. M-a ajutat destul de mult si un gel energizant pe care l-am luat pe la km 12. De la km 15 a inceput perioada mai dificila, ultimele 2 ture fiind, asa cum ma asteptam, cele mai grele, resimtind destul de mult dureri musculare si ale articulatiilor. In plus, vremea se inrautatea vizibil. In schimb, m-au ajutat foarte mult incurajarile colegilor, celorlati participanti, ale MC-ului cursei, voluntarilor si a oamenilor din parc ce aplaudau efortul unor oameni care au ales sa sarbatoreasca Ziua Nationala intr-un mod diferit. Cu ultimele eforturi am trecut linia se sosire in 1:54:26, o distanta totusi mai mare decat distanta clasica de semimaraton. Ulterior, aplicatia de monitorizare folosita, endomondo, mi- a indicat un timp pentru distanta de semimaraton de 1:51:47, un timp de care sunt foarte multumit, tinand cont ca este primul meu concurs pe aceasta distanta. In clasament, asta a insemnat locul 49 din 199 la general si locul 18 la categoria mea de varsta.
Nu vreau sa omit organizarea foarte buna a celor de la Ro Club Maraton, pe care ii felicit pe aceasta cale si nu in ultimul rand, sarmalele de la final care au fost dementiale πŸ™‚
Pentru mine urmeaza concursul Baneasa Trail de peste o saptamana, unde va fi primul meu concurs de trail in proba de semimaraton si marele obiectiv, examenul de maturitate al oricarui alergator, participarea la Maratonul International de la Cluj, proba Maraton.

IMG_8855.JPG

Am sarbatorit 1 decembrie alergand!

Am sarbatorit 1 decembrie alergand!

IMG_8840.JPG

A fost frig! Ger chiar.
Dupa cum am scris cu o zi inainte de concurs , eram pregatit pentru a alerga in zapada. Ma gandeam ca o sa fie greu sa fac fata zapezii afanate de pe aleile din parc.
Insa nu m-am gandit ca o sa alerg pe polei. Am fost efectiv ca o barza. Senzatia era extrem de ciudata, parca alergam prin strachini. Nu stiu daca ati alergat vreodata pe polei si daca exista vreo tehnica pentru o astfel de suprafata. Eu nu m-am priceput iar portiunile cu gheata au reprezentat pentru mine adevarate obstacole.
Pe langa gheata de pe jos, gerul de afara a contribuit din plin la cresterea gradului de dificultate.
Initial ma gandeam sa scot 1h50.
Poate in visele cele mai frumoase πŸ™‚
Am scos 2h10 si mi s-a parut ca am tras de mine.

Insa atmosfera de sarbatoare, muzica de la start (treceam pe acolo din 3 in 3 km), baiatul de la microfon, voluntarul de la zona cu bucla care avea textele la el, oamenii din parc, cei care curatau parcul si scoteau niste dume…..cand ne vedeau si tot ce a tinut de organizare, au facut sa nu simt frigul si sa ma bucur de eveniment.

Nu am participat singur.

Am fost alaturi de colegii mei de alergare cu care imi impart serile din IOR πŸ™‚ si cu care am pus bazele unui club sportiv fictiv πŸ™‚ (deocamdata)

Am fost la noi acasa. Cel putin eu, anul acesta, am alergat peste 500 km pe aleile parcului.

Mie unul mi-a placut! Cu siguranta o sa particip si anul viitor.

De asemenea ii provoc si pe colegii mei sa-si impartaseasca experientele aici.

Smartcasual.ro le sta la dispozitie!

Ce spuneti baieti? Daca nu, trebuie sa dati explicatii in fata consiliului de administratie al clubului de alergare πŸ™‚

%d bloggers like this: