Cand mintea spune STOP,

 

…si cu acest titlu incep un articol care trateaza aceeasi idee din doua perspective total diferite. Situatii in care mintea iti spune STOP si trebuie sa o asculti si situatii in care trebuie sa o ignori si mergi mai departe pe drumul tau, spre telul tau.

 

Sa incep cu inceputul. S24H. E un fel de eveniment care mie mi-a intrat la suflet. Se intampla pe final de speptembrie. Suntem aproape in noiembrie si abia acum mi-am facut curaj sa scriu despre ceea ce mi s-a intamplat acolo.

Anul trecut am reusit sa « alerg » 87 km fara sa stiu exact ce ma asteapta in cele 12 ore ale concursului, 12 ore petrecute pe o bucla de 1,2 km.

Un fel de « hamster run » uman. Am plecat in cursa cu un sandvis cu sunca si cascaval la mine si un tricou de schimb.

M-am simtit extraordinar de bine si experienta am relatat-o aici.

Anul acesta mi-am propus, ca obiectiv indraznet, sa trec de borna celor 100 km, iar ca obiectiv real mi-am propus sa fac, macar cu 1 km, mai mult decat anul trecut. Pentru ca despre asta este vorba. Despre a fi mai bun ca tine, cel de anul trecut.

M-am pregatit mai bine din punct de vedere fizic, m-am incaltat cu cei mai cei Hoka pe care i-am gasit, am avut logistica cu mine ca pentru 3 curse.

Pachetele etichetate cu orele la care trebuia sa le consum, sticlute cu apa, lamaie, ghimbir si miere umplute doar pe jumatate si tinute la rece in lada frigorifica, suc de portocale cu sare, 5 variante de echipament, 2 perechi de incaltari,  nevasta si copii prezenti pentru motivare….

Long story short, nu mi-am indeplinit obiectivul. Chiar daca fizic, la alte curse,  am experimentat dureri mai mari, de data asta mintea nu a vrut sa treaca peste. A spus STOP si nu am putut sa ma opun. Nu am reusit sa-mi iau gandul de la durere si sa ma gandesc la altceva.

M-am « ingropat » in neputinta si m-am « tarat » 85 km.

De ce? Pentru ca am uitat ce e mai important la o cursa de ultra. Sa-mi « antrenez » mintea. Sa-mi gasesc motivatia necesara a ajunge la obiectivul stabilit. Sa ii tragi doua palme rationalului si sa mergi mai departe, alergand cu inima.

Am esuat relaxandu-ma si bazandu-ma prea tare pe Hoka si pe lada frigorifica.

E clar ca e important antrenamentul fizic insa, fara cel mental, am fost « pa »

Nu sunt prea multe de spus pe subiect.

Dupa S24h am intrat intr-o zona destul de gri. Mi-am pierdut putin motivatia de a alerga si de a incerca diverse nebunii in acest sens.

Nu m-am mai crezut invincibil si super tare mental. Nu am mai considerat ca am ambitia necesara doborarii vreunui obstacol. Dar, dupa mai mult de o luna incep usor-usor sa revin “pe gazon”.

N-am mai scris nimic si am luat cateva decizii.

Bun, din punct de vedere organizare as avea cateva precizari. Lasarea serii a fost o provocare pentru alergatori si pentru “echipele de suport”. Bezna totala sau din loc in loc niste lumini chioare care abia licareau. Deranjant si poate anul viitor se va gasi o solutie decenta.

De asemenea alocarea unui cort pentru 4 persoane pare o idee buna daca alergi 12 ore. La 24 cred ca ar fi oportun 2/cort. Ai nevoie de un loc unde sa te odihnesti putin, unde sa-ti intinzi logistica etc.

Parerea mea!

In rest, mie imi place evenimentul si in ciuda faptului ca a crescut destul de brusc, pastreaza inca aerul acela de « familie » si ai un sentiment placut.

 

Si ca tot a venit vorba de feedback-ul vis-à-vis de organizarea unor concursuri, ajungem la cealalta situatia cand mintea spune STOP!

Si cand trebuie sa o asculti.

 

De prin 2014 fac asta. Imi spun parerea despre experientele mele ca si « client » al acestor concursuri.

Cateodata mai acid, cateodata mai rautacios dar de fiecare data, sper eu, obiectiv.

Din aces motiv mi-am facut multi “prieteni” care m-au etichetat cu diverse apelative, dintre care amintesc: hater, carcotas, capusa, distructiv, dornic de audienta falsa, parinte care da exemple proaste copiilor, frustrat….

Si dupa 5 ani, am decis sa fiu rational si sa ascult mintea care imi spune sa pun STOP acestui mod de a da feedback. Pentru ca nu merita. Pentru ca ma simt singur in toata comunitatea asta de « bloguri sportive ».

Pentru ca « review-urile de cursa », advertorialele, articolele publicitare mai pe fata sau nu, imi acopera vocea.

Pentru ca m-am saturat ca fatuci dornice de afirmare sa ma jigneasca ca la usa cortului.

Tocmai pentru acest lucru, am decis a spune STOP acestui mod de a transmite feedback. No more articole acide si ironice

Am simtit insa, in jurul meu, alergatori si sportivi amatori care au apreciat modul de a critica si de a scoate in evidenta si aspectele care nu functioneaza tocmai bine intr-o cursa. Cred in continuare ca este nevoie de feedback, de comunicare si de constientizarea aspectelor care nu merg bine. Cred ca noi, alergatorii, biciclistii, triatlonistii amatori, avem dreptul la respect si la servicii de calitate.

 

Voi continua sa ma “ocup” de aceasta zona de feedback referitor la organizarea concursurilor pentru sportivii amatori.

Intr-un alt fel, in alta parte, sub o alta forma si cu alte haine.

 

Asadar, pentru cei trei cititori fideli ai mei, 🙂 va anunt ca aventura mea aici, pe smartcasual.ro, se incheie.

Sanatosi sa fim. Ne auzim curand!