…si de acum voi fi si mai critic! S24H Timisoara

Am asteptat sa-mi treaca febra musculara, capatata cu ocazia S24H, pentru a putea misca degetele 🙂

Glumesc, dar cu toate acestea, concursul asta te impinge pana la limita si iti arata cat de tare esti, atat fizic cat si mental. Am avut febra la niste muschi pe care nu stiam ca ii am 🙂

12, 24 sau 48 ore te invarti pe o bucla de 1 km si un pic. Chiar daca la 6 ore schimbi sensul, ajungi sa inveti fiecare groapa de pe traseu si ajungi sa dai cate un nume fiecarui copac si sa te intrebi daca ii mai recunosti peste 5 ture 🙂

Nu o sa insist pe trairile mele din timpul celor 12 ore de efort pentru ca, nu-i asa, aici nu facem “race review” 🙂

O sa insist pe organizare si pe faptul ca, daca mai aveam vreo urma de indoiala, concursul asta m-a convins ca nu sunt absolut deloc hater. M-a convins ca se poate, ca organizator, sa construiesti, nu un concurs de alergare ci o intreaga experienta. Stiti fix-ul meu cu taxele de participare?  Eee, de data asta nici macar nu stiu cat am platit insa stiu ca a existat acel “return of investment”. Cu varf si indesat!

Ceea ce vreau sa spun este ca, de cand particip eu la astfel de evenimente, nu m-am simtit nicaieri mai bine. Si nu ma refer strict la amanunte logistice.

Organizatorii concursului construiesc o atmosfera de familie in care participantii, voluntarii, organizatorii si sustinatorii formeaza un tot unitar. Am vazut emotie si am vazut ca, in centrul universului acestui concurs, ne aflam noi, alergatorii. Am vazut preocupare continua de a rezolva fiecare solicitare si am vazut disponibilitate, lacrimi de emotie si zambete de bucurie.

 

Si, pentru a termina cu partea emotionala, am vazut un kit de participare mai mult decat decent, transfer de la aeroport pentru participanti (WTF!!!), pasta party intr-un mediu excelent (nu caserole sleite cu paste, stropite cu sos dubios), sedinta tehnica folositoare, traseu impecabil, voluntari dedicati si nu plictisiti, incurajari permanente, spatii de odihna…si pot continua cu inca doua pagini de lucruri frumoase.

Insa, asa trebuie sa arate normalitatea si nu exceptia. Nu trebuie sa ne miram cand un organizator creioneaza o astfel de experienta si sa nu mai contenim cu laudele, cum se intampla la acest concurs, pentru ca, apropos, nu am vazut niciun feedback negativ.

Din acest motiv spun ca m-am convins pe mine, daca mai  era nevoie, ca nu sunt hater. M-am convins ca trebuie sa fiu din ce in ce mai critic pentru ca exista organizare excelenta. Pentru ca exista grija fata de participanti.

Si cred, cu tarie, ca tine doar de noi, participantii, sa “impingem” organizatorii sa fie mai buni in ceea ce fac.

Doar ca, la majoritatea concursurilor, organizatorii se pun in prim plan pe ei. Pun banii inaintea pasiunii si devin refractari si agresivi cand cineva comenteaza.

Esti admonestat “cu ce drept vorbesti bah?” neintelegand ca, fiind platitorul si beneficiarul serviciului prestat, am tot dreptul. Si ca, pe termen lung, concursurile “arogante” se vor evapora.

Mi-am creat un sistem de evaluare bazat pe experienta de la S24 si sper ca, din ce in ce mai multe evenimente de acest tip, sa ofere aceeasi experienta.

Va recomand, total dezinteresat, acest concurs. Si il recomand si organizatorilor.

Cred ca, la fel ca si in alte domenii, schimbul de experienta trebuie sa fie la ordinea zilei.

La fel cum Federatia Internationala de Atletism pune cate o “eticheta” fiecarui concurs (bronze, silver, gold, etc) asa si noi, alergatorii, ar trebui sa certificam concursurile la care participam, in functie de experienta avuta.

“Recomandat de alergatori” poate reprezenta o recunoastere suplimentara pentru concursurile care au grija de noi.

Felicitari Diana! Sper sa nu se schimbe nimic 🙂

 

Am asa un sentiment ca tot vibe-ul asta pozitiv se va duce pe apa Dambovitei, dupa MIB 🙂

 

Hai sa fim sanatosi si sa ne vedem cu bine pe la concursuri!