Alergatorii anonimi
“Buna, sunt Sorin si sunt dependent……” se potriveste de minune ca fraza de inceput pentru un astfel de articol.
M-am gandit sa scriu despre “dependente” in momentul in care am ramas fara baterie la Garmin si nu am mai putut sa alerg. Mi-am dat seama ca e ceva in neregula si ca de fapt, la nivel de subconstient, s-au dereglat ceva rulmenti si nu imi mai stau foarte bine tiglele pe casa 🙂
Am realizat ca sunt dependent, in primul rand, de ceas. Daca nu il am la mana, nu se misca picioarele. Daca nu vad ce ritm am, imi piere cheful de alergare. Si cheful e cel mai important 🙂 Daca imi da o eroare, ma deprima 🙂
Apoi am descoperit ca sunt dependent de papucii mei de alergare. Pronatie, talpa, gel, review etc. Nu pot alerga fara pantofii potriviti de parca tenisii Dragasani din copilarie ar fi fost cine stie ce minune a tehnicii 🙂
Concursuri! Deschid site-urile de specialitate saptamanal sa aflu ce concursuri mai apar.
Alerg in parcul IOR de trei ori pe saptamana. Am facut anul asta mai mult de 1000 km in acest parc. Ii cunosc fiecare crapatura din asfalt. Stiu fiecare pom cate frunze are si mai am putin sa cunosc numele tuturor cainilor care se plimba prin parc. Cu toate astea, pe 1 Decembrie voi plati sa alerg la Maratonul Reintregirii Neamului care se va tine in Parcul IOR. Pe aceleasi alei, in jurul aceluiasi lac, printre aceeasi copaci 🙂 Doar ca voi avea agatat un numar pe tricou 🙂
Nicio alergare lunga nu se face fara un tricou de compresie! Pai cum altfel? Sa alerg fara a avea sustinere, sa ma frec in zona sfarcurilor si sa sangerez (alergatorii stiu ce zic) 🙂 sa imi fluture vreo bluza mai larga pe langa corp? Pai ce? Alergam asaaa…. sa ne aflam in treaba?
Si lista poate continua la nesfarsit: ciorapi de compresie, geluri energizante, bauturi isotonice, pantaloni nu stiu de care, buff, centuri, bidoane, heart rate monitor……… 🙂
Cam asta e cu dependenta de tot ce tine de alergare.
Dar, documentandu-ma pe net pentru acest articol, sa vad ce “rotite dereglate” mai au alergatorii, am dat peste cateva studii al naibii de interesante care m-au luminat. Stiti fazele ale din fim cand se opreste toata actiunea si brusc apare o lumina de sus si o muzica de genul “tanananaaaaaa”? Eeeee cam asa a fost 🙂
Se pare ca niste baieti, cercetatori, probabil britanici, au descoperit ca in creierul alergatorilor se produc substante ce imita starea de euforie exact ca in cazul dependentilor de droguri.
Devenim dependenti de valul de endorfine eliberat in organism si abia asteptam sa il simtim iar. Si iar. Si iar!!!
Stiti intrebarea aia tampita pe care ti-o pun toti: “Dar……de ce alergi?” Pana azi mi se parea al naibii de greu sa raspund. Pana azi insa. Acu’ stiu. Alerg pentru ca sunt dependent. Junky! Nu pot fara! 🙂
Dependenta nu se explica: tigari, alocool, droguri, sex……si acum alergare. Nu te lasi pentru ca nu poti. Pur si simplu. Si alergi pentru ca nu poti fara. La fel ca la tigari.
Cu ocazia asta mi-am explicat iesirile la alergat la -15 grade, noaptea tarziu ca liliecii sau la 5 dimineata cand un om normal doarme la caldurica. Acum imi explic mia de km in jurul unui lac de 3 km 🙂
Si acum imi suna extrem de clara si normala explicatia unui prieten cu care alergam (se stie el): “nu prea imi place sa alerg. Alerg doar pentru senzatia de dupa alergare” .
“Drogatule!!!”
