“Born to run” sau cand te duci la pomul laudat cu sacul…
Probabil multi dintre voi, cei care ne impartasiti pasiunea de a alerga, ati auzit sau unii chiar ati citit cartea lui Cristopher McDougall.
E asa….un fel de “must have” al alergatorilor amatori. Pare a fi cartea de capatai si “cel mai factor” motivational dintre toti factorii care sunt ei factori motivationali 🙂
O sa ii rog pe cei ce nu au citit cartea si isi doresc sa o citeasca…..sa inchida pagina asta acum! Probabil ce voi scrie va putea fi catalogat drept “spoiler”. 🙂
Tin sa subliniez ca este doar parerea mea proprie. Motivul pentru care scriu acest articol este sa incerc sa demitizez cartea asta si sa setez asteptarile corecte astfel incat sa nu fiti dezamagiti de cei 50 lei cheltuiti pe carte.
Din pacate eu mi-am setat niste asteptari false, asteptari alimentate de diverse bloguri, forumuri si alte online-uri care prezentau aceasta carte ca fiind un fel de biblie a alergatorului amator care vrea sa termine un maraton.
Unde mai pui ca se toarna si un film la Hollywood cu Matthew Matcconeeehhhh sau cum naiba il chema ca niciodata nu pot pronunta :-).
Booon! Deci, cartea este un teleshopping tipic american in care Nike este de c___t iar Vibram Five Fingers este Dumnezeu pe Pamant. Genial mi s-a parut ca nu se mai feresc cu plasari de produse in context ci dau direct site-ul de unde poti cumpara diverse chestii 🙁
Dusmanul picioarelor noastre nu este pantoful de alergare. Nuuu! Este pantoful de alergare de la Nike. Probabil baietii de la Marketing de la Nike nu au vrut sa sponsorizeze cartea si iata cum au devenit bau-bau-ul alergatorilor, provocatorii durerilor si distrugatorii vanatorului suprem care este “omul alergator”. In schimb…..Vibram……..eeee….cu totul altceva. O companie prietenoasa cu corpul uman, care a inteles constructia complexa si geniala a piciorului. Ce pronatie, ce gel, ce echipament sportiv. Prostii! Daca n-au vrut sa sponsorizeze cartea….treaba lor! 🙂
De asemenea actiunea mi se pare extrem de greu de urmarit. Povestim despre un alergator care a facut un ultramaraton si era antrenat de un tip care isi descoperite pasiunea (descriere de 14 pagini) in timp ce era la facultate unde intalnise o tipa, doctorita (12 pagini cu traseul ei profesional) care alergase si ea o cursa alaturi de niste mexicani (10 pagini descriere) care aveau un vecin cu un sofer care avea un cumnat……..bla bla bla. Exagerez putin dar de foarte multe ori a trebuit sa ma intorc cateva pagini sa inteleg cine, ce si de ce este in carte.
Incerc sa gasesc o scuza acestei povesti extrem de greu de urmarit si pun pe seama faptului ca am citit cartea in limba romana. Poate la traducere, s-a pierdut firul logic iar impactul cuvintelor nu a mai fost acelasi. Inclusiv coperta arata altfel 🙁
Ceea ce va recomand sa cititi este…Capitolul 28. Serios! Este un capitol extrem de interesant si realizezi niste chestii de….o sa ramaneti masca!!! Asa ca aici nu fac “spoiler” pentru ca vreau sa il cititi si sa ramaneti surprinsi.
Aaaa si by the way: marea cursa descrisa si in titlu…..se intampla in ultimele 12-13 pagini 🙂
In rest…..daca vreti sa alergati un maraton pe asfalt….cartea nu e pentru voi.
Este pentru cei care alearga desculti prin paduri….ultramaratoane (100 km+)
Acestea “ziind fise”, vorba lui Malaiele, va urez…Lectura placuta!