smartcasual.ro Web analytics

Tag: taxe

Da ma, bine, sunt eu hater!

Da ma, bine, sunt eu hater!

Vorbeste lumea ca cica eu sunt hater si distructiv. Dar hai sa aruncam o privire atenta la ce se intampla, astazi, in lumea asta mica a sportivilor  amatori.

In lumea concursurilor « prietenoase » facute cu bani de acasa si din pasiune.

Sa ne uitam putin, atent, pe grupurile de pe facebook, unde se promoveaza diverse actiuni si produse si cum a fost transformata o pasiune intr-o lupta pentru imagine si bani.

 

Semimaratonul Bucuresti si-a schimbat sponsorul principal.

De ce? Pai nu se stie. In acelasi timp sponsorul tehnic a disparut. Cum?  Uite-asa! Acelasi sponsor tehnic a disparut si de la Maratonul Bucuresti.

Daca pentru a anunta orice rahatel se facea cate o conferinta de presa…acu` liniste totala. Mai mult de atat, Oana Nastase, cea care era pionul principal in organizarea competitiilor ABRC, nu mai apare pe site la sectiune « Echipa ».

A plecat si ea? Asa se pare. A plecat Adidas o data cu ea?  Pai cam asa cred. Vor fi tricouri Rollys la competitiile ABRC ? Vom vedea 🙂

Exact cum spuneam. Liniste totala si mers pe burta. Stau si ma intreb unde sunt « ambasadorii » si « promotorii » acestor evenimente care, pentru orice stire inutila, umpleau facebook-ul. Unde sunt bloggerii de specialitate care, contra participarii gratuite la concurs si contra aparitiei link-ului pe site-ul oficial, ne bombardau cu copy/paste-ul din comunicatele ABRC?

Nimeni nu sufla o vorba.

 

Concursul de trail din Baneasa.

 

Avem Baneasa Race si Baneasa Forest Run. Cam acelasi traseu, cam in aceeasi perioada. S-au despartit. De ce? In afara de declaratia de aici nu am inteles mare lucru. Asa e in business!

 

Runfest.

 

Dupa cativa ani in care s-au dezvoltat frumos, usor usor se sting. Doar 4 competitii, jumatate  necompetitive. Au disparut colaborarile cu Gabriela Szabo, Bucharest Fox Trail si After 9 Cross. De ce?  Pai nu se stie. Dintr-o reorientare de strategie, probabil.

 

Alergare pe Facebook.

 

Hatereala la greu. Sportivii se balacaresc intre ei. Alergatorii sponsorizati spameaza permanent cu produsele respective.

« Tibi Useriu nu ar face fata la un concurs adevarat », « Marius Ionescu nu mai doboara recorduri » si alte sageti transmise din toate partile

Unii sunt mai antrenori decat altii si «sfaturile » curg garla.

 

Federatia Romana de Triatlon mareste « taxa de protectie »

 

Asa cataloghez eu aceasta taxa inutila care nu se justifica in niciun fel. Vrei sa participi la un concurs din calendarul Federatiei? Platesti suplimentar fata de taxa de concurs. De ce? Naiba stie, ca nimeni nu spune nimic. Nimeni nu vine cu niste argumente pertinente. Noroc ca au aparut organizatori (vezi Fara Asfalt) care au iesit din acest calendar. Calendar care este total inutil pentru noi, sportivii amatori.

