smartcasual.ro Web analytics

Month: March 2015

Motivationalul saptamanii 30.03-05.04

Motivationalul saptamanii 30.03-05.04

 

Plecand de la una din principalele teme ale cartii “Born to Run”, al carei review a starnit ceva controverse pe facebook saptamana asta, alergarea cu sau fara pantofi, va prezentam saptamana aceasta povestea lui Abebe Bikila, multiplu campion olimpic de origine etiopiana. La olimpiada din 1960 de la Roma, sportivul in varsta de 28 de ani, a uimit o lume intreaga castigand medalia de aur la maraton, alergand descult. A facut asta nu neaparat din convingere ci pentru ca sponsorul competitiei, Adidas, i-a pus la dispozitie o pereche de pantofi in care nu s-a simtit confortabil, luand decizia de a alerga descult cu cateva ore inainte de competitie. Bikila a castigat medalia de aur si la urmatoarea editie a Jocurilor Olimpice de la Tokyo, dar de data asta alergand cu pantofi de alergat.

Va uram o saptamana buna, cu multi kilometri alergati! Cu sau fara incaltari πŸ™‚

“Born to run” sau cand te duci la pomul laudat cu sacul…

“Born to run” sau cand te duci la pomul laudat cu sacul…

Probabil multi dintre voi, cei care ne impartasiti pasiunea de a alerga, ati auzit sau unii chiar ati citit cartea lui Cristopher McDougall.

E asa….un fel de “must have” al alergatorilor amatori. Pare a fi cartea de capatai si “cel mai factor” motivational dintre toti factorii care sunt ei factori motivationali πŸ™‚

 

O sa ii rog pe cei ce nu au citit cartea si isi doresc sa o citeasca…..sa inchida pagina asta acum! Probabil ce voi scrie va putea fi catalogat drept “spoiler”. πŸ™‚

 

Tin sa subliniez ca este doar parerea mea proprie. Motivul pentru care scriu acest articol este sa incerc sa demitizez cartea asta si sa setez asteptarile corecte astfel incat sa nu fiti dezamagiti de cei 50 lei cheltuiti pe carte.

Din pacate eu mi-am setat niste asteptari false, asteptari alimentate de diverse bloguri, forumuri si alte online-uri care prezentau aceasta carte ca fiind un fel de biblie a alergatorului amator care vrea sa termine un maraton.

Unde mai pui ca se toarna si un film la Hollywood cu Matthew Matcconeeehhhh sau cum naiba il chema ca niciodata nu pot pronunta :-).

 

Booon! Deci, cartea este un teleshopping tipic american in care Nike este de c___t iar Vibram Five Fingers este Dumnezeu pe Pamant. Genial mi s-a parut ca nu se mai feresc cu plasari de produse in context ci dau direct site-ul de unde poti cumpara diverse chestii πŸ™

Dusmanul picioarelor noastre nu este pantoful de alergare. Nuuu! Este pantoful de alergare de la Nike. Probabil baietii de la Marketing de la Nike nu au vrut sa sponsorizeze cartea si iata cum au devenit bau-bau-ul alergatorilor, provocatorii durerilor si distrugatorii vanatorului suprem care este “omul alergator”. In schimb…..Vibram……..eeee….cu totul altceva. O companie prietenoasa cu corpul uman, care a inteles constructia complexa si geniala a piciorului. Ce pronatie, ce gel, ce echipament sportiv. Prostii! Daca n-au vrut sa sponsorizeze cartea….treaba lor! πŸ™‚

 

De asemenea actiunea mi se pare extrem de greu de urmarit. Povestim despre un alergator care a facut un ultramaraton si era antrenat de un tip care isi descoperite pasiunea (descriere de 14 pagini) in timp ce era la facultate unde intalnise o tipa, doctorita (12 pagini cu traseul ei profesional) care alergase si ea o cursa alaturi de niste mexicani (10 pagini descriere) care aveau un vecin cu un sofer care avea un cumnat……..bla bla bla. Exagerez putin dar de foarte multe ori a trebuit sa ma intorc cateva pagini sa inteleg cine, ce si de ce este in carte.

Incerc sa gasesc o scuza acestei povesti extrem de greu de urmarit si pun pe seama faptului ca am citit cartea in limba romana. Poate la traducere, s-a pierdut firul logic iar impactul cuvintelor nu a mai fost acelasi. Inclusiv coperta arata altfel πŸ™

image

Ceea ce va recomand sa cititi este…Capitolul 28. Serios! Este un capitol extrem de interesant si realizezi niste chestii de….o sa ramaneti masca!!! Β Asa ca aici nu fac “spoiler” pentru ca vreau sa il cititi si sa ramaneti surprinsi.

Aaaa si by the way: marea cursa descrisa si in titlu…..se intampla in ultimele 12-13 pagini πŸ™‚

 

In rest…..daca vreti sa alergati un maraton pe asfalt….cartea nu e pentru voi.

Este pentru cei care alearga desculti prin paduri….ultramaratoane (100 km+)

Acestea “ziind fise”, vorba lui Malaiele, va urez…Lectura placuta!

 

 

Motivationalul saptamanii 23-29.03.2015

Motivationalul saptamanii 23-29.03.2015

Motivationalul acestei saptamani este un clasic si poate multi din voi l-au vazut deja. Β Este povestea cursei lui Derek Redmond din semifinala probei de 400 de m de la Olimpiada de la Barcelona 1992, devenit subiectul principal al campaniei “Celebrate Humanity”, desfasurata de Comitetul Olimpic International si un important simbol al spiritului olimpic.

“When you don’t give up, you can not fail!”

Enjoy and have a great week!

 

 

Motivationalul saptamanii

Motivationalul saptamanii

Inauguram in aceasta saptamana o rubrica noua – “Motivationalul saptamanii”. Astfel, vom incerca sa selectam si sa postam in fiecare duminica un filmulet motivational din lumea sportului, care sa ne ofere noua si cititorilor nostri un plus de inspiratie si un boost de energie pentru saptamana ce urmeaza sa inceapa.

Motivationalul acestei saptamani este despre dragoste, sacrificiu si devotament. Detalii despre protagonisti gasiti aici. Enjoy and have a great week!

Prima Evadare 2015! Dragoste cu nabadai, episodul 7!

Prima Evadare 2015! Dragoste cu nabadai, episodul 7!

Prima Evadare.

S-au scris pagini intregi despre concurs, despre organizare, despre traseu, etc.

Intre mine si acest concurs exista o relatie pe care o pot descrie ca fiind ciudata. E un fel de dragoste cu nabadai πŸ™‚

Ma chinuie dar in acelasi timp imi place. Imi provoaca suferinta dar abia astept sa particip.

Impreuna avem o istorie incarcata. E de ajuns sa aruncati un ochi peste aventura de anul trecutΒ sa va dati seama de relatia tumultuasa pe care o avem.

An de an am avut cate o provocare: daca nu a fost noroi a fost praf si ghinion sau crampe si 6 ore infernale. O data m-a chinuit atat de tare incat m-a facut sa abandonez. Mi-a aratat cine este “the boss” in relatia noastra πŸ™‚

Cu toate acestea, abia astept 10 Mai 2015 sa particip la editia din acest an. E perioada din an in care imi aduc aminte ca am o bicicleta si ca acum ceva timp eram calare pe ea mai tot timpul. E perioada in care imi pun in cui pantofii de alergare si scot bicicleta la inaintare.

Si cu toate astea am o teama fata de acest concurs……o teama care ma intriga si ma atrage in acelasi timp.

El este descris ca un concurs prietenos, pentru elite si biciclisti amatori. Ei bine, eu va spun ca nu e atat de prietenos. Cel putin cu mine nu a fost! πŸ™‚

Iti trebuie ceva antrenament sa duci cei aproape 60 km pe drumuri accidentate. Si nu neaparat antrenament fizic. Ci si mental.

Dupa 40 km prin noroi, sau prin praf sau pur si simplu pe drum accidentat te chinuie absolut orice. Te enerveaza la culme saua bicicletei (biciclistii stiu de ce πŸ™‚ ), parca pedalezi in gol, nu ai spor si simti ca nu mai ajungi la finish. Parca toate gropile sunt in drumul tau, parca tot noroiul din lume ti se lipeste de bicicleta, parca soarele arde doar deasupra ta si simti ca exista un complot universal menit sa te impiedice sa termini concursul.

Interesant este ca organizatorii stiu toate aceste aspecte si, habar nu am cum fac, dar in punctele in care simti ca cedezi, exista voluntari plini de entuziasm (cum reusesc sa fie in priza 6-7 ore nu inteleg πŸ™‚ ), care te incurajeza, fac glume si te conving ca esti un invingator si ca tu esti vedeta concursului. Nu mai spun de punctele de alimentare care sunt adevarate oaze intr-un desert nesfarsit.

In acelasi timp iti este jena de fotografii care stau cu obiectivele atintite catre tine, de parca stiu ca urmeaza sa cedezi, si nu vor sa piarda cadrul care le va asigura un premiu la concursul foto.

Si te ridici in sa, iei o mina grava si preocupata si arati ca ai totul sub control πŸ™‚

Si fara sa-ti dai seama depasesti momentul!

Nu am mai scos bicicleta de aproape un an. Mizez pe conditia fizica acumulata in orele si zilele in care am alergat sute de km.

Si totusi imi e teama πŸ™‚

Dar abia astept sa ridic bicicleta sus, la start, pentru poza de grup, sa fac cu mana cameramenului din elicopter, sa ma bucur de apa si portocalele de la Palatul Ghika, sa savurez pastele de final, sa imi gadile orgoliul incurajarile voluntarilor si ale oamenilor de pe traseu si sa petrec ore intregi cautandu-ma printre miile de poze. πŸ™‚

Dar spre deosebire de ceilalti ani, voi schimba foaia!

Auzi Prima Evadare!!! Anul asta te voi chinui eu pe tine!!!

O sa te fac sa-mi dai medalie metalica pentru ca voi fi in primii 500. O sa te oblig sa imi dai numar preferential in 2016!!!!!!

Sau nu! πŸ™‚ πŸ™‚ πŸ™‚

 

Vedem pe 10 mai!

 

%d bloggers like this: