Maratonul International Brasov sau cum sa nu organizezi un concurs!

 

Am participat, in weekend-ul ce tocmai a trecut, la Maratonul International Brasov. Dupa cum am scris si pe pagina de facebook am ramas neplacut surprins de organizare mai ales ca, acum, la a doua editie, ar fi trebuit sa fie corectate carentele primei editii.

Teoretic, din denumire, pare o competitie serioasa. Maratonul International Brasov.

As vrea sa contrazic organizatorii si sa le propun alt nume pentru acest concurs.

Iata mai jos cateva propuneri cu explicatiile de rigoare:

 

Maratonul “tristetii” Brasov

 

Cand am ajus dimineata in Piata Sfatului, am avut senzatia ca am gresit locatia si ca, bezmetic cum sunt, nu am citit ca s-a schimbat locul startului. Nicio muzica, niciun zgomot si toata lumea statea, asa, intr-o asteptare ciudata. Senzatia era ca Politia Locala ne-a interzis sa facem galagie astfel incat sa nu deranjam linistea, de duminica dimineata, a locuitorilor Brasovului.

Momentul a fost completat de faptul ca instalatia de sonorizare a dat rateu iar cei doi prezentatori au fost nevoiti sa coboare de pe scena (nu-i auzea nimeni acolo) si sa se urce pe doua cutii in mijlocul participantilor. Sper din tot sufletul ca organizatorii au oferit si Strepsils, pentru ca sunt convins ca o saptamana de acum incolo nu vor mai putea articula doua vorbe. Au incercat sa strige din toate puterile astfel incat informatia sa ajunga la toti.

Facem un salt in timp si ajungem in timpul desfasurarii concursului. Nici un pic de entertaiment pe traseu. Stim cu totii, de anul trecut, ca brasovenii inca nu sunt pregatiti sa primeasca un maraton. Asa ca nu te poti baza pe spiritul civic al acestora cand vine vorba de incurajarea participantilor. Maxim poti sa primesti o privire incruntata si o injuratura scapata printre dinti, pentru ca ai avut neobrazarea sa le blochezi orasul.

Asa ca, neputandu-te baza pe ei, tu, ca organizator, trebuie sa faci ceva. Sa pui o boxa cu un mp3 player. Doi baieti care sa bata in niste tobe intr-o intersectie, un grup de majorete care sa scuture niste pampoane, un taraf ardelenesc, o vuvuzela sau pur si simplu 3 pensionare care sa coasa un goblen in cinstea alergatorilor. Ceva!

In afara de zona de start/finish, care si aia era destul de trista, nimic. Dar nimic. O liniste totala. L-as trimite pe Gabi Solomon la Chisinau sa vada ce inseamna entertaiment pe traseu si care este atitudinea corecta a voluntarilor.

Dar stai! Cu siguranta, dupa cum am primit replica la un alt articol, “voluntarii nostri sunt profesionisti, adusi cu autocare, cazati la hotel si tot tacamul”. Sincer, profesionismul asta a lipsit cu desavarsire. Nu mai zic ca multi de la cursa de 10 km au gresit traseul si nu au intors la locul stabilit.

 

Maratonul “iubi vreau sa ma remarc si eu” Brasov

 

Acum o sa fiu rautacios dar nu ma pot abtine. Dupa ce ca la start atmosfera era trista, incalzirea ar fi trebuit sa energizeze participantii. Momentul a fost unul putin penibil, dupa parerea mea. Incalzirea a fost facuta de Oana Solomon. Nu inteleg de ce nu au adus un profesionist sa faca asta. Chiar nu exista in Brasov un antrenor de fitness? Niste miscari stangace, exersate de seara in oglinda, care nu au reusit sa energizeze sau sa incalzeasca pe nimeni. Poate ca a facut sport in copilarie, poate ca mai practica si acum dar se vede ca nu asta e meseria ei. Am surprins mai jos o parte din incalzire. Si credeti-ma este partea cea mai energizanta 🙂

Se vedea ca este crispata, ca nu se pricepe si ca avea niste miscari de robot, extrem de sacadate. Eu inteleg perfect ierarhiile intr-o familie. Stiu ce inseamna sa zica sotia “iubi, vreau ………………“.  Daca vrei sa ai liniste, ii faci pe plac. Dar daca vrei sa-i faci pe  plac, as fi preferat sa o faci in cadru privat si nu pe banii mei, in cadrul unui eveniment public.

 

Maratonul “vizitati parcarea Selgros si stalpii de tensiune” Brasov

 

Traseul unui maraton, dupa parerea mea este extrem de important. Cum la majoritatea maratoanelor de sosea din lume, organizate in diferite orase exista si o componenta turistica, Brasovul nu ar fi trebuit sa faca exceptie. Mai ales ca este un maraton international intr-un oras extrem de turistic. In orice oras, traseul strabate zone turistice, cu obiective importante. Dupa ce am trecut de Calea Bucuresti, am alergat prin parcarea centrelor comerciale si apoi pe camp. In soare, in liniste, pe sub liniile de tensiune care bazaiau amenintator. Cu siguranta daca aruncai un ou in sus, ajungea inapoi omleta iar daca aveai telefonul in buzunar sunt convins ca s-ar fi incarcat instant. Daca era mai lung traseul, sigur m-as fi trezit cu 6 degete la o mana sau cu o ureche in plus 🙂

Un peisaj dezolant, camp, praf si mizerie. Nici macar un caine care sa te latre. 🙂

Explicatii exista: nu putem inchide strazi, nu avem cum, nu exista, nu se poate, nu vrea nimeni, nu am primit autorizatie…..bla bla bla.

Nu poti, nu organizezi. Simplu.

Cum Bucurestiul poate, cum Clujul poate, cum Chisinaul poate (nu are rost sa ma raportez la orase  vest europene) sunt convins ca exista o solutie si pentru Brasov.

 

Maratonul “esapamentului” Brasov

 

Este o variatie pentru propunerea precedenta. Nu stiu daca vreunul dintre organizatori a alergat vreodata inhaland fum de esapament. Faptul ca se inchide doar o banda de circulatie iar pe celelalte doua circula masini, camioane, autobuze este inacceptabil. Sa alergi pe caldura si in plus sa inhalezi fum de esapament, este inuman. Pe langa asta, dupa cum spuneam mai sus, brasovenii nu sunt deloc prietenosi cu alergatorii. Injuraturi, critici, “du-te ba pe munte si alearga”, “v-a apucat astazi alergatu`”, “din cauza voastra nu putem circula” sunt la ordinea zilei pe bucata de pe Calea Bucuresti.

Abia mi-am convins nevasta sa renunte putin la pilates, yoga, stretching si alte chestii pe care nu le inteleg si sa vina la un maraton la munte, sa alerge intr-un oras cu aer curat. Si ce-am gasit? Esapament si promisiuni ca “eu nu mai merg niciodata la concursul asta”. Am vazut mai sus cat de important este sa-i faci pe plac sotiei :). Eu ce ma fac acum? Voi fi nevoit sa spun ca plec sa beau cu baietii, sa am pe sub blugi pantalonii de alergare si sa alerg pe sub ascuns in parc 🙂

 

Maratonul “mi-e sete dar nu gasesc apa” Brasov

 

Pe camp, intre stalpii de tensiune 🙂 , in soare si arsita ai nevoie de apa. Ai prognoza meteo, stii ca nu e pic de umbra si mai stii ca ai facut traseul la dracu`n balarii, pe camp.

Pune punctele de alimentare mai dese! Nu la 5 sau 7 km distanta intre ele. E o situatie speciala. Nu faci maraton in oras ci pe camp, adapteaza-te!

Si o sugestie pentru organizatori. La punctele de alimentare incercati sa folositi mai multe pahare si mai putine sticle de apa. Daca vrea cineva expres o sticla, sa alerge cu ea, o poate lua. Dar e pacat si aiurea sa iau o sticla sa beau o gura si sa o arunc. In oglinda, la finish, cand ma opresc as prefera sa am o sticla si nu pahare. Nu vreau sa culeg 15 pahare de apa si sa ma inghesui. Vreau sa iau o sticla si sa stau linistit pentru ca am timp. Detalii, detalii.

Cred ca au stiut ca sunt carcotas pentru ca la finish, pentru mine nu au avut o bere rece. Ori se terminase primul stoc, ori nu venise inca, cert este ca nu am gasit. Dupa doua ore, cand m-am intors in piata, toata lumea bea ciuc rece 🙂  Karma is a bitch! 🙂

 

Rezumand, aceasta a doua editie, a fost mai slaba decat prima, cand in mod normal ar fi trebuit sa fie invers. Dincolo de detalii organizatorice atmosfera generala a avut de suferit. Parca a fost facut din obligatie evenimentul si nu cu placere. A fost facut, asa….sa fie.

Nu are rost sa vorbim si de taxa. Nu e nici mare nici mica ci este la nivelul taxelor competitiilor din Cluj, Bucuresti, etc.

Pacat ca doar taxele se ridica la acest nivel 🙁

Si pentru ca am promis ca voi fi “hater” pana la capat, voi posta un filmulet care sa redea atmosfera generala a concursului. O sa va rog sa-l priviti ca pe un pamflet, cu toleranta si cu un simt al umorului activat la maxim 🙂 Recomand sa folositi sonorul 🙂

 

In rest, vorba colegului meu Vali, toate au fost ok 🙂

 

P.S. As vrea sa-i raspund lui Dragos Ciobanu care mi-a transmis urmatorul mesaj:

” Nu vreau sa intru in polemici insa referitor la traseu presupun ca in

---

momentul in care te-ai inscris traseul era deja anuntat. De ce nu ai spus de atunci stop participarii?

Este foarte dificil sa inchizi strazi intr-un oras, e dificil sa inchizi o bucata de 2 km, nici nu vreau sa ma gandesc ce inseamna sa inchizi 10, 20 sau 42 de km. Poate ar trebui sa ne gandim putin la asta inainte de a arunca cu pietre in organizatori. Nu ne obliga nimeni sa ne inscriem, ar trebui sa facem asta dupa ce am parcurs regulamentul cursei si am luat aminte ca exista niste reguli si un traseu pe care organizatorii le-au stabilit”

As vrea sa raspund printr-un exemplu:

Inchei un abonament la o companie de telefonie mobila. Semnezi, iti asumi suma si conditiile. Dupa ce le citesti bineinteles. Daca pe parcursul contractului, la un moment dat, esti nemultumit ca nu ai putut suna, pentru ca nu ai avut semnal, nu iti exprimi nemultumirea? Cum ai vedea un raspuns din partea lor de genul:

“Nu te-a obligat nimeni sa semnezi contractul, de ce te plangi? Tu stii cat de greu este sa punem statii de semnal peste tot? De ce arunci cu pietre in companie?”

 

Faptul ca particip la un concurs si ca platesc o taxa de inscriere nu imi iau dreptul de a-mi exprima nemultumirile. Din contra!

Imi dau tot dreptul sa fiu critic.

De ce?

Pentru ca nu fac “race review”  contra participari gratuite.

In care sa spun ca totul a fost mirific si sa ma fac ca nu “observ” scaparile organizatorilor doar pentru a fi numit “partener media” sau pentru a fi postat link-ul articolului meu pe pagina evenimentului.