Articolul de fata pleaca de la o stire publicata de Biciclistul.ro care ne anunta ca vom avea un sportiv triatlonist la Jocurile Olimpice de la Tokio

Ar fi o stire senzationala daca, la propriu, am avea un sportiv roman acolo.

Insa, Federatia Romana de Triatlon a luat decizia de a merge pe drumul cel mai simplu si usor. In loc sa avem un plan pe termen lung, in care sa investim si sa dezvoltam tinerii triatlonisti astfel incat sa scoatem din pepiniera proprie un sportiv talentat, am decis sa angajam un triatlonist strain care sa ne reprezinte.

Cu siguranta, exista niste prezentari in power point, ale federatiei cu care voi fi contrazis. Insa noi aici vorbim de realitate.

Nu am nimic si nici nu-l cunosc pe respectivul sportiv. Admir rezultatele sale si munca pe care o depune. Insa, parerea mea este ca angajam un mercenar, care, pentru o suma corecta a decis sa poarte pe tricou, in loc de FRA, cum il vedem si in poza, ROU. Pentru o suma corecta de bani.

Cum poate fi acesta un succes al federatiei? Cum putem sa ne mandrim ca “avem un sportiv roman la olimpiada”?

E ca si cum as trimite un olimpic la mate, in locul meu la examen, l-as pune sa se semneze cu numele meu si apoi m-as lauda cu “istetimea” mea.

Contra unei sume de bani, bineinteles. Castiga si tocilarul ceva bani iar eu iau gloria.

Pentru ca daca cititi interviul cu el, tot de pe Biciclistul.ro, veti gasi, la fiecare fraza referiri la bani. Traieste din triatlon, participa la un milion de concursuri pentru bani si are o gramada de sponsori. Perfect laudabil si normal. Intr-un business ar fi normal. Insa reprezentarea la olimpiada inseamna altceva. Inseamna emotie, sportivitate…chestiuni mai putin materiale. Ce emotie va avea triatlonistul francez cand va canta imnul in cazul putin probabil in care va lua o medalie?

Probabil nici nu-l va recunoaste. Va fi un cantec oarecare iar tricolorul va reprezenta o insiruire de culori pe o panza

Nu asta inseamna olimpiada! Nu despre asta este vorba in sport. Nu poti cumpara performante si apoi sa te lauzi cu ele.

Insa, in acelasi timp “propunerea Romaniei a sunat mai bine”

A avut si alte propuneri de la alte federatii. Imi si imaginez o licitatie in care au contat doar cifrele de pe contract indiferent de tara respectiva. Probabil nici nu stie unde e Romania pe harta si, in afara de presedintele federatiei, il mai stie pe Hagi.

Mai aflam ca, desi trebuie sa treaca trei ani pana sa poata participa sub steagul altei tari, faptul ca “avem relatii bune” cu federatia franceza, am facut o intelegere cu ei si o rezolvam. Va putea participa si dupa un an.

Ca pe OLX. “Federatie cautam triatlonist. Ne bagam si la combinatii“

Combinatii pentru ca sunt mai usoare. Ce rost are sa ne uitam in curtea proprie sa sa investim in copii? Pai copiii astia vor ajunge la “maturitatea sportiva” peste 4-5 ani.

Eheeee, cine stie cine va mai fi pe atunci pe la Federatie? Participarea aduce niste fonduri rapide, capital de imagine, etc. Hai sa le luam acum ca peste patru ani vin ceilalti!

Ciocu` mic ca acum suntem noi la putere, zicea o doamna “respectabila” in parlament.

Imi pare rau sa o spun insa nu sunt deloc de acord cu Emilian, aka Biciclistul.ro in aceasta speta.

Acest demers, in opinia mea transmite un mesaj total gresit. Alegand o astfel de solutie, de a angaja un strain, care peste 3 ani, sau un an, depinde de cat de bine “ne vom intelege” cu alte federatii,va putea concura pentru o alta tara care va avea o “propunere mai buna”, federatia isi neaga rolul de a dezvolta natural acest sport.

Reprezinta o confirmare a faptului ca nici macar federatia nu are incredere in propriul lot, in propriul plan sau, mai rau, nu exista un plan viabil, pe termen lung.

Chiar as fi curios cam cu cat se mai “cumpara” un sportiv azi? Cam care este investitia?

Photo credit