smartcasual.ro Web analytics

Tag: primul meu maraton
Maratonul, zidul si demonii

Maratonul, zidul si demonii

By | | Comments 8 comments

A trecut mai mult de o saptamana de la MIB. Am asteptat sa se sedimenteze trairile si sentimentele pe care le-am avut participand la primul meu maraton.
Nu este in intentia mea sa fac din acest articol un review de eveniment. Au fost destule descrieri si banuiesc ca nu este nimeni extrem de interesat de desfasurarea cursei vazuta prin ochii mei.

Organizarea

Insa nu vreau sa trec prea repede peste partea de organizare. Dupa cum ati mai citit pe aici sunt destul de carcotas si caut “nod in papura” fiecarei curse. Da, sunt destul de aproape de a fi “hater” dar sunt convins ca un ochi extrem de critic ajuta si scoate in evidenta aspecte ce pot fi imbunatatite.

Traseul

Recunosc ca mi-a fost frica de noul traseu. De faptul ca, pe langa stresul primului maraton, voi avea unul suplimentar sa nu gresesc traseu sau mai rau, sa nu fiu indrumat gresit de voluntari, cum s-a mai intamplat de altfel.
Trebuie sa admit ca m-am inselat. Traseul a fost mai mult decat ok si nu am simtit niciun moment ca nu stiu pe unde sa o iau. Asta mi-a asigurat o liniste si m-a lasat sa ma concentrez la traseu. Am inteles ca au fost ceva probleme la semi insa, nefiind acolo, nu ma pot pronunta.

Si totusi….nu totul este perfect! 🙂

Insa cum nu totul este perfect, poate ar fi mai bine ca pe viitor sa “se lucreze” putin la selectia pace makerilor. In zona de 4 ore, unde eram eu, a fost cam haos. Au alergat la o distanta considerabila unul de altul si extrem de inconstant. La un moment dat am crezut ca din cauza oboselii incep sa am vedenii. Pe bune! Depasisem de ceva vreme pace makerul de 4 ore si dupa un timp am vazut iar in fata ochilor alte baloane cu 4:00.
Ma rog. Pace makerul meu a fost ceasul de alergare asa ca nu m-am stresat prea tare.

Cursa Copiilor

Cursa copiilor a fost ok. Tin sa remarc startul usor dat celor mici care a redus la minim imbulzeala si care i-a ajutat pe pitici sa aiba o experienta placuta fara sa se impiedice.
Zona de “regasire” intre pitici si parinti, foarte bine organizata.
Asa ca: Felicitari!
In ceea ce priveste cursa mea……alta poveste 🙂

Am inceput acum fix 2 ani sa alerg. Prima mea cursa a fost de 3 km si m-am oprit de 3 sau 4 ori simtind ca imi iese sufletul.

image

image

Aratam bine, nu? 😉

Atunci mi-am promis ca o sa slabesc si ca o sa pot alerga 5 km fara oprire.
Usor, usor acest target s-a transformat in 10 km, semimaraton si maraton.

Asa ca MIB a fost ocazia perfecta sa imi ating telul.
Vreau sa va spun de la inceput ca eu consider ca am esuat. Nu am reusit sa alerg un maraton. M-am oprit, am mers perioade bune si am facut 4 ore si 24 minute in conditiile in care eram convins ca voi face sub 4 ore.

Maratonul m-a taxat!

De ce eram convins? Pentru ca am fost arogant! Pentru ca, vorba colegului Vali, nu mi-a fost frica de Maraton. Pentru ca l-am tratat cu indiferenta si m-a taxat. Pentru ca am fost superficial si am privit maratonul ca doua semimaratoane legate. Matematic asa este, insa in realitate e altceva.
Nu am cazut fizic. Am fost super pregatit. Nu m-au durut picioarele si am avut “suflu” tot maratonul.

Zidul
Insa in ultimii 8 km m-am lovit de zid. Nu stiu daca e denumirea corecta. Zid, demoni, karma gresita….. 🙂

image
Efectiv aveam o durere interioara si pur si simplu creierul meu refuza sa comande picioarelor sa se miste. Nu mai voiam sa alerg. Nu voiam sa termin maratonul. Daca cineva de pe margine mi-ar fi spus “e ok Sorin. 35 km inseamna ceva. Daca nu mai poti, hai, opreste-te!” m-as fi oprit negresit.

Imi spuneam ca nu mai pot insa cand ma puneam in miscare vedeam ca pot alerga. Apoi ma apucau “demonii” 🙂 si imi spuneam singur: “nu, nu! Mi se pare ca pot! Eu de fapt sunt super rupt si trebuie sa ma opresc”
Si ma opream. Am avut la un moment dat un pace de 8min/km. Groaznic.

Parca ma motivam sa nu continui. Toata ambitia mea din ultimii doi ani, functiona exact invers 🙂

In acelasi timp am facut greseala clasica. Mi-am propus sa alerg constant cu 5:30/km.
Ca si nivel de alergare, pentru comparatie, am terminat un semimaraton cu o medie de 4:54/km.

Ce credeti ca am facut in primii 30 km? 🙂
Am alergat cu 5:15-5:20.
De ce? De bezmetic ce sunt. Stiam ca nu fac bine dar adrenalina concursului m-a “orbit” si m-am lasat dus de val.

image
Eram atat de in afara realitatii ca la un moment dat, in timpul cursei, mi-am schimbat targetul si am zis ca poate reusesc sa termin chiar in 3 ore si 45 minute :-).

Finalul

Dupa cum vedeti, pe final am fost rupt. Mie imi place sa alerg. Foarte mult. Insa acesti ultimi 6-7 km m-au chinuit groaznic si mi s-a parut ca traiesc un calvar.

image

Chiar daca eu consider ca am esuat, faptul ca am terminat maratonul pe picioare, hai sa spunem ca atenueaza putin senzatia de gust amar al infrangerii.

MULTUMESC!

Insa nu am terminat concursul datorita mie.
Vreau sa multumesc celor doua persoane care au facut posibil acest lucru si care, prin sprijinul lor, “m-au fortat” sa-l termin.

Irina, sotia mea, care a fost “echipa mea tehnica” si care m-a asteptat in diverse puncte de pe traseu cu sticle de Isostar, batoane si vorbe bune 🙂
In acelasi timp, discutia pe care am avut-o la km 37 m-a facut sa merg mai departe. Eram intr-un punct in care aproape renuntasem.

O a doua persoana este prietenul meu, Alex Olteanu din echipa NoMad, echipa de biciclistii care a asigurat asistenta pe traseu. A stat langa mine pe ultimii km si efectiv m-a impins de la spate. Nu a vorbit mult. Daca ar fi facut-o probabil m-ar fi iritat :-).
Intr-o astfel de situatie, incurajari de genul: “hai ca poti” te enerveaza la maxim 🙂 si ai reactii de genul: “de unde stii ma ca pot? Esti tu aici in locul meu?” 🙂
Faptul ca am mers la 50 cm in spatele meu si ii auzeam zgomotul, acela specific al bicicletei, ma facea sa ma simt “safe”. Nu stiu de ce dar m-a ajutat enorm. Faptul ca a stat langa mine, fara prea multe vorbe, fara sa fie glumet sau prea saritor, m-a facut sa-l percep ca pe un coleg de suferinta 🙂

image

Scopul?

Bun! Care este de fapt scopul articolului? Ma gandesc ca poate mai sunt si alti bezmetici ca mine 🙂 si poate, citind ceea ce am scris, evita sa faca gresilile mele. Cu toate ca eu cred ca era nevoie sa trec prin aceasta experienta pentru a intelege de fapt ceea ce inseamna un maraton. Niciun curs, niciun blog, niciun alergator consacrat nu iti poate zugravi exact ceea ce inseamna un maraton. Trebuie sa-l faci pentru a te “cunoaste” cu el.

Ce am invatat eu? Am invatat ca trebuie sa fiu mai serios. Ca trebuie sa respect o astfel de cursa. Si ca, indiferent de faptul ca am esuat saptamana trecuta, trebuie sa continui sa cred in telul meu: Maratonul sub 4 ore si fara sa ma opresc din alergare.

Si il voi face.

Tehnic o sa-mi schimb modalitatea de antrenament. In loc sa alerg mult in zona de confort o sa incerc sa cresc intensitatea si sa cresc rezistenta iesind din zona in care e “cald si bine” :-). Vorba cuiva: “daca nu doare inseamna cu nu a fost un antrenament bun” 🙂
O sa fac si pante si o sa evit sa alerg doar pe plat. O sa fac mai multe long run-uri pentru a ma obisnui cu starea de oboseala psihica.

Acum stiu la ce sa ma astept

O sa ma pregatesc mult mai mult mental. O sa-mi fie “frica” de km 35-42 si o sa transform frica in ambitie.

Asa ca…..va las! Am treaba in perioada urmatoare! 😉

 
Ecouri si concluzii!

Ecouri si concluzii!

By | | Comments 2 comments

Bun! Am lasat putin timpul sa treaca, astfel incat sa se mai “usuce” cerneala pe articolul intitulat “Vanzatorii de iluzii” referitor la Andrei Rosu si la programul “minune”.
Sincer nu ma asteptam la atatea reactii si mi-am dat seama ca era un subiect care “mocnea” si ca a fost nevoie de cineva care doar sa dea scanteia si flacara s-a aprins instantaneu.
Ambele tabere au pornit ostilitatile si am asistat la un “razboi” al declaratiilor de multe ori chiar agresiv. Am primit multe reactii pe facebook, site si prin intermediul mesajelor private.
Inclusiv Andrei Rosu a transmis, asa cu “manta” 🙂 cateva “sageti”. 🙂

Am “fost pus la zid” inclusiv de prieteni.

In acelasi timp am observat o “miscare” anti AR, care zacea latenta si care a devenit extrem de vocala.

Simt nevoia, ca acum, cand sper ca apele s-au mai linistit, sa fac cateva precizari asupra articolului, care a creat atat de multe controverse si care a separat lumea asta frumoasa a alergatorilor in doua tabere.

Nu a existat niciun motiv ascuns si nicio dorinta de a-i clatina imaginea lui AR. Nu il cunosc personal si tot ce stiu despre el este ceea ce apare in spatiul public (tv, presa scrisa, internet).
Recunosc ca il admir pentru ambitia de care da dovada, pe plan sportiv, si m-am simtit mandru cand a terminat Arch to Arch.

Eu personal nu sunt o autoritate in domeniu. Alerg de aproape doi ani si abia acum voi face primul meu maraton.
Tot ce stiu si ce fac este strict legat de experiente personale. Deci sunt “zero” pe plan sportiv versus AR.

Articolul nu a avut nicio tenta tendentioasa la adresa realizarilor sportive. Ulterior au aparut oameni, care se pricep mai bine ca mine, si care i-au pus sub semnul intrebarii realizarile sportive. Ei stiu mai bine de ce si cu ce intentii au facut aceste afirmatii.

“Supararea” mea a fost cauzata strict de modalitatea de prezentare a unui serviciu. De felul in care a “ambalat” un beneficiu banal. De  balanta inegala intre ceea ce oferi si ceea ce pretinzi in schimb. De faptul ca stia foarte clar ca produsul se adreseaza incepatorilor, celor care, pe buna dreptate, nu se pricep si nu inteleg exact ce inseamna 10%.

Si aici ma pricep. Sunt corporatist (dar din acela adevarat, nu doar cu numele ca AR) care se duce la job in fiecare zi de la 9 la 6 si care de peste 15 ani lucreaza in sales. Am facut o facultate de marketing si destule programe de pregatire in zona asta. Am pretentia ca ma pricep si ca pot sa-mi dau cu parerea pe subiect.
A fost vorba strict de business si nu de sport.
Am simtit o mica revolta si m-am erijat, daca-mi dati voie, intr-un fel de aparator al incepatorilor, al celor ca mine.

Nu am incercat programul. Si da, pot sa emit o parere chiar daca nu am platit cei peste 500 euro. Pentru ca eu nu am contestat rezultatul programului. Sunt convins ca are rezultat si ca, intr-adevar, orice incepator il acceseaza va alerga cu 10% mai bine.
Si ei sunt convinsi de acest lucru si de aceea garanteaza reusita. Insa acest lucru va veni natural daca iesi de 2 ori pe saptamana la alergat si daca pornesti de “jos”, de la un nivel precar de pregatire (ca de altfel orice incepator).

Daca nu se adreseaza doar incepatorilor (si atunci cresterea performantei nu va veni natural ci datorita know how-ului antrenorilor) as lansa o provocare cu care cred ca multi ar fi de acord.

Daca Marius Ionescu sau Radu Milea sau Ciprian Balanescu sau alti alergatori experimentati acceseaza programul, AR le va creste performanta cu 10%?

In caz afirmativ imi voi face “mea culpa” in mod public si promit ca voi alerga de acum incolo cu un tricou cu poza lui AR imprimata pe el.
De asemenea promit ca voi pune un banner pe prima pagina a site-ului cu trimitere catre CIA.

Daca nu, probabil ca ar trebui modificat putin, doar foarte putin pliantul. 🙂

Iar pozele cu citate despre “hateri” inlocuite cu citate despre ipocrizie 😉

 

Un alt aspect pe care vreau sa-l lamuresc este legat de traficul pe site.
Am fi ipocriti sa spunem ca nu ne dorim trafic.

Ne dorim ca doar de asta am pornit acest proiect. Insa, dupa cum observati, nu exista niciun banner din care sa facem bani, nu exista articole publicitare si nici macar review-uri la produse. Nu trebuie sa demonstram si sa aratam nimanui rapoarte de trafic.
Avem cu totii job-uri din care ne castigam existenta si smartcasual.ro e pura pasiune. Fiecare vizita pe site ne-am castigat-o natural fara a “cumpara” like-uri si fara a folosi diverse “carlige” de a agata vizitatori.
Asa ca nu am scris cu gandul la a genera trafic si bani, cum am fost acuzat.
Scriem ce simtim si ce vrem si va promit eu ca smartcasual.ro nu va fi un blog subiectiv, care sa scrie sau care sa ocoleasca anumite subiecte de “dragul” unor interese mai mult sau mai putin ascunse.

Si “by the way”: nu “ne-am scos” cu articolul asta. Exista articole pe site care au generat mult mai mult trafic.

Si acum gata! Sper ca am lamurit subiectul si ne putem concentra pe MIB.

Avem treaba in saptamanile ce urmeaza. Voi privi cu un ochi critic Cursa Copiilor, unde in fiecare an au fost probleme si de asemenea abordarea si gestionarea traseului incalcit de la maraton.

Cu siguranta vom avea ce scrie 🙂

Si nu in ultimul rand, personal, vreau sa va multumesc pentru ca, acum, sunteti aici si cititi smartcasual.ro!

Fie ca va place, va intriga sau sunteti in dezacord, incurajam opiniile diferite.

Ele sunt cheia progresului.
Ne incurcam?

Ne incurcam?

By | | Comments 8 comments

Am revenit la scris si incepem cu un subiect care, mi se pare mie, ca nu a fost dezvoltat suficient. Noul traseu de la Raiffeisen Bucharest International Marathon.

Probabil ca stiti traseul de anul trecut. Erau doua bucle de cate 21 km. In momentul in care a aparut “teaser” despre faptul ca traseul de maraton va fi diferit si din poza atasata intuiam ca va fi o singura bucla,  recunosc ca m-am entuziasmat. Un traseu lung care sa nu se repete si care sa strabata mai multe zone din Bucuresti suna tentant. Mai ales ca marile maratoane internationale au traseu dintr-o singura bucla.

Insa, dupa putin timp, a aparut si descrierea oficiala a traseului. De fapt nu e o descriere. Este o simpla imagine in care putem vedea pe unde vom alerga.

Nu stiu cum simtiti voi traseul asta dar mie mi se pare cam intortocheat. Si nu neaparat din prisma faptului ca nu m-as descurca pe el. Ci, avand inca intaparita proaspat in minte intamplarea de anul trecut cand voluntarii au indrumat gresit alergatorii si o parte dintre echipele de la stafeta au fost descalificate, mi-e frica de ei. De organizatori. Mi-e frica de faptul ca nu vor putea gestiona o astfel de schimbare de traseu. In plus, inca nu avem informatii despre cum si unde se vor face schimburile stafetelor. La Semimaratonul din primavara, in fata Muzeului de isorie s-a creat o adevarata isterie si oamenii s-au imbulzit mai ceva ca la coada la Pepsi pe vremea impuscatului. 🙂

Am toata stima si tot respectul pentru voluntarii inscrisi pentru a ajuta la organizarea acestei curse. Este de admirat cum muncesc gratis si isi smulg din timpul lor pentru a iesi bine cursa. Entuziasmul lor te ajuta de multe ori sa continui, chiar daca esti daramat si ai senzatia ca ti se desprind picioarele de corp daca mai faci un pas.

Dar……sa fim sinceri. Multi dintre ei sunt niste copii care au senzatia ca vin la distractie si nu acorda importanta cuvenita.

Stiu ca o sa ma faceti “hater” si nerecunoscator dar am “un milion” de exemple in care voluntarii au gresit.

Nu e vina lor. Este vina organizatorilor care ar trebui sa priveasca acest aspect cu extrem de multa seriozitate si sa aloce un timp mai mare pregatirii acestor voluntari.

Oricat de mult imi place sa fiu “carcotas” 🙂 nu vreau sa scriu dupa terminarea cursei “v-am zis eu?” 🙂

Si daca tot suntem la capitolul “sugestii” poate organizatorii reusesc sa organizeze un pic mai bine si zona de finish, astfel incat, dupa ce alergi 40 de km sa nu stai la coada sa treci ca oile printr-un gard cu deschidere de 1 metru si sa ti se faca rau de la aglomeratie. Ai tu deja alte motive pentru care suferi la final de cursa si nu mai este nevoie de suplimentarea lor 🙂

Revenind la traseu, daca va uitati cu atentie, sunt multe zone care se intesecteaza, se intrepatrund si tare sunt curios sa vad impartirea traseului pe categorii (maraton, semi si stafeta)

Mai avem totusi doar o luna si inca nu stim nimic.

Aaaa! Si inca un lucru. Cum Doamne iarta-ma, numarul alergatorilor inscrisi in fiecare an creste exponential si vorbim de mii sau zeci de mii de participanti si totusi o postare cu traseul pe pagina de FB a organizatorilor primeste like-uri cat sa le numeri la o mana?

PR, comunicare……facebook…..mai e de lucru.

Senzatia mea este ca, in fiecare an, cu cat creste evenimentul, cu atat sunt mai multe probleme de organizare.

Daca aruncati un ochi, pe aici prin curtea noastra, veti gasi cateva articole pe tema aceasta.

Sper din tot sufletul ca anul acesta organizatorii sa ma contrazica si sa nu-mi dea ocazia sa spun acel “v-am zis eu” ci sa ma faca sa fac “mea culpa” 🙂

Insa mi-e o frica de traseul asta……….

 

 

Later edit: a fost publicat si  traseul pentru Half si pentru Stafeta!

 

 
Primul meu maraton!

Primul meu maraton!

By | | Comments 3 comments

Salut, sunt Sorin si vreau sa alerg 1 kilometru!

 

Asa incepea povestea mea in urma cu 2 ani. Pe masura ce timpul trecea acel kilometru s-a transformat in 3 apoi in 10. Pana la un semimaraton a fost un pas si iata ca am ajuns sa mai am trei luni pana la primul meu maraton. 🙂

Am inceput sa alerg in pantaloni de trening, adidasi low cost, tricouri de bumbac (a trebuit sa fac pneumonie sa inteleg de ce toti alearga in plastic) 🙂 muzica in urechi si Endomondo pe telefon.

Astazi, antrenamentul pentru maraton ma gaseste cu aproximativ 20 kg mai usor, Garrmin Forerunner 220 la mana, Asics Cumulus in picioare si Climacool pe umeri 🙂

Nu stiu cat de mult ma vor ajuta cele de mai sus, fizic, insa mental ma simt “inarmat” corespunzator.

 

Voi incepe long run-uri fara de care nu pot termina un maraton.

Am citit zeci de articole, multe din ele care se contrazic, despre cum sa te pregatesti pentru maraton.

Am primit sfaturi de la cei ce au trecut printr-o astfel de experienta.

Voi incerca sa-mi ascult corpul, sa vad cum reactioneaza la efort prelungit si sa-mi adaptez antrenamentul in functie de asta.

Vreau sa nu trec bariera celor 4 ore dar….vom vedea.

Va tin la curent cu aventura mea.

 

 

Blogroll

%d bloggers like this: