smartcasual.ro Web analytics

Tag: MTB

Mai avem Federatie de Ciclism? Si presedinte?

Mai avem Federatie de Ciclism? Si presedinte?

In urma cu ceva timp, cand am decis sa “ma ridic de pe canapea” 🙂  si sa fac ceva sport, am cochetat cu ciclismul amator. Nu exista nicio competitie de mountain bike la care sa nu particip. Plecam cu noaptea in cap, agatam bicicleta de masina si mergeam sute de km pentru a participa la astfel de evenimente. Nu existau cip-uri de cronometrare la unele dintre ele si nici “pachete de start” doldora de produse de la sponsori.

Taxele erau decente si erai incurajat sa faci miscare in natura. Nu am simtit niciodata sprijinul unui for competent. Cum ar fi, de exemplu, Federatia Romana de Ciclism. Tot greul era pe umerii organizatorilor, persoane inimoase, pasionate de sport. Nici un ban, niciun sprijin, nici macar o mentiune pe un site extrem de saracacios. In plus federatia era condusa de niste batranei, cu aspect de membrii de partid din vremea comunismului, care, probabil, ultima oara cand se urcasera pe o bicicleta o facusera sa sarbatoreasca sfarsitul razboiului.

In acest context, numirea lui Eduard Novak la conducerea federatiei a aparut ca o raza de speranta care sa scoata din mizerie ciclismul romanesc.

Chiar daca numirea lui a coincis cu un scandal, tipc mioritic, cu acuzatii de furt, spaga, delapidare etc, evenimentul in sine m-a bucurat maxim.

Un baiat tanar, pasionat de ciclism, cu rezultate exceptionale in competitii, cunoscut in randul ciclistilor romani si nu numai.

In ultimul timp am iesit din zona asta a ciclismului si m-am “concentrat” pe alergare asa ca s-ar putea sa nu am imaginea completa si corecta a situatiei ciclismului romanesc.

Au trecut cativa ani de la inscaunarea lui Novak in fruntea ciclismului romanesc insa senzatie este ca am batut pasul pe loc. Exista cumva o un raport de activitate? Un bilant al perioadei petrecute in fruntea ciclismului romanesc? O lista de realizari? Ceva.

In euforia momentului, am dat like paginii lui Eduard Novak. In afara de “promovarea” Tusnad Cycling Team si a unor competitii gen “Turul Tinutului Secuiesc” nimic. Dar nimic. Tusnad Cycling si iar Tusnad Cycling.

Poate mi-a scapat mie, dar exista Turul Romaniei? Mi se pare penibil sa ne plangem ca nu avem rezultate in ciclism si ca sportivii romani au rezultate mediocre spre slabe cand scot capul la competitii internationale, in conditiile in care avem o federatie extrem de discreta (ca sa nu folosesc cuvinte grele).

Vad pe site-ul lor un “calendar” competitional. In acelasi timp au avut grija sa afiseze tarifele percepute. Vrei sa te autorizeze la o cursa? Cotizezi. Vrei alt tricou? Bani. Vrei sa te plimbi cu familia in padure? Bani. Exagerez evident.

In plus, a aparut si ineptia asta cu licentiarea sportivilor amatori.

Adica sa fiu ciclist amator licentiat  🙂 . Pai de aceea ma numesc amator pentru ca nu sunt licentiat. Un motiv inventat pentru a justifica…..o alta taxa.

Inteleg necesitatea unor taxe dar in acelasi timp vreau sa inteleg ce primesti in schimbul lor.

Ar fi interesant sa avem o parere a organizatorilor evenimentelor din aceasta zona. Ce primesc si ce plus vad din includerea in calendarul competitional. Ce primesc in schimbul taxelor.

Cu ce ajuta federatia un astfel de concurs amator? Cronometrare? Exista o multime de solutii in acesta privinta. Arbitrii? Pe bune?

Federatiile primesc bani si de la stat. Se autofinanteaza si din toate aceste taxe.

Cum se intorc acesti bani pentru a sprijini ciclismul? Pentru a atrage copiii spre acest sport?

In afara de a “pastori” si a autoriza aceste curse, ce programe desfasoara Federatia Romana de Ciclism?

Repet, poate nu am eu toate informatiile insa din postura de practicant amator si simpatizant al acestui sport nu simt nicio diferenta intre nea Selejan sau cum il chema pe batranelul “simpatic” si Eduard Novak.

Piata competitiilor de mtb s-a impartit intre “seniorii” de la NoMad, organizatorii Primei Evadari (sprijiniti puternic de o marca privata si nu de federatie) si cei de la Riders Club (cu comportament de multinationala, foarte procedurali si foarte comerciali. Orientati spre a exploata zona asta “glossy” a ciclismului. Zona sportivilor care apreciaza un selfie facut la un concurs cu lumini orbitoare, muzica antrenanta si o defilare impresionanta de sponsori)

Deci tot “resurse proprii” ale organizatorilor.

