Am participat astazi la Trikids pentru a treia oara.

Foarte frumos evenimentul. Daca in ceilalti ani a fost super, anul acesta ati dat-o putintel in bara cu organizarea. Mi-ar fi placut sa vedeti cati copii erau dezamagiti si plangeau pentru ca i-ati incurcat la duatlon.

Cand am vazut ca ati suplimentat locurile, v-am scris atentionandu-va asupra pericolelor generate de imbulzeala. Cu o usoara urma de aroganta m-ati asigurat ca sunteti profesionisti si aveti controlul. S-au imbulzit, s-au impiedicat unii de alti si au cazut. Profesionalismul de care imi mentionati cu cateva zile in urma nu a functionat.
La duatlon ati dat start comun fete/baieti. La cei mici a fost ok ca erau putini. La 6-8 ani insa, erau mai multi.Mult prea multi pentru cei trei voluntari din zona de tranzitie. Care cei trei voluntari….au fost depasiti. S-au incurcat in biciclete iar copiii se ratacisera sau se chinuiau singuri sa-si ia bicicletele din rastel. Si cum se intampla de obicei cand esti depasit si intri in criza, te apuca proactivitatea. Asa si cu voluntarii vostrii. Au indrumat total aiurea copiii. Unii au facut o tura, altii trei. Chiar stau si ma intreb de ce le-ati dat cipuri de cronometrare. Senzatia a fost ca voluntarii vostri au baut apa dupa voluntarii de la RBIM pentru ca au facut aceeasi greseala de a indruma aiurea concurentii.

Stiti care e ghinionul vostru? Faptul ca piticii astia chiar pun suflet la un astfel de concurs, asa ca “important e sa participi” nu prea tine la ei.
Se antreneaza, isi cultiva spiritul de competitie, viseaza cu o seara inainte la medalie, fac exemplar incalzirea uitandu-se la Gabi Solomon cu mai mult respect decat la profu’ de mate.
Si nu poti sa-i dezamagesti. Pur si simplu nu ai voie!!!

Si acum ma refer strict la al meu.

Anul trecut a iesit pe locul 2. S-a inscris la atletism si in dupa amiezele de dupa scoala mergea la antrenament. Si in loc sa stea sa se joace pe tableta sau sa faca altceva, tragea din greu. De ce? Pentru ca mi-a spus ca vrea sa castige. Si eu i-am incurajat acest spirit competitiv care il motiveaza sa fie mai bun, sa castige, sa fie numarul 1. Si nu pentru a castiga un premiu la Trikids. Ci pentru a reusi in viata, pentru a se descurca in orice situatie si pentru a cauta mereu sa fie un invingator.
Ei bine! In loc de zambete si bucurie am vazut pe fata lui tristete si lacrimi pentru ca la cros, din cauza aglomeratiei, a cazut iar la Duatlon a facut mai multe ture de bicicleta la indemnul voluntarilor.

N-am mai stat la Family Fun Run. Nu a mai vrut. Nu a mai existat placerea cu care alearga de fiecare data.

Asa ca “lasati ca sunt copii, toti primesc medalie la sfarsit indiferent de cum alearga” ar trebui inlocuit cu “mea culpa” si promisiuni ca la anul o sa va concentrati mai bine.

Smartatletic si stimata Federatie de Triatlon! Ii datorati lui Andy, si a celorlalti copii competitivi ca el, o editie 2015 exemplara dupa care sa zambeasca si sa fie fericiti.

Si pentru a ilustra in imagini experienta, check this out:

Textul de mai sus nu stirbeste cu nimic respectul pe care il port fata de acesti oameni de la Smartatletic si fata de munca lor.
E greu ceea ce fac ei si e de laudat initiativa lor. Sunt de laudat si voluntarii care se implica si isi dedica timpul personal acestor copii minunati.

Felicitari tuturor pentru eveniment si haideti sa fie mai bine an de an!!!

Am lipsit aproximativ o luna. Am stat departe de blog, departe de evenimente si o saptamana am stat departe si de job.
Mi-am luat o perioada “libera” in care sa-mi setez cateva planuri de viitor si sa-mi odihnesc toate cele.
In acelasi timp am vrut sa vad daca mai am trafic pe site in conditiile in care nu scriu si nu promovez nimic.
Am avut o surpriza placuta sa vad zilnic cam 20 de vizualizari pentru care va multumesc.
Se pare ca nu sunt singur pe aici si nu scriu in gol.

In perioada asta am experimentat ceva nou: viata fara carnet de sofer.
Am mers cu metroul, cu colegii, pe jos.
Intr-un fel mi-a placut si a fost interesant…..dar cu siguranta nu vreau sa mai repet experienta.

Insa m-am odihnit. Cred ca a fost cel mai relaxant concediu de ceva ani incoace.
Am dus copiii la scoala/gradi, am alergat in miezul zilei pe strazi, trotuare si printre oameni care se duceau probabil la munca.
Am fost pe stadion, am iesit seara in oras si am stat pana la 6 dimineata.

Frumos!

Dar s-a terminat si am reintrat in ritmul normal caruia ii cam duceam dorul.
Alerg seara, m-am apucat iar sa mai scriu una alta pe aici, m-am inscris la Maratonul de la Cluj de la anul si incerc sa gasesc un loc si la Baneasa Trail Race.

In week-end merg cu Andy la Trikids.
Anul trecut am avut o experienta super. Am scris aici despre ea.

Revin cu detalii.

Pana atunci…tutti frutti! 🙂

Prestatia mea de la RBIM 2014 a lasat de dorit. Pur si simplu m-am dezamagit pe mine insa a fost o lectie pe care organismul meu mi-a dat-o si de care voi tine cont data viitoare cand voi participa la o asemenea competitie.

Dupa ce in urma cu o saptamana participasem la Pleven Friendship Marathon, unde am scos un timp excelent pentru mine, la proba de semimaraton, am considerat cei 10 km pe care trebuia sa-i alerg la Bucuresti, floare la ureche.

Am mancat haotic cu o zi inainte, nu m-am odihnit absolut deloc iar in dimineata concursului am mancat prostii si am baut un RedBull convins fiind ca 10 km ii voi alerga chiar si cu spatele 🙂 . Ca sa va imaginati cat de neglijent am fost, micul meu dejun a constat in salata de vinete cu ceapa 🙂

Bineinteles ca am pornit increzator dar doar pana pe la km 5. M-a lovit o durere de ficat de mi-a secat sufletul si mi-a turnat plumb in adidasi. Au fost momente in care efectiv m-am tarat pe asfalt si cred ca mi-am tocit si talpa la pantofii de alergare :).

Ma durea atat de tare zona abdominala incat ma enerva la culme si muzica din urechi.

 

Mi-am dat seama cat de mult conteaza odihna din ziua precedenta, alimentatia, ce mananci inainte de cursa, suplimentele, gelurile sau hidratarea.

Mi-am data seama ca nu conteaza distanta atat timp cat abordezi cursa cu seriozitate si te pregatesti.

 

Am scos un timp relativ bun : 57 min si 44 secunde pe 10.4 km. Stiu ca puteam mai bine si ca doar de mine a depins modul in care alerg.

Ma bucur, totusi, ca am invatat ceva : fara vinete inainte de cursa 🙂

De obicei nu scriu in ziua cursei. Las sa treaca doua trei zile pentru a avea o imagine limpede si pentru a-mi pune in ordine gandurile astfel incat sa nu risc, scriind la cald, sa nu pot surpinde exact senzatiile traite.

De data aceasta fac o exceptie deoarece consider ca oricate zile ar trece senzatia amara lasata de organizare nu va disparea.

Cele doua curse, organizate de Asociatia Bucharest Running Club, si sponsorizate de doi colosi, Petrom si Raiffeisen, sunt asteptate cu maxim interes de toti iubitorii de alergare. Chiar daca taxa de participare nu este deloc mica, prezenta este impresionanta. Pentru prima data, Cursa Populara a avut o taxa de 30 lei.

Daca de problemele de organizare de la Petrom Halfmarathon am scris aici,si nu detaliez acum, competitia de astazi de la RBIM mi-a lasat un gust amar.

Sambata a avut loc cursa copiilor. Daca in primavara am crezut ca, sistemul prost gandit de acces al copiilor, a fost o greseala si va fi indreptat, iata ca m-am inselat. S-au pierdut atat de multi copii incat nu mai faceau fata la microfon sa anunte numele lor. Cred ca si-au dat si ei seama de greseala si au venit cu o explicatie penibila, spusa chiar la microfon:

“Sa stiti ca nu sunt probleme de organizare. Promitem ca toti copiii pierduti vor fi gasiti”.

Multumim! Nu mai bine faceam in asa fel incat sa nu se piarda? Sa putem sa-i asteptam la finish? Nu sa-i ocoliti toata Piata Constitutiei si apoi sa le dati drumul in multime.

Partea de incalzire a fost sublima dar a lipsit cu desavarsire.

Andy a fost premiant la categoria 5-6 ani. La finish, cand era obosit si extenuat, domisoara de acolo a inceput sa-l chestioneze: Numele, prenumele si numarul de telefon mobil al parintilor! Pe bune?!?! Acolo alergau copii de 5 ani prieteni!

De asemenea au anuntat festivitatea de premiere la ora 12.30. Bineinteles ca a inceput la ora 13.45.

Ma rog! Sa trecem la ziua de duminica.

Este stiut ca nu apari la cursa cu 5 minute inainte. Incalzirea, hidratarea, echiparea etc iti consuma timp. Normal ca dupa aceste lucruri, inainte de cursa, vrei sa nu ai surprize pe traseu si te duci la toaleta.

8 toalete la 8.800 de participanti!!!!!!

Presupunand ca doar jumatate au dorit sa le foloseasca, faceti si voi socoteala ce cozi erau acolo. De asemenea pe traseu nu am vazut niciuna!

Comunicarea din zona de start a fost haotica. Unii ne trimiteau pe un culoar, altii ne scoteau de acolo, nimeni nu stia nimic. Haos general. Foarte multi au luat startul gresit.

La proba stafeta s-a gresit traseul la prima tura, astfel incat primii au facut doar 7 sau 8 km, pentru ca niste voluntari slabi pregatiti nu au fost in stare sa tina minte niste culori si sa directioneze oamenii cum trebuie. Macar taceau din gura pentru ca sunt convinsa ca fara “ajutorul” lor alergatorii s-ar fi ghidat mai bine. Nu e permis asa ceva la o competitie de asemenea anvergura, recunoscuta la nivel international.

Ce sa spun de zona de finish? O poarta ingusta de 1,5 metri prin care intram ca oile si trebuia sa facem un slalom printre garduri pentru a ajunge la primul cort de unde puteai sa-ti iei ceva de baut. Surpriza!!!! Primul era cu bere nu cu apa. Bine ca nu au pus si un spritz si cocktail-uri! 🙂

Eu am ramas dezamagit, avand in vedere amploarea evenimentului. Am schimbat impresii si cu alti participanti si senzatia de lucru prost organizat era omniprezenta. Unii spuneau ca nu au fost pacemakeri sau daca erau, nu erau foarte bine semnalizati, ca apa de la punctele de hidratare nu era suficienta si primeai o sticla plina doar pe sfert, ca nu au fost toalete pe traseu etc.

Eu incerc sa pun aceste carente pe seama faptului ca au fost foarte multi concurenti si nu au putut face fata. Au fost coplesiti si depasiti.

Dupa cum spuneam la inceput taxa nu a fost mica. Facand o medie de  15 euro/participant rezulta 132.000 euro. De asemenea nu cred ca Raiffeisen, Vodafone, Volkswagen, Tupperware, Mega Image au contribuit doar cu pliante. Exact cum spuneam si mai sus m-a mirat faptul ca a existat o taxa, la Cursa Populara, de 30 lei.

De acesti bani se putea organiza un super eveniment.

Sper doar, din tot sufletul, ca au donat toti banii si nu au mai avut pentru organizare! Nu vreau sa cred ca cineva s-a gandit ca poate face un profit din acest eveniment si a facut compromisuri pentru acest lucru! Scuzati-ma, doamna Van Groningen (presedinte Asociatia Running Club), dar asa a parut!!!

 

Despre cum am trait cursa, voi scrie un articol in doua zile (pentru a avea o imagine limpede…bla bla bla!) 🙂

 

 

 

 

Later edit: Si la editiile precedente a existat taxa la Cursa Populara.

Dupa cum probabil stiti in week-end am participat la primul meu semimaraton din cadrul Pleven Friendship Marathon.

Am lasat sa treaca doua zile pana sa scriu acest articol astfel incat sa se sedimenteze emotiile, parerile si concluziile acestui eveniment.

Si cum smartcasual.ro incepe sa ia amploare, o intreaga echipa a fost prezenta la acest eveniment. Am participat la toate categoriile (exceptie facand maratonul-apropos! ne trebuie un membru care sa poata duce o astfel de cursa). Astfel am acoperit cursa « Chalange Myself » – 3km, Relay – stafeta de 10 km si Semimaraton 21,2 km.

Echipa smartcasual.ro

 

 

Cum proiectul smartcasual.ro este unul tanar, echipa a fost formata din oameni tineri, fara experienta mare in aceasta zona, insa care au compensat prin ambitie, entuziasm si daruire.

Echipa a fost reprezentata de mine la Semimaraton, Ionut Stuparu & Vali Vasile la Stafeta si Marius Anghel la Cursa populara.

 

Sa incep cu inceputul.

 

Smartcasual.ro a fost partener media pentru acest eveniment inca din faza in care se creiona structura evenimentului.

Am plecat spre Bulgaria de sambata pentru a fi siguri ca din punct de vedere fizic vom fi apti la ora cursei.

Am ajuns destul de repede (3 ore) si am intrat direct in paine, participand la sedinta tehnica tinuta de organizatori unde am aflat informatii importante cu privire la desfasurarea cursei, amplasarea check point-urilor si a punctelor de alimentare. Mi-a placut faptul ca, desi a fost prima editie, organizatorii s-au gandit si la participantii de alta nationalitate si absolut toate informatiile au fost comunicate si in engleza. Cateodata si in romana.

Sedinta Tehnica

 

 

Kitul de participare a fost in nota competitiilor importante din aceasta zona. Astfel am primit un tricou tehnic, numar cu cip de cronometrare, apa si diverse materiale promotionale de la sponsori.

 

Organizatorii ne-au facilitat si cazarea la Hotel Rostov (un hotel de 4* aflat in centru chiar langa start). Conditii bune, ieftin si extrem de flexibili in zona de check-out.

La hotel 🙂

 

 

A doua zi dimineata, plini de entuziasm, dupa ce am incercat ca la micul dejun sa mancam ceva proteine, am iesit la incalzire. Zona de start déjà era populata si in scurt timp, dupa cateva informatii de ultim moment am plecat in cursa.

La start

 

Am pornit cu teama pentru ca nu stiam exact ce ritm sa adopt. In mod normal 6min/km pentru mine reprezenta un ritm ok, confortabil insa pe distante de maxim 10 km.

De asemenea traseul reprezenta o necunoscuta pentru mine.

Alegerea acestuia a fost una inspirata, strabatand zone frumoase cu o profunda incarcatura istorica. Lasand la o parte partea poetica am experimentat extrem de multe pante prin padure si prin oras.

Cum ma asteptam, pe la kilometrul 9, m-am lovit de pragul de disconfort. Stiam ca daca depasesc momentul voi putea duce cursa la sfarsit. Ma dureau picioarele, parca nu mai aveam aer, simteam ca tricoul e extrem de strans si ud si ma jena, adidasii parca ma strangeau. De parca toate fortele universului se concentrasera pe mine si se intelesesera sa ma faca sa renunt.

Am trecut cu bine si datorita faptului ca prietenul Endomondo 🙂  imi povestea in urechi ca alerg cu 5.20min/km.

 

De la kilometrul 10 pana la 16 povestea este extrem de simpla. Am alergat in acelasi ritm, mi-am salutat colegii pe langa care treceam, am admirat orasul si m-am bucurat de incurajarile localnicilor.

Ma simteam ca intr-un film frumos si aveam in fata doar imaginea cronometrului de la finish. Nu aveam cum sa fac peste doua ore.

Veselie!!!

 

Si cum orice vis frumos se termina brusc si violent 🙂 ultimii 5 kilometrii au fost criminali. Am vazut brusc cum soseaua incepe sa urce….si sa urce…si sa urce. Si cand credeam ca am urcat tot….a trebuit sa urc iar.

Altitudinea – 250 m.

 

Nu pot sa spun ca am alergat. Senzatia mea a fost ca mai mult m-am tarat si asta mi-a afectat timpul. Deci, pe langa oboseala eram daramat si psihic. Am terminat cursa in 2 :01 :33, un timp excelent pentru mine. Mi-am depasit asteptarile si mi-am dat seama ca ambitia si entuziasmul specifice unui concurs iti pot da o energie de nebanuit.

