Primul meu semimaraton!
Dupa cum ati citit, in ultimul timp am neglijat bicicleta si m-am concentrate pe alergat.
Manat de dorinta de a slabi, am inceput in octombrie anul trecut sa alerg.
La primele ture, tin minte, dupa 400 metri trebuia sa ma opresc sa respir si sa-mi revin.
Mi-am pus atunci in cap, ca intr-un an, sa reusesc sa alerg 10 km, fara pauza. Era o dorinta utopica care parea aproape imposibil de realizat.
Timpul a trecut si impins de la spate de ambitie am incepus sa alerg kilometru dupa kilometru. Si iata ca in week-endul ce a trecut, nu doar ca am reusit sa alerg 10 km, ci chiar un semimaraton.
Mi-am pregatit « atacul » cu ceva timp inainte. Am mancat corespunzator, m-am odihnit si mental m-am pregatit pentru 7 ture de lac IOR. Adica 21,3 km.
Dimineata am mancat extrem de usor, am consumat rapid un baton plin de energie de la Isostar si am plecat la drum.
In mod normal alerg seara. E mai racoare si ma simt mai bine. Era prima oara cand alergam dimineata, chiar daca era ora 6.30.
Pe parcursul cursei caldura ce se instala cu fiecare tura de IOR ma lovea parca in ceafa.
Am facut incalzirea de rigoare, am dat drumul la muzica si am pornit increzator. In trecut, la ture de 10 km, aveam probleme cu zona sfarcurilor care din cauza tricoului sangera.
Mi-am luat benzi kinesio pe care le-am adaptat si lipit in zona respectiva. Tin sa zic ca sunt exceptional de bune. Rezista la umezeala si te feresc de probleme 🙂
Primii 10 km au fost normali. Suflu ok, picioare ok, stare generala buna.
Apoi a inceput partea dificila. Pe la km 15 aveam senzatia ca alerg pe loc. Ca tura de IOR este din ce in ce mai mare, iar tentatia de abandon ma bantuia cu fiecare kilometru.
Soarele incepuse sa arda si senzatia aceea de sfarseala incepea sa ma copleseasca.
Ma motivam cu faptul ca muncisem prea mult pentru a abandona.
La sfatul lui Emilian am inceput sa-mi impart mental cursa pe portiuni mici de cate doua ture de lac. La fiecare tura consideram ca ard o etapa si ma hidratam la o tasnitoare cu apa.
M-a ajutat enorm acest lucru si il recomand cu caldura. Segmentarea mentala a traseului ajuta foarte mult la psihic.
Si in acest fel am ajuns la ultima tura de 3 km. Picioarele incepusera sa nu ma mai asculte si aveam senzatia ca se vor bloca din clipa in clipa. Muzica din urechi déjà ma enerva. Trecusera 2 ore, eram lac de apa, batut de soare in cap si cu nivelul energiei la minim. Tin minte ca aproape ma taram, iar statistica de pe Endomondo arata ca am avut o medie foarte aproape de 7 min/km.
Mi-am dat seama ca batonul plin de energie de la Isostar isi facea treaba si ma ajuta sa inaintez.
Mi-am promis ca la urmatoarea tura lunga sa fiu atent la toate detaliile : pantofi de alergare adecvati, ciorapi speciali, hidratare corespunzatoare, alimentatie adecvata, etc. Conteaza enorm fiecare detaliu.
Mi-am setat aplicatia de Endomondo sa ma anunte la 21,2 km. In momentul in care m-a anuntat, m-am oprit brusc. Picioarele nu au mai vrut sa alerge si mental cursa s-a terminat.
Partea proasta era ca ma aflam undeva la 1,5 km de masina. 🙂 Efectiv nu am mai putut sa alerg si am mers usor pana la masina. Mi s-a parut cel mai lung kilometru din viata mea.
Fizic eram terminat insa in interior imi venea sa strig de bucurie astfel incat fiecare om din parcul acela sa stie ce am realizat eu.
Pentru a face un rezumat al experientei mele :
– Atentie la detalii – odihna, alimentatie corepunzatoare, hidratare, energizare (Isostar are produse bune, insa putin cam scumpe) iar benzile Kinesio aplicate in zonele problema pot face minuni.
– Impartire mentala a cursei pe sectiuni
– Ambitie
– Perseverenta
–
Sper ca in viitorul apropiat sa repet performanta si de ce nu la anul sa fac in toamna si un maraton 🙂