Toate astea, in conditiile in care Federatia, in 2018, va avea un buget cu 20% mai mare decat anul trecut. Adica din banii mei si ai tai. Dar, nah, cheltuieli importante si, citez de pe site-ul oficial al federatiei:

 

« Cheltuielile majore in 2018 vor fi competitii internationale, incluzand Campionatul Mondial de Wintertriathlon 2018: 406.000 lei , pregatire loturi nationale: 26.950 lei, competitii nationale 46.000 lei, activitati pentru dezvoltarea disciplinei /ramurii sportive: selectie, pregatire, organizare /participare la competitii pentru copii, juniori mici si persoane cu nevoi speciale 48.000 lei, salarii angajati FRTRI 123.000 lei etc »

 

Da, da!!! Ati  vazut bine. Pentru copii alocam 48.000 lei, bani care vor fi impartiti intre dezvoltarea sportului pentru viitorele talente si persoane cu nevoi special dar,  pentru salarii,  alocam 123.000 lei. Mi se pare corect. Si apoi ne plangem ca nu avem rezultate si ca nu apare niciun sportiv care sa ne reprezinte la nivel inalt.

Da-i incolo de copii! Sa se pregateasca singuri in spatele blocului si la Eforie Nord cand merg cu familia in concediu.

La fel de corect mi se pare si faptul ca unul dintre vicepresedintii federatiei este si presedintele unui club privat. Adica isi da singur licentele. Dar nu, nu este un conflict de interese. Sunt doar eu hater si am capul plin de intrigi si scenarii.

 

Ca sa ne dam seama ca pasiunea a fost ingropata de bani si de interese trebuie doar sa studiem cazul Ocean Lava Romania 

A aparut fulgerator, a intrat imediat in calendarul federatiei (pare-se ca  presedintele Smartatletic stia pe cineva la federatie 🙂 ) si a disparut inainte de a ne obisnui macar cu sigla.

Nu de alta dar nu mai stiai unde participi. Trichallenge, Ocean Lava, chiar daca alergai pe acelasi asfalt de la Mamaia.

La momentul aparitiei m-am intrebat ce plus aduce licenta Ocean Lava, in conditiile in care este practic acelasi concurs cu alta sigla. Pentru noi, marea masa a sportivilor amatori.

 

“Am decis sa luam licenta Ocean Lava Planet din dorinta de a crea un eveniment international de succes pe distanta semi lunga (half ironman) care, pe de o parte, sa ne permita sa ne pastram identitatea si cultura locala, iar pe de alta parte sa imbinam cresterea nivelului competitional la categoria amatori, dar si sa promovam statiunea Mamaia ca destinatie turistica sportiva. De cativa ani, am reusit asta, statiunea noastra fiind deja bine ancorata pe harta evenimentelor sportive de anvergura international”, declara Vlad Stoica, Presedinte Clubul Sportiv Smart Atletic

 

Exact 🙂 Totul foarte clar!  Drept dovada in 2018 nu mai avem Ocean Lava adica nu mai vrem sa « crestem nivelul competitional la categoria amatori » 🙂

 

Dar nu, sunt eu hater si imi place scandalul. Ca doar din asta traiesc. Din like-urile si din reclamele de aici de pe smartcasual.ro. Din articole defaimatoare la adresa pisicutelor nevinovate care aduc bani de acasa si care fac din pasiune toate cele de mai sus.

 

Really?!?

In acelasi timp, pe la mijlocul lunii februarie aparuse stirea ca TriChallenge Izvorani se va tine in 14 aprilie. Probe noi, duatlon…o nebunie de concurs!

Ulterior, brusc, o cumunicare seaca, ne anunta ca:

Dragi prieteni, din motive independente de noi, nu vom organiza in acest an TriChallenge Izvorani. Ne regrupam, cu forte proaspete, anul viitor. Va multumim pentru interes si pentru ca ne sunteti alaturi!”

 

Organizarea campionatului european de alergare 24 ore are déjà contestatari care reclama conflicte de interese. Dar, ma dor degetele sa dezvolt si subiectul asta, pentru ca as putea sa scriu pana maine si sa pun pe hartie un million de exemple concrete.

 

Cele de mai sus sunt doar cateva exemple, din Bucuresti. In tara sunt nenumarate concursuri, organizate mai bine sau mai putin bine.

Cu respect pentru participanti sau nu. Sa fim sanatosi si sa ne bucuram de lumea asta a noastra, oricat de meschina poate parea cateodata.

