Mi-am tras singur o palma la RBIM 2014!

Prestatia mea de la RBIM 2014 a lasat de dorit. Pur si simplu m-am dezamagit pe mine insa a fost o lectie pe care organismul meu mi-a dat-o si de care voi tine cont data viitoare cand voi participa la o asemenea competitie.

Dupa ce in urma cu o saptamana participasem la Pleven Friendship Marathon, unde am scos un timp excelent pentru mine, la proba de semimaraton, am considerat cei 10 km pe care trebuia sa-i alerg la Bucuresti, floare la ureche.

Am mancat haotic cu o zi inainte, nu m-am odihnit absolut deloc iar in dimineata concursului am mancat prostii si am baut un RedBull convins fiind ca 10 km ii voi alerga chiar si cu spatele 🙂 . Ca sa va imaginati cat de neglijent am fost, micul meu dejun a constat in salata de vinete cu ceapa 🙂

Bineinteles ca am pornit increzator dar doar pana pe la km 5. M-a lovit o durere de ficat de mi-a secat sufletul si mi-a turnat plumb in adidasi. Au fost momente in care efectiv m-am tarat pe asfalt si cred ca mi-am tocit si talpa la pantofii de alergare :).

Ma durea atat de tare zona abdominala incat ma enerva la culme si muzica din urechi.

 

Mi-am dat seama cat de mult conteaza odihna din ziua precedenta, alimentatia, ce mananci inainte de cursa, suplimentele, gelurile sau hidratarea.

Mi-am data seama ca nu conteaza distanta atat timp cat abordezi cursa cu seriozitate si te pregatesti.

 

Am scos un timp relativ bun : 57 min si 44 secunde pe 10.4 km. Stiu ca puteam mai bine si ca doar de mine a depins modul in care alerg.

Ma bucur, totusi, ca am invatat ceva : fara vinete inainte de cursa 🙂