 

Interesant a fost ca la final, nu am putut sa ma opresc. Coechipierii mei erau déjà acolo si incercau sa ma felicite. Nu i-am auzit iar picioarele parca nu se opreau si simteam niste arsuri ingrozitoare. Insa dupa cateva minute mi-am revenit si am inceput sa savurez victoria personala.

 

Si vestile bune continuau sa vina. Echipa de stafeta, formata din Vali si Ionut  scosese un rezultat excellent si existau sanse sa prinda chiar podiumul. Acela a fost momentul in care mi-a parut extrem de rau ca nu ne-am facut tricouri personalizate cu Smartcasual.ro. dar nu e timpul pierdut!

Impreuna cu echipa de stafeta

 

Medalia…foarte frumoasa. Am facut un million de poze, ne-am felicitat cu toata lumea si am petrecut dupa amiaza insorita la o terasa povestind despre cursa.

 

 

E interesanta si experienta colegilor mei si mi-au promis ca o sa o impartaseasca aici pe smartcasual.ro.

 

Una peste alta evenimentul a fost un succes si cu siguranta vom participa si la urmatoarea editie. Organizarea exemplara, conditiile meteo excelente, voluntarii, politistii care ne-au ajutat sa avem prioritate prin intersectii, oamenii, peisajul…totul au facut ca experienta sa fie una extrem de placuta.

 

 

O initiativa excelenta a Centrului de Copii si Juniori.
Trebuie sa completati un formular online dupa care veti fi contactati de un reprezentant al Centrului.
Vor urma 2 saptamani in care copiii vor fi testati pentru a se vedea la ce nivel sunt.

Informatii despre inscrieri, locatii, antrenori sau program puteti gasi aici.

sursa foto: CSM Bucuresti Oficial – Facebook

Dupa o pauza generata de o raceala puternica si de cateva deplasari in interes de serviciu incerc sa revin si sa recuperez timpul pierdut 🙂

 

Astfel in week-end-ul ce tocmai a trecut am participat la Rocket Bike Fest in padurea Cernica la categoria Family.

Ce sa zic? Nu au fost mari diferente fata de anul trecut iar “over all” experienta a fost una placuta. Ar fi fost bine ca modalitatea de cronometrare sa fie alta astfel incat sa permita copiilor sa se bucure de traseu in totalitate. Trebuiau efectuate doua ture de cate 4 km, insa foarte multi copii nu au mai apucat sa faca tura a doua deoarece organizatorii au inceput sa-i opreasca dupa ce primul concurent a trecut linia de finish.

Fiind o categorie destul de vasta ca si varsta (6-14 ani) diferentele de valoare si forta sunt enorme. E normal ca un copil de 14 ani sa pedaleze si sa termine traseul mult mai repede.

A existat si un moment haios cand Andy, care are 7 ani, a castigat la tombola un bax de bere :).

Nefiind prezenti premiul a fost redistribuit.

In acelasi timp, problemele de cronometrare au fost destul de numeroase. La cortul tehnic era o coada mare de numultumiti.

Chiar daca au existat cateva scapari ale organizatorilor, ne-am simit bine si probabil la anul, cu mai multa atentie din partea organizatorilor, va fi mai bine.

O sa fie o perioada extrem de aglomerata din punct de vedere sportiv. E si normal pentru ca se termina vara si se vor opri toate activitatile outdoor.

Astfel, eu voi participa pe 28 sepembrie la Pleven Friendship Marathon in Bulgaria. Inca se mai pot face inscrieri. Am emotii pentru ca este prima mea experienta la un concurs de semi maraton. Am mai alergat 21 km dar nu la un concurs. Sper sa-l termin cu bine. O sa povestesc in detaliu experienta mea, mai ales ca smartcasual.ro este partener media pentru acest eveniment.

 

Pe 5 octombrie se va desfasura Bucharest International Maraton in Piata Constitutiei. Deci, la o saptamana dupa semimaraton va trebui sa fac fata in cadrul stafetei Green Team. Noroc ca voi face doar 10 km 🙂

 

Mai sunt cateva competitii la care ma bate gandul sa particip dar ma gandesc ca poate este prea mult pentru primul an in care alerg.

 

Cei doi cititori ai blogului meu 🙂 probabil au aflat ca in ultima perioada am slabit peste 15 kg.
Am detaliat aici ce si cum.

De ce ai slabit? Esti bolnav?

In ultimile 2 luni intalnesc aceste intrebari mai des decat “ce faci?”.

Se pare ca transmit un mesaj gresit prin faptul ca am slabit si inca functioneaza expresia pe care bunica o foloseste de fiecare data cand caracterizeaza pe cineva: “gras si frumos/sanatos”.

De ce atunci cand eram gras si ma rostogoleam nu ma intreba nimeni nimic?

De ce atunci cand, dupa 5 beri in oras, la 3 noaptea, mancam o shaorma cu “de toate” nu se alarma nimeni?

De ce nu se ingrijora nimeni cand stateam cu sticla de 2 litri de Cola langa birou si la pranz mergeam sa mananc la KFC?

Acum brusc daca nu mai fac aceste lucruri sunt suspect ca m-am imbolnavit 🙂

E mai bine sa arati ca si cum ai fi inghitit un pepene? Lumea se ingrijoreaza mai putin cand iti atarna burta? E mai sanatos sa ai o gusa cat o galeata si sa porti cureaua sub burta?

Intr-adevar! Esti bolnav daca ai greutatea indicata pentru inaltimea ta. Esti bolnav daca nu bagi maioneza si incerci sa limitezi cantitatea de carbohidrati. Esti bolnav, fitos sau “girly” daca refuzi sa mananci ciorba cu 14 felii de paine.

Si invariabil sfatul omniprezent: “mai mananca si tu ceva!”

Pentru linistea tuturor: mananc! Si mananc poate chiar mai mult ca inainte! Doar ca nu mai bag tone de zahar si paine in mine.

Sunt sanatos! Mult mai sanatos ca inainte. Nu am mai racit de un an iar analizele au iesit foarte bine.
Pot alerga 20 km fara probleme. Dorm mult mai bine si mai adanc iar fiecare zi la 7 dimineata ma trezesc fara alarma si sunt “fresh”.

Si profit de ocazie sa raspund si la intrebarile:

De ce ai slabit?

Pentru ca vreau sa arat bine. Pentru ca vreau sa-mi cumpar o camasa “slim fit”. Pentru ca nu-mi placea mie de mine si pentru ca ma deprimam cand vedeam oglinda. Pentru ca nu vreau ca la 37 de ani sa arat de 50.

De ce alergi?

– Pentru mine. Pentru sanatatea mea. Pentru ca dorm bine dupa. Pentru un tonus fizic si moral.

Nu te plictisesti cand alergi 10 km?

– Nu! Pentru ca am timp sa reflectez singur la lucrurile de peste zi. Pentru ca ma descarc. Pentru ca de fapt nu alerg. Ascult muzica in timp ce alergarea e in background.

Pe ce loc ai iesit la concurs?

– Nu tin cont. Nu trag la podium. In ochii mei am castigat concursul. Am iesit pe locul I. Faptul ca l-am terminat e suficient.

Ce castigi la concursurile la care te duci?

-Nimic concret. Chiar platesc sa fiu acolo. Castig insa “self esteem”. Imi testez limitele si caut sa fiu mai bun cu fiecare cursa.

De ce ai slabit? Ai o amanta? Iti inseli nevasta?

Nu. Tocmai! Am slabit pentru a arata bine impreuna. Pentru ca o respect si nu vreau sa aiba langa ea un barbat neglijent. Am slabit pentru a tine pasul cu ea pentru ca arata incredibil de bine.

Deci: sunt bine! Mult mai bine ca inainte!!! 🙂

 

Poti castiga una dintre cele 4 invitatii gratuite la Pleven Friendship Marathon din Bulgaria. Evenimentul se va desfasura pe data de 28 septembrie 2014 in localitatea Pleven, foarte aproape de Turnu Magurele.

Cu masina, din Bucuresti, distanta poate fi parcursa in aproximativ 3 ore.

In cazul in care nu-ti poti organiza singur transportul, poti opta pentru varianta pusa la dispozitie de organizatori.

 

Ce trebuie sa faci?

 

Este foarte simplu. Posteaza un comentariu pe site la acest articol, pana pe data de 10.09.2014 in care sa ne spui de ce iti doresti sa participi la aceasta competitie, si smartcasual.ro  cu ajutorul random.org acorda 4 inscrieri gratuite la stafeta, semimaraton sau maraton in functie de preferinta ta.
Castigatorii vor fi afisati pe pagina de facebook.

 

Succes!!!