Noi suntem responsabili sa avem grija de comunitatea noastra. Spunand lucrurilor pe nume si indreptand ceea ce este stramb.

 

 

 

In rest toate bune. Am facut cateva investitii care sa ma ajute sa expun mai bine propriile pareri referitoare la concursurile la care particip.

Fara sponsorizari, fara alocari de fonduri si fara niciun interes. Asa ca o sa va rog sa fiti ingaduitori si sa iertati stangaciile tehnice.

Cu siguranta, in timp ma voi perfectiona. Accept feedback-ul si promit ca il voi lua constructiv fara nicio urma de agresivitate. 🙂

 

 

 

 

Mai avem Federatie de Ciclism? Si presedinte?

Mai avem Federatie de Ciclism? Si presedinte?

In urma cu ceva timp, cand am decis sa “ma ridic de pe canapea” 🙂  si sa fac ceva sport, am cochetat cu ciclismul amator. Nu exista nicio competitie de mountain bike la care sa nu particip. Plecam cu noaptea in cap, agatam bicicleta de masina si mergeam sute de km pentru a participa la astfel de evenimente. Nu existau cip-uri de cronometrare la unele dintre ele si nici “pachete de start” doldora de produse de la sponsori.

Taxele erau decente si erai incurajat sa faci miscare in natura. Nu am simtit niciodata sprijinul unui for competent. Cum ar fi, de exemplu, Federatia Romana de Ciclism. Tot greul era pe umerii organizatorilor, persoane inimoase, pasionate de sport. Nici un ban, niciun sprijin, nici macar o mentiune pe un site extrem de saracacios. In plus federatia era condusa de niste batranei, cu aspect de membrii de partid din vremea comunismului, care, probabil, ultima oara cand se urcasera pe o bicicleta o facusera sa sarbatoreasca sfarsitul razboiului.

In acest context, numirea lui Eduard Novak la conducerea federatiei a aparut ca o raza de speranta care sa scoata din mizerie ciclismul romanesc.

Chiar daca numirea lui a coincis cu un scandal, tipc mioritic, cu acuzatii de furt, spaga, delapidare etc, evenimentul in sine m-a bucurat maxim.

Un baiat tanar, pasionat de ciclism, cu rezultate exceptionale in competitii, cunoscut in randul ciclistilor romani si nu numai.

In ultimul timp am iesit din zona asta a ciclismului si m-am “concentrat” pe alergare asa ca s-ar putea sa nu am imaginea completa si corecta a situatiei ciclismului romanesc.

Au trecut cativa ani de la inscaunarea lui Novak in fruntea ciclismului romanesc insa senzatie este ca am batut pasul pe loc. Exista cumva o un raport de activitate? Un bilant al perioadei petrecute in fruntea ciclismului romanesc? O lista de realizari? Ceva.

In euforia momentului, am dat like paginii lui Eduard Novak. In afara de “promovarea” Tusnad Cycling Team si a unor competitii gen “Turul Tinutului Secuiesc” nimic. Dar nimic. Tusnad Cycling si iar Tusnad Cycling.

Poate mi-a scapat mie, dar exista Turul Romaniei? Mi se pare penibil sa ne plangem ca nu avem rezultate in ciclism si ca sportivii romani au rezultate mediocre spre slabe cand scot capul la competitii internationale, in conditiile in care avem o federatie extrem de discreta (ca sa nu folosesc cuvinte grele).

Vad pe site-ul lor un “calendar” competitional. In acelasi timp au avut grija sa afiseze tarifele percepute. Vrei sa te autorizeze la o cursa? Cotizezi. Vrei alt tricou? Bani. Vrei sa te plimbi cu familia in padure? Bani. Exagerez evident.

In plus, a aparut si ineptia asta cu licentiarea sportivilor amatori.

