Prima Evadare 2016. Pareri de pe margine
Mare scandal mare cu Prima Evadare de anul acesta. Concurenti nemultumiti de traseu, de organizare, de comunicare etc. De cealalta parte a “baricadei” organizatori defensivi, elite vocale si multi, multi priceputi care mai de care se intrec sa dea sfaturi despre cum ar fi trebuit sa te prezinti. Cauciucuri speciale, antrenamente si echipament specific, biciclete OZN…..etc
Prima Evadare este un concurs extrem de bine organizat in general. Am mai scris despre asta. O desfasurare impresionanta de forte. Mii de participanti, zeci de fotografi, drone, elicoptere, sponsori generosi…..fac din Prima Evadare un eveniment de anvergura.
Nu prea am ratat nicio editie iar anul trecut am participat la Family impreuna cu pustiul meu de 7 ani. A fost o experienta frumoasa chiar daca ne-a rupt noroiul.
Ne-am inscris si anul acesta, tot la Family, insa vazand vremea de afara si avand experienta celorlalti ani am decis sa renuntam.
Standard comunicarea organizatorilor este: “traseul este ciclabil, cu putin noroi, dar tocmai asta este fun-ul”. Fun poate pentru primii 500. Dupa ce trec 3000 de oameni noroiul devine cleios si poti sa ai mama cauciucurilor ca ramai impotmolit.
Deci, Β daca la “traseu ciclabil” in ceilalti ani ma luptam din greu cu noroiul, faptul ca anul acesta organizatorii au schimbat de cateva ori traseul iar declaratiile erau putin rezervate…..m-a convins ca e de stat acasa anul acesta. Si bine am facut, auzind povestirile cunoscutilor, care au participat.
Motivul pentru care scriu acest articol este sa transmit o critica, constructiva sper, catre organizatori.
Cand a fost de laudat, am facut-o. Dar anul acesta cred ca au gresit in abordare.
Din punct de vedere tehnic au perfecta dreptate. Au spus ca e noroi. Participantii sunt majori si trebuiau sa se pregateasca cu cauciucuri speciale, echipament si provizii. Au anuntat timpul limita de la CP-uri.
Corect. Dar moral nu au dreptate. Moral au gresit. Si sa va zic de ce.
Prima evadare este un concurs de masa. Un concurs, pe care chiar organizatorii il numesc, prietenos. Un concurs adresat amatorilor. Exact acesta este motivul pentru care participa 3000 de oameni. Β In afara de mana de “elite” evenimentul are asemenea amploare datorita amatorilor si “nepregatitilor” Asta este publicul tinta. Care nu tine seama de regulamente UCI, de cauciucuri speciale (pentru ca nici nu au) de antrenamente specifice (pentru ca de aia sunt amatori). Care se supara cand il lasi in padure ca nu a “zburat” peste noroi pentru a se incadra in timp. Sunt convins ca cei care nu s-au incadrat, nu au stat sa culeaga panselute sau la picnic ci au inaintat greu prin namol.
Ca si exercitiu ar trebui ca “elitele”, primii 500, intr-un an cu un traseu plin de noroi, sa plece dupa “amatori”. Sa vedem ce timp scot pe un traseu “calcat” de 3000 de oameni inainte lor.
Spuneam anul trecut ca in spatele plutonului este alta lume. De care trebuie sa se tina seama.
Evenimentul trebuie sa tina cont de amatori, de plangaciosi si de nepregatiti. Pentru ca ei sunt cei mai importanti. Daca devine mult prea tehnic evenimentul se va adresa unui grup mai mic. Si in loc de “cel mai mare eveniment din Europa de Est” va deveni o simpla etapa din Riders Club la care vor participa 400 oameni si unicul sponsor va fi Ursus care va da cate o bere participantilor. Yuuuhuuu!
Dupa namolelala de anul trecut numarul participantilor a scazut. Nimeni nu a reprosat nimic organizatorilor.
Anul acesta, pe langa namoleala, au aparut foarte multe critici. Nu trebuie sa te numesti Nostradamus sa-ti dai seama ca anul viitor vor fi mai putini participanti.
Dupa cum spuneam si in alte articole, un astfel de concurs este un business si e normal sa fie asa.
Prietenii mei din echipa de organizare trebuie sa schimbe ceva. “Clientul” principal, cel care formeaza masa de mii de oameni, e nemultumit. Asa nepregatit, amator, cu cauciucuri inadecvate, neantrenat si iresponsabil, e nemultumit.
Si un client nemultumit te va taxa. Cum? Va decide ca anul viitor sa-si petreaca duminica altfel. Sa “cheltuiasca” timpul si banii in alta parte.
Si fara acesti “clienti” concursul va deveni neinteresant pentru sponsori, autoritati, media etc. si toti vor avea de pierdut.
O vorba veche in vanzari spune asa: “pune-te in pantofii clientului”. Pentru a intelege exact cum se simte “clientul” toata echipa de organizare, toti cei care au incercat traseul in saptamana premergatoare concursului, ar fi trebuit sa se urce pe biciclete dupa concurs si sa parcurga “traseul ciclabil” dupa ce a fost “calcat de 1000 de oameni. Si nu pe bicicletele lor de carbon echipate cu ultima tehnologie. Ci cu o bicicleta medie, cum au majoritatea celor care participa.
Atunci ai fi putut intelege ce simte concurentul si ce experienta are. Atunci ti-ai fi dat seama ce ar trebui sa schimbi la anul si cum sa cresti evenimentul.
E doar parerea mea.
Insa, anul viitor ma voi inscrie iar. Daca vremea e decenta va fi o experienta de neuitat. Sper doar ca interesul pentru acest eveniment sa nu dispara.