Sportul! Atunci si acum!

In timp ce alergam aseara, neavand muzica, ma gandeam la diverse, in ideea de a nu fi concentrat la oboseala.
Si am ajuns la concluzia ca noi, cei din generatia 30-40 ani, suntem extrem de norocosi.
Am prins vremurile trecute, dar si vremurile noi.
In ceea ce priveste sportul mi-am dat seama de adaptabilitatea noastra si in acelasi timp de “fitele” capatate odata cu avansul tehnologic.

Cand eram copii faceam sport imbracati in tricoul de bumbac al fratelui mai mare iar acum iesim la alergat doar cu tricouri tehnice, eventual cu “clima cool”.

Concuram cu vecinii de la cealalta scara iar rasplata dupa castigarea cursei era reprezentata de admiratia celorlalti copii.
In prezent ne inscriem la maratoane, semi-maratoane, triatloane etc si trebuie neaparat sa primim macar o medalie de “finisher”.

Jucam fotbal, tenis si ne plimbam pe bicicleta incaltati in tenesi “Dragasani”.
Acum ne luam adidasi pentru iarba sintetica sau pentru sala. Mergem pe biciclete incaltati cu pantofi compatibili cu pedale SPD.

Reperul pentru distanta alergata era tura de parc. Nu ne masuram performantele cu “Endomondo” “Runtastic” sau alte aplicatii.
Nu monitorizam pulsul si nu aveam ceasuri cu gps si centuri cardiace.

Ne chemam prietenii, afara la sport, printr-un strigat in fata balconului.
Acum trebuie creat un ” event” pe facebook si dat “invite”.

Ne povesteam intamplarile si performantele in fata scarii sau prin oracole. Astazi scriem pe blog si dam “share” pe twitter.

Si comparatiile pot continua la nesfarsit.

Eu unul m-am simtit bine si atunci si ma simt bine si acum.
Faptul ca le-am trait pe amandoua imi da un sentiment de fericire pentru ca am fost contemporan cu doua lumi total diferite.

Voi ce credeti?