Adica sa fiu ciclist amator licentiat  🙂 . Pai de aceea ma numesc amator pentru ca nu sunt licentiat. Un motiv inventat pentru a justifica…..o alta taxa.

Inteleg necesitatea unor taxe dar in acelasi timp vreau sa inteleg ce primesti in schimbul lor.

Ar fi interesant sa avem o parere a organizatorilor evenimentelor din aceasta zona. Ce primesc si ce plus vad din includerea in calendarul competitional. Ce primesc in schimbul taxelor.

Cu ce ajuta federatia un astfel de concurs amator? Cronometrare? Exista o multime de solutii in acesta privinta. Arbitrii? Pe bune?

Federatiile primesc bani si de la stat. Se autofinanteaza si din toate aceste taxe.

Cum se intorc acesti bani pentru a sprijini ciclismul? Pentru a atrage copiii spre acest sport?

In afara de a “pastori” si a autoriza aceste curse, ce programe desfasoara Federatia Romana de Ciclism?

Repet, poate nu am eu toate informatiile insa din postura de practicant amator si simpatizant al acestui sport nu simt nicio diferenta intre nea Selejan sau cum il chema pe batranelul “simpatic” si Eduard Novak.

Piata competitiilor de mtb s-a impartit intre “seniorii” de la NoMad, organizatorii Primei Evadari (sprijiniti puternic de o marca privata si nu de federatie) si cei de la Riders Club (cu comportament de multinationala, foarte procedurali si foarte comerciali. Orientati spre a exploata zona asta “glossy” a ciclismului. Zona sportivilor care apreciaza un selfie facut la un concurs cu lumini orbitoare, muzica antrenanta si o defilare impresionanta de sponsori)

Deci tot “resurse proprii” ale organizatorilor.

Poate doar eu m-am saturat de Tusnad Cycling Team si doresc ceva mai concret orientat spre a dezvolta cicismul romanesc. Cu un plan bine pus la punct, cu obiective masurabile si cu o comunicare continua a rezultatelor. Cu o prezenta mai puternica si cu o implicare activa in zona ciclismului amator si nu doar cu “autorizari”, “includeri in calendar oficial” si taxe.

In ritmul asta vom schimba numele in Federatia Romana de Tusnad Cycling Team.

 

Sursa foto:ciclism.ro

 

Mai dati-o in pasiunea noastra!

Mai dati-o in pasiunea noastra!

 

De vreo doua zile se discuta despre Alba Iulia City Race.
Nu am participat la nicio editie insa am auzit cuvinte frumoase despre acest concurs.
Iulia din Alba Iulia ii interpeleaza pe organizatori cu privire la decizia de a nu mai organiza concursul anul acesta. Puteti citi articolul aici.
Pe de alta parte, organizatorii ii raspund pe facebook.
Va lasam pe voi sa decideti cine are dreptate.

Noi avem alta problema si ii multumim Iuliei din Alba Iulia ca ne-a deschis ochii asupra faptului ca autoritatile locale sprijina, financiar, aceste evenimente. Foarte bine si laudam aceasta initiativa.
Insa noi, cei de la smartcasual.ro, vrem sa transmitem un mesaj organizatorilor (tuturor, nu doar celor de la Alba):

Dragi organizatori,

Avem rugamintea sa fiti verticali si sa admiteti ca organizarea de concursuri sportive este un business. Este un business ca la carte cu un business plan bine gandit in spate, cu investitii, cheltuieli si cu profit.
Nu este rusinos sa admiteti asta, din contra.
Insa, cand primesti 70.000 lei de la stat, 25.000 ron din taxe de participare (aici ne referim strict la concursul de la Alba) si alte cateva mii de lei de la sponsori, pare deplasata “incadrarea” concursurilor voastre.
Explicatia “o facem din pasiune si nu castigam nimic” are darul de a ne jigni inteligenta.
Nu ne aruncati in fata faptul ca evenimentele sunt organizate de asociatii non profit!
Stim foarte bine cum se pot scoate bani dintr-o organizatie astfel incat, in acte, sa nu existe profit. Nu este locul si nici momentul sa detaliem.
Ganditi-va ca “o faceti din pasiune” pe banii nostri. In primul rand pentru ca va platim o taxa si in al doilea rand pentru ca banii primariei sunt tot ai nostri.
Admiteti ca aveti un “produs” pe care il vindeti si ca este decizia voastra cu ce “pret” il vindeti.
Si ca alegerea este la noi daca il cumparam sau nu.
Simplu.
In conditiile in care “o faceti din pasiune” si va mai da si primaria bani…..parca nu ne place sa va sponsorizam pasiunea.
Lasati sa functioneze economia de piata cu toate parghiile ei si nu o mai ardeti pe “caritate”.
Nu mai pozati in “bunii samariteni” care isi rup din timpul personal si care, eventual, aduc si bani de acasa, pentru a avea satisfactia ca noi ne simtim bine la un concurs.
V-am admira daca ati fi niste oameni de afaceri onesti si nu niste “pasionati” inchipuiti.

Cu siguranta ca trebuie sa puneti pasiune in ceea ce faceti pentru a iesi bine. Dar pasiunea pe burta goala nu merge.

Nu vrem gratuitati si nici munca patriotica.
Vrem un produs comercial, corect si transparent.
Si vrem parteneri (a se citi organizatori) sinceri. Nu va ascundeti in spatele “pasiunii”.
Pe termen lung nu este sanatos.
Iar cand “avem curajul” sa comentam si sa cerem explicatii, nu ne faceti “hateri” si nu ne acuzati ca “daramam” ceea ce voi construiti.
Nu ne aratati cu degetul!
Cum voi aveti dreptul sa puneti ce pret vreti si sa ne cheltuiti banii (taxa o platim de buna voie dar banii de la primarie ne sunt luati fara sa fim intrebati) asa si noi avem dreptul sa comentam si sa taxam ceea ce nu ne convine la “produsul” vostru.

Asa ca “mai dati-o in pasiunea noastra” de treaba si fiti seriosi!”

Echipa smartcasual.ro

 

 

Despre Prima Evadare

Despre Prima Evadare

M-am tot gandit cum sa fac sa fiu mai bine inteles. Si am zis sa ma “leg” de Prima Evadare pentru a zugravi mai bine tabloul asta cu concursurile sportive.

Articolul meu de ieri, desi a fost extrem de sarac in detalii, a starnit iar un val de controverse. Nu intru in detalii pentru ca pana si eu 🙂 m-am saturat de subiectul asta cu taxele.

Insa despre ceea ce vreau sa scriu astazi are o legatura directa cu subiectul in cauza.
Pentru a ma face mai bine inteles am ales sa schimb registrul si sa fiu pozitiv.

Asa ca o sa vorbesc despre…..Prima Evadare pentru ca tot se apropie data concursului.

De la inceput precizez ca ii cunosc pe baietii (si fetele) de la NoMad si nu exista niciun interes in a scrie de bine despre ei si concursul lor. Ba, chiar de cateva ori, pe facebook, Doina mi-a dat cateva replici taioase. 🙂 Nu platesc banner la noi si nici nu suntem “parteneri media” 🙂

Dar sunt un exemplu de “asa da”.

Taxa la concurs este la fel. Undeva in jurul la 100-150 lei si de data asta, eu cred ca este mica in comparatie cu ceea ce ofera.
La ce desfasurare de forte (la start, la finish si pe traseu) exista…eu imi scot palaria in fata lor pentru ca reusesc sa faca acest lucru cu 150 lei/participant. Avand in vedere ca se blocheaza circulatia, se opresc masini pe centura, politie, ATV-uri si motociclete pe traseu, salvari, elicopter si complexul Astoria inchiriat…..ma iertati dar alergarea pe aleile parcului pare “pistol cu apa”.

Multe puncte de alimentare, o armata de voluntari, transport cu autobuze pentru participanti si camioane pentru biciclete sunt doar cateva dintre beneficiile, oferite participantilor, care cu siguranta costa.

Drone, pachet de start ok, paste, tricou, medalii si premii consistente. Nu mai vorbesc despre traseul in sine.
L-as pune pe Daniel Sardan sa le tina un seminar despre cum se organizeaza un concurs si cum se obtin sponsorizari.

Ceea ce imi ofera acest concurs nu pot replica eu cu forte proprii, cum as face, de exemplu, la un concurs in jurul lacului din IOR. Si atunci simt ca merita din plin sa platesc taxa.
Asta am vrut sa zic cu toate articolele mele. La asta ma refer cand spun ca 120 lei/participant e mult pentru o alergare in parc.

Nu am cerut liste de cheltuieli si justificari.
Insa ceea ce ma bucura este ca economia de piata functioneaza si cu siguranta zona asta a concursurilor pentru amatori se va cerne. Cum concursurile de tip Prima Evadare cresc de la an la an, avand din ce in ce mai multi participanti, iar concursurile din parcuri cu taxe supraevaluate au din ce in ce mai putini concurenti (iata ca anul asta nu s-au mai batut concurentii pe locuri la Gerar) cred ca mergem in directia buna.

Chiar daca unii dintre cei implicati in organizare la Prima Evadare imi sunt prieteni si probabil as putea sa fiu invitat si sa nu platesc taxa, nu o voi face.

Vreau sa sprijin un astfel de business si sa pun umarul pentru ca astfel de concursuri sa creasca si sa reziste. Vreau sa “cumpar” acest tip de produs pentru ca eu cred in el.

Si apropos de strans trafic cu articole in care critic. Cel mai citit articol de pe smartcasual.ro este acesta.

 

 

Am fost si la Gerar!

Am fost si la Gerar!

Jur ca nu stiu ce sa scriu! Motivul principal pentru care am participat la Gerar si pentru care am platit cei 120 lei taxa a fost sa vad ce este asa special la acest concurs de se calca lumea in picioare sa prinda loc.
Faptul ca anul acesta au ramas locuri libere pana aproape de ziua cursei mi-a dat raspunsul.
Dar cum deja platisem si echipa era facuta…..am zis sa ma duc sa ma bucur de alergare alaturi de prieteni pentru ca pana la urma la asta se rezuma acest concurs. Sa alergi in echipa, sa te sincronizezi cu colegii tai, sa tragi tare sa poti tine pasul cu ei sau sa incetinesti cand unul nu mai poate.

image

Hai sa spunem ca am platit pentru a avea aceasta experienta!

A fost o alergare normala pe aleile unui parc. Nimic special, nimic deosebit, sa spunem, de Maratonul Reintregirii Neamului din IOR sau de Crosul Padurii din Tineretului.

IDENTIC!
Insa, raman la parerea mea ca pentru o alergare in parc este suficienta o taxa de maxim 50 lei.
Nu ma intereseaza ca am avut in pachet o caciula care costa 100 lei. Poate nu vreau sa dau 100 lei pe o caciula. Mi se pare foarte mult si nu cred ca e asa speciala.
De asemenea nu cred ca este eficient sa ai un tricou in pachetul de concurs. Imi cumpar singur echipamentul, nu am nevoie de tricourile de calitate foarte slaba din pachetele majoritatii concursurilor.
Asa ca….over all a fost o experienta placuta si cu siguranta merg si la anul daca taxa va fi de maxim 50 lei.

Deci stau acasa sau “bandit runner” 🙂

P.S. Nu scriu despre cursa, organizare si alte chestii din astea. Veti gasi cu siguranta review-uri de cursa gramezi scrise de blogarasii de casa pe genul “feeling great @Gerar”

%d bloggers like this: