Chisinau si Bucuresti, doua inimi romanesti!

Asa cantau niste baieti imbracati in tricouri cu Romania mare pe piept, la o terasa in centrul Chisinaului si este imaginea cu care am ramas dupa participarea la Maratonul International Chisinau.

Ne-am decis sa participam la Maraton International Chisinau pentru a schimba peisajul.

La momentul inscrierii, Maratonul de la Cluj era fix in aceeasi zi si am renuntat la el cu gandul ca la Chisinau va fi mai “exotic”
S-a dovedit ca am luat decizia buna si experienta de la Chisinau a fost una pe care, la anul, cu siguranta o vom repeta.
Cand am ajuns in Chisinau, pentru prima data, am avut un sentiment de deja-vu.
M-am intors in timp pentru ca am vazut  Bucurestiul acum 15 ani. Identic 🙂
Nu este un lucru neaparat rau pentru ca “emanciparea” asta a Bucurestiului a adus viteza, stres, nebunie, graba si lipsa timpului de calitate. Suntem prinsi in corporatii, afaceri, intalniri si uitam sa ne bucuram de lucrurile simple si de valoare.
La Chisinau viata este mai simpla, mai ieftina insa si mai linistita sau cel putin asta am simtit eu in cele trei zile petrecute acolo.
Evenimentul in sine a fost bine organizat insa au existat momente in care am simtit “stangacia” inerenta unui concurs aflat abia la a doua editie. O sa fiu foarte succint in a descrie ce mi-a placut si ce nu:

 

Ce mi-a placut:

– atmosfera de sarbatoare. A fost un eveniment important pentru oras si asta s-a vazut;

– preturile. Berea, pizza, “zeama” de pui, “caciula lui guguta”, apa gazata…..ieftine;

– incurajarile de pe margine. Voluntari, trecatori, sustinatori. Nimeni nu s-a suparat ca am blocat orasul. Niciun claxon, nicio injuratura scapata printre dinti. Oamenii de pe margine iti zambeau si parca iti multumeau ca ai venit in orasul lor si ai contribuit la realizarea unui eveniment de asemenea anvergura.

– puncte de alimentare suficiente, apa din belsug astfel incat sa-ti pui si in cap (la propriu) 🙂

– kit-ul de participare. Decent, cu tot ce aveai nevoie pentru cursa;

– taxa de participare. In jur de 85-90 lei pentru Maraton;

– traseu frumos care a strabatut tot centrul orasului;

– spalatoria auto care a scos stropitorile pe traseu. Tunelul de apa a fost incredibil. Mai ales pe final.
Ce nu mi-a placut:

 

– caldura mare si urcarea care te macina 🙂

– cozile de la ridicarea pachetelor de start. Era o procedura greoaie care dura. Pana te gaseau pe lista, pana incropeau kit-ul, pansa se facea asigurarea……iti pierdeai toata rabdarea si coada din spatele tau crestea vazand cu ochii;

– faptul ca la inregistrare/ridicare kit-uri erau voluntari care vorbeau exclusiv limba rusa. Nu aveam pretentia sa stie romana (cu toate ca este limba oficiala a tarii) dar macar o boaba de engleza 🙂

– startul. Au ratat total momentul si ne-au tinut 20 minute intr-un soare nemilos. Daca te asezi la start cu 15 minute mai devreme si apoi mai astepti inca 20 peste ora stabilita, nivelul entuziasmului scade dramatic. Mai ales daca la ora stabilita mai faci si numaratoarea inversa si te opresti la 3 anuntand ca mai dureaza 2 minute. Si apoi inca 3. Si inca 5. Si hai sa mai ridicam o data mainile in aer. Si sa va mai spunem sponsorii. Dar mainile le-ati ridicat? Si in cazul in care nu stiati va anuntam sponsorii. Dar voi sunteti gata? …….Mainileeee suuuuusss!

– traseul in a doua jumatate a cursei. Pentru maratonistii de peste 4 ore parcurgerea zonei centrale, la ultima tura, a fost dificila. Foarte putini voluntari iar traseul se transformase intr-o veritabila promenada unde trebuia sa faci slalom printre tineri care se tineau de mana, mamici cu carucioare, biciclisti, copii care jucau fotbal.
E mai usor sa alergi in IOR la ora de varf.

– lipsa posibilitatii de a te hidrata corespunzator la final. Nu a existat nicun punct cu apa sau altceva la finish. Primeai de la o fata o punguta cu o apa, o banana si o portocala. La un moment dat s-au terminat fructele si primeai doar o apa. Asta daca nu o ratai pe fata respectiva si ramaneai cu buzele arse si uscate. De asemenea, dupa 3 ore 45 minute au disparut mesele de masaj.

– declaratiile organizatorilor referitoare la numarul participantilor. Cand am auzit ca vor fi 15.000 de participanti (mai multi ca la Bucuresti) si cand am vazut spatiul mic am crezut ca o sa ne calcam in picioare.
Daca la cursele competitive au fost 2000 de participanti (conform rezultatelor oficiale) la cursa populara au fost 13.000 de oameni?!?
Cred ca au numarat si voluntarii si familiile acestora si locuitorii cartierelor de pe traseu 🙂

– materialul din care era facut numarul pentru ca nu am reusit sa il pun pe centura si l-am prins cu ace (hai ca sunt hater). Glumesc 🙂

Nu am reusit sa vad cursa copiilor pentru a face o comparatie obiectiva cu competitiile bucurestene.
Chiar daca, citind cele de mai sus pare ca au fost multe scapari, experienta totala a fost una placuta. Scaparile organizatorice au fost compensate de entuziasm si atitudine pozitiva. Zambetul pe buze a fost la ordinea zilei.

Ne vom intoarce si la anul pentru lucrurile frumoase si pentru a ne bucura de acest eveniment important pentru oras.
Ii felicit pe organizatori si bravo lor ca au reusit sa transforme Chisinaul.