Poate doar eu m-am saturat de Tusnad Cycling Team si doresc ceva mai concret orientat spre a dezvolta cicismul romanesc. Cu un plan bine pus la punct, cu obiective masurabile si cu o comunicare continua a rezultatelor. Cu o prezenta mai puternica si cu o implicare activa in zona ciclismului amator si nu doar cu “autorizari”, “includeri in calendar oficial” si taxe.

In ritmul asta vom schimba numele in Federatia Romana de Tusnad Cycling Team.

 

Sursa foto:ciclism.ro

 

Despre Prima Evadare

Despre Prima Evadare

M-am tot gandit cum sa fac sa fiu mai bine inteles. Si am zis sa ma “leg” de Prima Evadare pentru a zugravi mai bine tabloul asta cu concursurile sportive.

Articolul meu de ieri, desi a fost extrem de sarac in detalii, a starnit iar un val de controverse. Nu intru in detalii pentru ca pana si eu 🙂 m-am saturat de subiectul asta cu taxele.

Insa despre ceea ce vreau sa scriu astazi are o legatura directa cu subiectul in cauza.
Pentru a ma face mai bine inteles am ales sa schimb registrul si sa fiu pozitiv.

Asa ca o sa vorbesc despre…..Prima Evadare pentru ca tot se apropie data concursului.

De la inceput precizez ca ii cunosc pe baietii (si fetele) de la NoMad si nu exista niciun interes in a scrie de bine despre ei si concursul lor. Ba, chiar de cateva ori, pe facebook, Doina mi-a dat cateva replici taioase. 🙂 Nu platesc banner la noi si nici nu suntem “parteneri media” 🙂

Dar sunt un exemplu de “asa da”.

Taxa la concurs este la fel. Undeva in jurul la 100-150 lei si de data asta, eu cred ca este mica in comparatie cu ceea ce ofera.
La ce desfasurare de forte (la start, la finish si pe traseu) exista…eu imi scot palaria in fata lor pentru ca reusesc sa faca acest lucru cu 150 lei/participant. Avand in vedere ca se blocheaza circulatia, se opresc masini pe centura, politie, ATV-uri si motociclete pe traseu, salvari, elicopter si complexul Astoria inchiriat…..ma iertati dar alergarea pe aleile parcului pare “pistol cu apa”.

Multe puncte de alimentare, o armata de voluntari, transport cu autobuze pentru participanti si camioane pentru biciclete sunt doar cateva dintre beneficiile, oferite participantilor, care cu siguranta costa.

Drone, pachet de start ok, paste, tricou, medalii si premii consistente. Nu mai vorbesc despre traseul in sine.
L-as pune pe Daniel Sardan sa le tina un seminar despre cum se organizeaza un concurs si cum se obtin sponsorizari.

Ceea ce imi ofera acest concurs nu pot replica eu cu forte proprii, cum as face, de exemplu, la un concurs in jurul lacului din IOR. Si atunci simt ca merita din plin sa platesc taxa.
Asta am vrut sa zic cu toate articolele mele. La asta ma refer cand spun ca 120 lei/participant e mult pentru o alergare in parc.

Nu am cerut liste de cheltuieli si justificari.
Insa ceea ce ma bucura este ca economia de piata functioneaza si cu siguranta zona asta a concursurilor pentru amatori se va cerne. Cum concursurile de tip Prima Evadare cresc de la an la an, avand din ce in ce mai multi participanti, iar concursurile din parcuri cu taxe supraevaluate au din ce in ce mai putini concurenti (iata ca anul asta nu s-au mai batut concurentii pe locuri la Gerar) cred ca mergem in directia buna.

Chiar daca unii dintre cei implicati in organizare la Prima Evadare imi sunt prieteni si probabil as putea sa fiu invitat si sa nu platesc taxa, nu o voi face.

Vreau sa sprijin un astfel de business si sa pun umarul pentru ca astfel de concursuri sa creasca si sa reziste. Vreau sa “cumpar” acest tip de produs pentru ca eu cred in el.

Si apropos de strans trafic cu articole in care critic. Cel mai citit articol de pe smartcasual.ro este acesta.

 

 

Single speed!

Single speed!

Vorbeam ieri cu Emilian si ma intreba daca am renuntat la bicicleta. La inceputul carierei mele de sportiv tomnatic, trecut de prima tinerete si intrat in criza varstei de mijloc 🙂 , bicicleta a reprezentat suportul meu pentru sport. Timp de 2 ani nu am ratat nicio competitie de MTB, fie ea in jurul Bucurestiului sau in tara.

De un an, bicicleta zace intr-un colt, fiind folosita doar de 2 ori anul trecut. Fiind un MTB echipata cu tot ce-i trebuie pentru a rezista pe drumuri grele si in conditii de offroad, pentru oras este destul de incomoda. Si in ultimul an am folosit-o exclusiv in oras. Am inlocuit curse de offroad cu MTB-ul cu alergari pe asfalt 🙂

Din aceste motive m-am gandit sa fac o schimbare si sa mai dau o sansa mersului pe bicicleta. Avand in vedere ca noi, barbatii, suntem in continuare niste copii atrasi de jucarii, :-), am gasit o jucarie care cred ca ma va atrage sa “ma joc” cu ea in urmatoarea perioada.

 

imageNu neaparat cea din imagine, dar ceva asemanator.

Vorbesc aici de single speed. Sunt niste biciclete simple, de baza si foarte usoare. Nu ai foi, pinioane etc. Cauciucuri subtiri, de sosea, cadru usor si simplu.Unde mai pui ca exceleaza si la capitolul design si nu sunt extrem de scumpe.

Imi cunosc limitele si nu apelez la un o Fixie. Risc sa ma dau peste cap si sa ma transform in material pentru Youtube 🙂

Asa ca ma gandeam sa-mi vand Scott-ul meu de munte si sa-mi iau o astfel de “jucarie” cu care sa ma dau in oras, sa ies in parc cu juniorul si sa-mi fie comod sa o car, depozitiez etc.

Sunt inca in faza de analiza…..dar cunoscandu-ma, cu siguranta, la primavara o sa intru in randul hipsterilor 🙂 si o sa ma dau pe o bicla, verde eventual, cu un ghidon ingust, cu castile in urechi si un zambet larg :-).

Revin cu impresii si poze cand gasesc ceva ce-mi place.

 

 

 

 

Vreau sa-mi schimb bicla!

Vreau sa-mi schimb bicla!

Ma gandesc sa o schimb.
Am “petrecut” impreuna mai mult de 15 competitii in 3 ani.
Ma tot bate gandul sa trec pe un 29.
Sunt in dilema. Vreau si un 29 dar in acelasi timp parca imi face cu ochiul si o cursiera.
E greu sa le am pe amandoua, dar am timp sa ma gandesc.
Cea mai buna perioada pentru achizitia de biciclete este iarna. Cand ninge si sunt -5 grade. 🙂
O sa aveti surpriza sa prindeti si 30% discount.

20130804-225438.jpg

Zimbraria Negra XC 2013 Bucsani-un concurs care m-a dezamagit la capitolul organizare…..

Zimbraria Negra XC 2013 Bucsani-un concurs care m-a dezamagit la capitolul organizare…..

Dupa cum am promis revin cu detalii despre cursa.
Voi intra direct in subiect.
Anul acesta am participat la categoria Family, cu Andy.
Aveam asteptari mari deoarece Asociatia Sportul pentru tine e o asociatie sportiva puternica, cu pretentii.

Neclaritatile au aparut de la inscriere. Traseul Family ba avea 13 km, ba 15, ca intr-un final sa fie 17 🙂
Nu a fost mare problema dar era bine sa stim.
In al doilea rand, la intrebarile noastre, organizatorii ne-au spus ca e un traseu simplu, plat.
Daca o urcare extrem de inclinata, de vreo 3 km, pe care si adultii faceau push bike, este plata, inseamna ca unii au probleme cu geometria.

Ma rog. Trecem si peste asta.

Au mai fost discutii, la diverse competitii, despre taxa de participare.
Nu platesc taxa pt kit-ul de start unde am un tricou, 2 pixuri si 20 fly-ere.

NU!

O platesc pentru a avea parte de un traseu gandit de profesionisti, de asistenta si de siguranta pe traseu.
Eh! Exact asta a lipsit.

Sa o luam cu inceputul:

Dupa start a existat o portiune de aprox. 3 km de asfalt. Este inadmisibil sa parcurgi aceasta portiune, alaturi de copii, printre masini care circula nestingherite si cu viteza. Un traseu safe inseamna sa opresti circulatia pt 30 minute cat dureaza startul.

Asistenta pe traseu.

La un moment dat, pe traseu, a existat o scorbura unde era un cuib de viespi care isi faceau siesta.
Fiind deranjate de ceata de biciclisti, au iesit sa-si apere teritoriul.
Perfect normal.
Doar ca, inainte cu vreo 10 m de locul faptei exista un voluntar, care traia in lumea lui.
In loc sa avertizeze concurentii sa evite putin zona sau sa fie atenti, statea ca idiotul (scuzati limbajul dar cred ca si asa termenul e prea fin) si savura spectacolul.
Astfel copii de 6,7,8 ani au intrat direct in roi.
Acelasi lucru l-am patit si noi.
Am reusit sa-l scot pe Andy de acolo fara intepaturi pentru el, dar cu pretul unei urechi umflate si extrem de dureroase (a mea).
S-au razbunat pe mine 🙂
La sfarsit am vazut ca nu am fost singurii atacati. Salvarea nu mai facea fata in a impartii Claritine.
Dupa ce i-am spus voluntarului sa anunte concurentii sa ocoleasca a inceput sa o faca.

Siguranta traseului.

Nu poti, chiar nu poti sa nu te gandesti la aspectul asta.
Mi s-a parut inadmisibil ca traseul Family sa se intersecteze cu traseul adultilor, pe ultimii 5 km, unde au existat destule zone inguste pe poteci subtiri din padure.
Chiar nu am mai simtit placere.
Eram extrem de stresat de siguranta lui Andy, mai ales ca am vazut un accident destul de urat.

Eu am mai scris de anumite “specimene” de la clasa Elite si de aroganta lor inutila.

Precizare: nu toti de la Elite sunt asa.

Imi mentin parerea iar incidentul de azi nu face decat sa-mi intareasca afirmatia.
Imediat dupa al doilea punct de alimentare, s-a produs un accident intre un “profesionist” si un copil.
Soseaua era destul de lata si totusi s-a produs.
Va dati seama ca daca pe sosea lata maimutoii astia seamana pericol, ce se putea intampla pe single track-uri.

Un “rider”, probabil frustrat, care se credea in Turul Frantei, pe care l-a vazut el la televizorul lui cumparat in rate cu buletinul, venea cu o viteza foarte mare urland din rasputeri “loc, loc”…….. la cine credeti?!?
La un grup de copii care tocmai pleca de la punctul de alimentare.
Bineinteles ca unul s-a speriat si a schimbat directia de mers. L-a luat din plin :-(.
Din cate am vazut eu, copilul s-a lovit la frunte (ii curgea sange) si la picior.
Si ca sa fie treaba treaba, dupa ce s-a ridicat bizonul de la pamant, s-a urcat pe bicicleta si a plecat fara sa isi ceara scuze macar sau sa vada daca e ok copilul.
Mi se pare normal!
Trebuia sa scoata timp bun, sa-i arate lu’ ma-sa si tovarasilor lui de la scara blocului, unde sparge seminte si fluiera dupa fete, ce sportiv este el si cat ghinion are ca s-a nascut in Romania ca altfel era si el la tv castigand Marea Bucla.
Imi pare rau ca nu i-am vazut numarul.

Ei! Domnilor de la Sportul pentru tine!
Astea sunt riscurile cand intersectezi traseele de copii cu cele de adulti.

Ca si concluzie: inca o competitie la care nu o sa mai particip si nici nu o mai recomand.
Apropos: mie si lui Andy ne-au dat numere diferite.
Au incurcat! Ce sa faca? 🙂
Nu mai spun ca nu am mai vazut de mult un concurs fara cip-uri de cronometrare.

Vreau sa fac o recomandare organizatorilor:

De 60 lei taxa participare, nu vreau pixuri, tricou sau un breloc de la sponsor. Nici macar mancare de la City Grill.
Nu pentru asta vin.
Mi le pot cumpara singur.
Ce nu pot face singur insa, este un traseu frumos, provocator, sigur, asistat si organizat.
Asta astept de la taxa platita.
Si nu ma deranjeaza sa fie si mai mare daca e nevoie!

Insa stau si ma intreb: cum reusesc cei de la No Mad Multisport cu Prima Evadare?
Sau cei de la Maratonul Vinului?
Acolo organizarea este ceas. Totul e gandit si pus la punct.
Si nu vorbim de 150 concurenti ca la Zimbrarie. Vorbim de mii, in cazul Primei Evadari.

P.S. Am auzit nemultumiri si din partea celor de la traseul lung, de adulti, legate de faptul ca au intalnit copii pe traseu.
Sunt perfect de acord cu ei.
I-am incurcat si le-am creat un stres in plus.
Au dreptate!

Cred ca ar fi nevoie de o autoritate in domeniu care sa certifice aceste competitii.

P.P.S. Cu toate astea a fost o sambata minunata.
Micul meu campion de 5 ani si 6 luni a facut fata unui traseu de 17 km si am petrecut “quality time” impreuna :-).
Noi ca baietii!

20130803-165634.jpg

%d bloggers like this: