Trichallenge si Trikids Mamaia – gust dulce amarui
Am participat in weekend la primul meu concurs de triatlon. Putin impropriu spus triatlon pentru ca am participat la proba de stafeta. 🙂 Am fost extrem de curios sa vad organizarea unui triatlon avand in vedere amploarea evenimentului. E ca si cum ai organiza trei concursuri, trei evenimente diferite dar care, in acelasi timp, sa se lege unul cu altul.
Sunt convins ca efortul de organizare este unul imens iar resursele alocate sunt importante.
In acelasi timp, micul meu campion, era inscris la Trikids, evenimentul dedicat copiilor. Ca de fiecare data, cursele copiilor necesita o atentie diferita, deoarece participantii au un profil diferit de cel al adultilor iar tu, ca organizator, ai de-a face, pe de o parte cu nerabdarea si inocenta concurentilor si pe de alta parte cu ambitiile parintilor care-si vad odraslele intr-o lumina, de multe ori, putin distorsionata si ii forteaza, de dragul celebritatii, transformand experienta micutilor intr-una putin neplacuta.
Nu e stilul meu sa relatez experientele traite cu ocazia concursului. Emilian se pricepe mai bine si a scris un articol in care a surprins foarte bine imaginea completa a evenimentului. Puteti citi aici articolul despre care vorbesc.
Eu o sa ma concentrez, fiind de profesie carcotas, pe aspectele care, cred eu, necesita o atentie sporita si care cred ca se puteau face mai bine.
Voi incepe cu concursul adultilor. Fiind la proba de ciclism a trebuit sa-mi astept colega, care a inotat, sa efectuam schimbul de stafeta. Locul in care s-a intamplat schimbul era un tarc cu o suprafata de aproximativ 10 mp. Inchipuiti-va ca stateam toti intr-un dormitor de apartament comfort 1 din Berceni. 🙂
Cand iti vedeai colegul trebuia sa dai din coate si sa inaintezi exact ca intr-un 335 la ora 8 dimineata. Pe viitor cred ca ar fi mult mai bine, ca zona de schimb stafeta, sa fie putin mai generoasa.
Ceea ce am scris mai sus e clar ca poate fi trecut cu vederea si poate intra in categoria “hai ca suntem prea perfectionisti” 🙂
Ceea ce m-a deranjat cel mai tare la concursul adultilor a fost stilul clasic, comunist, dambovitean in care conteaza cine e tata si ce pile ai pe la organizatori. Mi-a lasat un gust extrem de amar si o senzatie de lehamite si dezamagire ca la acest nivel se accepta asa ceva.
Concret, una dintre stafete a fost formata de familia Florea. Sper sa nu gresesc deoarece nu ii cunosc foarte bine insa din declaratiile celorlalti participanti l-am identificat pe Razvan Florea, medaliat olimpic si reprezentant al unui sponsor important al concursului.
Performantele de sportiv profesionist sunt incontestabile si merita aprecierea tuturor dar……….
Daca nu este el, imi cer scuze si voi rectifica. Cu toate ca nu cred ca ma insel.
Lasand la o parte faptul ca regulamentul prevedea o varsta minima pentru participantii la probele adultilor (in cazul de fata fiul lui Razvan a participat la proba de ciclism) si ca s-a facut o exceptie in situatia lui, m-a deranjat modul de desfasurare al concursului.
Astfel la proba de ciclism a participat fiul lui Razvan care nu cred ca are mai mult de 8 ani. Este foarte bine ca il incurajeaza sa faca sport si il expune unor competitii de acest gen. Dar, ca si in cazul lui Andrei Rosu, transmite un mesaj eronat copilului. Ce invatam? Ca unii sunt mai egali decat altii? Ca beneficiezi de conditii diferite pentru ca tati reprezinta un sponsor? Esti mai special deoarece parintele tau e prieten cu organizatorii?
Tot traseul de ciclism cel mic a fost insotit de o persoana care parea a fi din partea organizatorilor (avea o vesta cu “comisar”) care l-a protejat, l-a tinut in plasa si i-a carat bidonul cu apa, oferindu-i sfaturi si hidratare. Este excelent daca organizatorii s-au gandit la asta.
Intrebarile mele pentru organizatori sunt:
Daca toti cei 200 de copii de la Trikids ar fi dorit sa participe si la stafeta sprit de la triatlonul adultilor ar fi putut sa se inscrie?
Daca ar fi avut dreptul sa se inscrie, le-ar fi pus la dispozitie fiecaruia cate un insotitor?
Nu de alta dar sa stim si noi si anul viitor sa ne inscriem copiii. Sunt convins ca multi dintre ei si-ar dori sa faca traseul de 20 km insotiti de un comisar de cursa sau de ce nu, chiar de propriul parinte.
Chiar as aprecia un punct de vedere vis a vis de situatia de mai sus. Nu e vorba de cine castiga, de loc in clasament sau altceva. Este vorba strict de principiu.
Repet, am toata admiratia pentru cel mic si pentru ambitia de care a dat dovada prin participarea la acest concurs. Insa, e pacat, ca de mici copiii sa primeasca mesaje eronate.
Un alt aspect extrem de deranjant a fost la finalul concursului cand s-a deschis zona de tranzitie. Jur ca puteam sa plec cu ce bicicleta voiam eu. Nu m-a intrebat nimeni nimic. Nici macar nu mai eram imbracat in echipament. Eram imbracat de strada, la fel cum erau toti turistii din statiune. Cred ca a fost vorba doar de noroc ca nu a disparut nicio bicicleta. Si nu am fost singurul in aceasta situatie. Nu a fost o scapare de moment deoarece nu mi s-a intamplat doar mie.
Glumind, am scapat ocazia sa-mi fac un mare upgrade la bicla 🙂
Dupa amiaza s-a desfasurat concursul destinat copiilor de rand (copiii vip-urilor au participat dimineata la Traitlon) 🙂 – sunt rautacios iar, nu? 🙂
Chiar daca juniorul meu a castigat locul 1 la categoria lui de varsta, euforia nu m-a orbit astfel incat sa nu vad scaparile de organizare. Aceleasi an de an. Dar sunt perseverent si poate, la un moment dat, Gabi Solomon ma va surprinde intr-un mod placut si imi va inchide gura cu o organizare impecabila 🙂
Sa incepem cu inceputul, sedinta tehnica.
Toti parintii stateau la umbra, in zona de start, cand brusc aflam ca sedinta tehnica este in plina desfasurare in celalalt capat. Fugim cu catel, cu purcel in zona micului grup, in mijlocul caruia se afla Gabi Solomon si incercam sa prindem din mers informatiile. Eu personal l-am intrebat pe Gabi despre traseu. Ne-a explicat ca la alergare se va ocoli tranzitia. Dupa ce am facut simularea cu cei mici, le-am aratat traseul, i-am pus sa repete (noi am avut o experienta nefericita acum 2 ani cu niste voluntari bezmetici care au indrumat gresit copiii) pe unde credeti ca a fost traseul? Exact! Nu a ocolit tranzitia. A fost total diferit.
In al doilea rand startul copiilor de 7 ani (chiar si 6 ani jumatate avand in vedere modul in care se calculeaza varsta) impreuna cu cei de aproape 11 ani nu a fost o alegere inspirata. Diferentele sunt foarte mari si a existat pericolul de accidentare. La start chiar a cazut cineva iar la bicicleta a fost putin haos.
Fac o paranteza si intreb:
Astfel de concursuri pentru copii sunt de fun, de tipul “toti sunt castigatori si importanta e miscarea” sau au devenit ceva serios si cu un nivel de pregatire ridicat?
Pentru ca am vazut niste biciclete mai scumpe ca masina mea 🙂 . In cazul asta trebuie sa vezi organizarea ca fiind una pentru adulti si sa actionezi ca atare, sa dai sanse egale tuturor. Sa dai start diferit avand in vedere traseul ingust si diferentele de talie intre concurenti. Daca la adulti poti comasa categoriile, la copii nu o poti face. O diferenta de 4 ani este enorma din punct de vedere fizic. Ala micu` poate fi accidentat foarte usor.
Revenind la zona de tranzitie, aceeasi problema la fiecare editie. Bicicletele sunt puse sus, pe suport ceea ce le face extrem de greu accesibile copiilor. Cand am sesizat acest lucru am fost asigurati ca exista oameni care ii vor ajuta. La fel ca in ceilalti ani, cand a venit grupul mare de copii nu au facut fata. De parca era prima oara cand se confruntau cu asta. Ma enerveaza la culme aroganta afisata inainte de concurs: “stai dom`le linistit ca stim ce facem. Cum sa le lasam jos? Lasa ca ii ajutam noi sa le dea jos. Stim ce facem” Si apoi sa vezi disperarea de pe fata lor cand se impiedica si nu fac fata grupului de mici alergatori.
Natalia, o galusca de fata, despre care ati citit in articolul lui Emilian a trebuit sa-si de singura jos bicla. Si ca ea, la fel de multi copii.
Un alt aspect deranjant a fost modalitatea de intrare in tranzitie. Foarte multi dintre cei super echipati (membrii ai unor cluburi) au procedat identic, drept dovada ca au fost invatati sa faca asa. Chiar daca regula spunea ca, dupa covorul rosu, trebuiau sa coboare de pe bicla, intrau intr-o viteza mare in zona de tranitie fara ca nimeni sa le atraga atentia.
Rusine antrenorilor care isi invata elevii sa triseze si sa ciupeasca cateva secunde!
Pentru ce fac asta? Ca banuiesc ca nu pentru amaratii de pufuleti primiti drept premiu. Ca ajungem si la premii imediat 🙂
O alta problema a fost reprezentata de modalitatea de cronometrare. Rezultatele au venit foarte, foarte tarziu. Copiii, mai ales cei ai caror parinti au participat si dimineata la tratlon, erau acolo de dimineata. Obositi. In loc sa fi stat la plaja, sa se bucure de timpul liber au stat cu sufletul la gura sa vada pe ce loc au terminat. Si primeau mesaje de tipul “inca 15 minute” si apoi “inca 15 minute“. Ca drept dovada, la unele categorii, castigatorii nici nu au mai fost prezenti la premire. Ce era atat de greu sa foloseasca din cipurile pentru adulti? De ce nu au urcat pe net rezultatele astfel incat sa fie mai simplu? Cred ca se poate imbunatatii acest aspect.
Premierea s-a facut tarziu, cand deja era intuneric pe o scena fara podium. Cine are copii intelege stralucirea si bucuria unui copil care se urca pe un podium.
Si acum sa revenim la premii. Sunt convins ca cei care au participat nu au facut-o pentru cele cateva articole promotionale (unele dintre ele defecte 🙂 ) pe care le-au primit ca premiu.
Am o propunere pentru minunata Federatie de Triatlon si pentru sponsori.
Dupa cum stiti federatia “taxeaza” fiecare sportiv amator cu taxa de licenta pentru o zi (o mare tampenie). Adica dai 10 lei si esti sportiv licentiat. Pentru o zi :).
Nu ar fi mai ok ca Federatia de Triatlon sa sprijine talentele? Astfel, din banii de taxa de licentiere si impreuna cu sponsorii, sa ofere casigatorilor burse de pregatire. Cu ocazia asta isi indeplinesc menirea de a sprijini acesta ramura sportiva si in acelasi timp isi formeaza o pepiniera din care pot iesi sportivi cu performante.
Nu ma incalzeste cu nimic ca Federatia trece acest concurs in calendar. Asa si? Sau ca isi trimite arbitrii si comisari (am vazut mai sus ce fac comisarii) 🙂
Sau ca Solaris da o punga de pufuleti si Intersport o casca fara bretele si de o calitate foarte proasta.
E clar ca exista copii talentati care, daca ar beneficia de un sprijin, ar reprezenta noul val al acestui sport. Ajutandu-i doar cu “nimic” ii pierzi. Nu au nevoie de pufuleti si pliante ci de un sprijin real al acestei federatii care, fie vorba intre noi, nu prea inteleg cu ce se ocupa.
Cam asta a fost, pe scurt, 🙂 experienta noastra la Trichallenge si Trikids.
Dupa cum spuneam, si la inceput, este practic imposibil, ca organizator, sa multumesti pe toata lumea. Sper ca cele de mai sus sa fie percepute ca o critica constructiva. In acelasi timp un ochi critic si carcotas ca al meu 🙂 sa reprezinte un sprijin pentru organizatori astfel incat sa “repare”ce e de reparat, iar editiile viitoare sa fie din ce in ce mai bune.
Urmeaza Maratonul International Bucuresti si Cursa copiilor 🙂 🙂 🙂
16 Replies to “Trichallenge si Trikids Mamaia – gust dulce amarui”
Vrei sa ai un copil peformant ? Du-l la un antrenor , pregateste-l 1-2 ani si concursul de sambata iti va parea parfum. Sa vii cu el de acasa si sa te lamentezi e usor. Aaaaa ziceai ca castigat , o intamplare desigur.
Cea mai scumpa bicla era a lui Harasim . Campion. National. Ciclism. Punct.
Concursurile de copii sunt din ce in ce mai tari si asta arata ca la nivelul asta deja sunt cluburi care ii pregatesc serios. BSC MST AVDT
Pentru un concurs perfect as tine parintii la minim 50m de track. Asa pentru siguranta. Stai linistit oricum nu aude cand strigi tu hai Gigel.
Te-ai uitat la arbitrii .? Da , tot aia de dimineata care au supravegheat 1000 concurenti. Si dupa 9 ore vrei sa fie la fel de fresh ? E un sport sarac care nu si permite prea multi oficiali. Cei de la Mamaia sunt cam toti plus ceva imprumut de la ciclism.
Frtri are 2 vicepresedinti : unul e Florea celalalt seful lui Smartatletic Stoica. Informatia e disponibila pe siturile celor 2 organizatii.
Alte intrebari ?
Sa o luam pe rand. Presupui total gresit. Fi-miu face sport de performanta de 4 ani. La un club la care o anumita federatie nu sprijina cu nimic. Eu achit deplasari, echipament, cantonamente etc. O intamplare ca a castigat? Nu cred. E o munca de 4 ani in spate. Antrenamente chiar si zilnice. Prin aceeasi “intamplare” iese pe podium la toate competitiile la care participa. Runfest, trikids, MIB, etc. La categoria lui de varsta, pe alergare, iese oricand intre primii 5. Asa ca nu merge asta cu “lamentarile” din afara fenomenului.
Faptul ca Vlad Stoica e in anturajul federatiei sprijina si mai mult ideea articolului. Iar daca pe Florea, ca si vicepresedinte, il doare in cot de regulament si isi favorizeaza copilui ca si cum ar fi un concurs organizat la el in sufragerie, ma convinge cat de putreda e si Federatia lui peste prajit.
In rest…..nu vad legatura dintre comentariul tau si ideea articolului.
Nu mai am alte intrebari.
Se vede ca nu ati participat si la Aquathlon. Acolo, copiilor li s-a aratat traseul in mare exact inaintea cursei. La alergare nu au mai stiut nimic. Mama unui copil si-a sfatuit copilul sa ii urmeze pe cei de la BSC. Dar, copilul a iesit primul din apa … a gresit drumul la alergare … nu a ales corect … si a fost intors din drum. A luat locul 4. Noroc ca nu e genul ahtiat dupa podium. Dar anul viitor schimba grupa.
Chiar l-am vazut cand a gresit traseul 🙁
pacat
Da, pentru ca cei de la club erau deja informati (!) si au facut recunoastere de traseu inclusiv pentru tranzitia inot/alergare cu sportivii proprii inainte cu cel putin 45min de start/ sedinta tehnica etc. Cei care veneau cu mama si tata nu doar ca nu au stiut niste lucruri, dar au fost dezinformati, exact cum a scris Sorin. Asta mi s-a parut cel mai revoltator din lucrurile de care ne-am lovit si noi, cum am scris aici http://www.biciclistul.ro/2016/09/14/5-greseli-la-trikids-challenge-mamaia-2016/.
De ce nu au fost informati din timp si corect TOTI participantii?
Nu pentru asta trebuia sa fie sedinta tehnica?
Ideea e ca duci copilul sa faca sport, sa participe la concursuri, etc. si te gandesti ca va invata despre respect, fairplay si altele asemenea, nu pe dos.
La deschiderea tranzitiei am fost acolo. Am tot asteptat sa fim anuntati unde si cand e sedinta tehnica. In schimb, a fost imposibil sa nu observ armata rosie pe traseu, in recunoastere.
Asta e, una peste alta a fost o experienta fantastica, copila a fost la prima participare in mare si a terminat entuziasmata la maxim, cu dorinta ca va participa la tot ce prinde de aici inainte. Singura problema a fost ca medalia ei nu a fost asa frumoasa ca a tatalui :).
Totusi, jos palaria pentru organizarea de la DeltaTriathlon, cel putin la copii nu am ce reprosa,
Si in final, felicitari tuturor copiilor participanti, indiferent de locurile obtinute, E clar ca sunt deosebiti, nu de alta, dar la Aquathlon trebuia sa fii sadic ori inconstient sa te arunci in cei 80 de copii care au luat startul in mare. Bravo lor!
Felicitari!!!
Relax ! Nu e vorba de al tau. Atat ma duce si pe mine capul : sa vad pe ce loc a iesit Costea jr. Era un raspuns impersonal adresat celor care vin pe cont propriu si cred ca cei de la cluburi sunt avantajati. DA SUNT . Orgazinarea si experienta unui club isi spun cuvantul . Apoi intervine experienta copilului aflat la o cursa cu 2 cifre. La 12 13 ani deja avem veterani ai curselor de copii cu multe starturi la activ. Nu e vorba de aranjamente intre organizatori si cluburi ci doar interesul antrenorilor de a da informatia corecta. Apropo de grseala de la Aqua 11-12 chiar trebuia sa iasa BSC din apa sa va arate traseul?. Nah , daca cei mai buni copii de la BSC n-au fost Ghinion. Cel care a castigat nu avea antrenorul cu el dar avea vreo 20 de curse in spate. Ultima dimineata la supersprint, da ?
Nu va asteptati la concursuri perfecte. Nu exista nici macar la Tulcea. Si nici sa nu va asteptati sa castige de la prima infatisare. Costea jr. si Natalia sunt doar exceptii datorate conectarii parintilor macar tangential la fenomen. Alaturi de talent evident pe care va trebui puse straturi straturi de munca. Dar inca sunt mici si ajunge talentul ?
Cat despre startul la Aquathlon ….nu va place exista si sah. Asa sunt starturile la Triatlon . Se numeste MASINA DE SPALAT . E ceva de neevitat daca tintesti sus.
Vad ca nimeni n-a observat lipsa de fair play a 2 concurenti. La modul meschin chiar. Organizatorii arbitrii si cluburile sunt mai la indemana.
🙂
Si ca sa inteleg….intr-un final esti de acord cu ce am scris sau nu? Ca mi se pare o asa amestecatura de idei.
Glumesc. Noi sa fim sanatosi!
Nu prea ti a placut ce am scris. Asta e!
Nu e vorba de placut sau nu. Apar toate comentariile indiferent de opinie. Doar sa nu fie triviale.
A durat ceva pana am moderat deoarece mi-am luat doua sapt liber de net 🙂
Off Sorine ….daca ar fi Challenge la carcoteala ai castiga detasat :)))
Adevarul e intotdeauna la mijloc. Avem si noi parintii dreptate (al meu a concurat dimineata la VIP-uri cum zici tu ) au si organizatorii dreptatea lor. Prin 2014 deja observam “concursu’ si plansu’ , dar copii merg mai departe unii sunt afectati alti strang din dinti si merg mai departe constienti ca urmeaza alte si alte curse. Organizatorii sunt mai atenti si conteaza foarte mult experienta lor in categoria de copii.
Nu exista concurs perfect mai ales in sportul asta cu probe combinate. Mereu amplasamantul e altul chiar daca zona de concurs e aceeasi. Resursele sunt limitate pentru ca accesul sa nu fie prohibitiv. Si e o si diferenta clara intre cei care merg frecvent la concursuri si cei care vin prima oara sau mai rar.
Am vazut deja o enciclopedie intreaga de ceea ce se poate intampla in concursuri. Nu le enumar aici in speranta ca nu se vor repeta.
Al meu de data asta a stat pe margine la TriKids (pentru prima data din 2013) si astfel am putut sa urmaresc degajat concursurile de dupa-amiaza. Nu vreau sa comentez organizarea ….pentru ca prietenii stiu de ce 🙂 dar le pot recomanda parintilor regulamentul acestor concursuri. Dupa primul concurs al baiatului meu asta a fost primul lucru : am citit regulamentul . E foarte important chiar daca nicaieri nu exista capitolul “fair-play”.
Si mai e ceva Sorin : Gabi Solomon ne-a invitat pe noi parintii sa fim voluntari la concursurile de copii , sa vedem si “reverse angle” cum sta treaba. Eu am fost. Tu ?
George, ca banuiesc ca acum iti pot spune asa, 🙂 voi incepe cu finalul.
N-am fost voluntar. Si nici nu cred ca voi fi prea curand (putem dezvolta alta data de ce). Insa sunt client (poti sa citesti concurent) al unui serviciu. Pe care il platesc. Fa te rog un exercitiu de imaginatie. Te duci intr-un magazin, platesti un tricou si observi ca e rupt si nu corespunde descrierii. Ce faci? Comentezi sau taci si inghiti in sec pe motivul ca nu ai lucrat niciodata intr-o fabrica de confectii? Si ce parere ai avea daca proprietarul afacerii (poti citi organizatorul) ti-ar spune: ce faci dom’le? Esti hater? Pai tu stii cat de greu e sa faci tricouri? Ai lucrat vreodata gratis (a se citi voluntar) intr-o fabrica de confectii de comentezi? Avem si noi scapari, ce vrei? Lasa banii aici, ia tricoul (a se citi concursul) asa naspa cum e si cand vei tricota matale un tricou atunci sa comentezi?
Ce zici? 🙂
In rest……referindu-ne la gestul d-lui vicepresedinte Florea….n-am ce sa mai comentez. Doar ca la urmatorul concurs astept ca, vorba lui Gigel de mai jos, Costea jr sa fie insotit de un “comisar” :-))
Daca aceste concursuri ar fi facute de oameni care traiesc din asta , daca ar fi facute in conditii de concurenta si pentru obtinere de profit atunci cred ca ar tine comparatia ci tricourile. Dar ma rog e parerea ta.
Eu sustin ca orice concurs organizat e un castig in primul rand pentru copii. Sunt putine daca ne raportam la alte tari cu care vrem sa concuram in acest sport.
In concursuri se intampla si lucruri frumoase cu caracter de simbol pe care tu din afara nu le poti vedea. Uite la supersprint au fost 2 perechi de tata-fiu care au participat si terminat impreuna cursa desi juniorii puteau “sa dea distanta” 🙂 Iar la stafeta sprint a fost o stafeta formata exclusiv din fete sub 12 ani (neinsotite de comisari ) Se intampla si lucruri frumoase si e pacat ca observatori sa le trecem cu vederea.
Eu inca te vad la categoria “carcotas” nicidecum la hater !
Sa critici e OK dar asigura-te ca nu gresesti flagrant.
Pe dl Florea nu-l cunosc nici cat sa-l am in lista de Fb asa ca nu am caderea sa-i judec nici macar culoarea tricoului. Stiu cine e si atat.
Concursurile fac profit si e normal sa fie asa. Exista bugete si exista un business plan pentru fiecare. Ca profitul e mare sau mic sau ca unele sunt pe pierdere e alta discutie. Asa e in business. Nu cred, de exemplu, ca Trichallenge este facut astfel incat sa nu existe profit. Si m-as bucura sa fie cat mai mare profitul. Alta e problema mea.
Nu am sustinut niciodata ca nu exista lucruri bune la concursuri. De aceea exista o multime de bloguri care fac “race review”.
Dar sa spui de mine ca trec cu vederea lucrurile bune e ca si cum ai spune ca Adrenallina trece cu vederea lucrurile mai putin bune 🙂
Eu nu ma pricep sa scriu (a se citi copy/paste) din comunicatele trimise de organizatori contra gratuitatii participarii si a mentionarii pe site ca si partener media.
Ai dreptate cu faptul ca fiecare concurs e un castig pentru copii si trebuie sa apreciem munca organizatorilor. Pe mine ma intriga faptul ca toata lumea sare ca arsa cand cineva critica. In momentul in care o sa primesc un argument logic, punctual la nemultumirea mea, atunci voi fi multumit. Pana atunci….m-am saturat de pareri de genul: “nu e profit”, “facem din pasiune si venim cu bani de acasa”, “de cate ori ai organizat tu?” etc. Hai sa vedem si lucrurile care nu merg si sa nu traim intr-o realitate falsa.
In rest….toate bune 🙂
Realitatea este ca exista concursuri (nu putine) unde organizatorii vin cu bani de acasa. De cele mai multe ori se intampla din lipsa unui management adecvat. Cunosc personal mai multi organizatori si sunt implicat in cateva. Nu este si cazul concursului (sau organizatorului) in discutie. Acesta chiar este un business declarat profitabil si se pare ca domnii in discutie incep sa uite ca sunt sau au fost sportivi, unii chiar performeri.